17-10-2014 • Incepatori • 4,197 vizualizari

eugenm-pui2Multumesc mult pentru cadoul pe care voi mi l-ati facut cu draga inima si cum as putea sa o fac mai bine decat privindu-i si bucurandu-ma de ei in fiecare zi. Adica de: negri, ochioasa, piticul, pictata, fată, pic, aripă, cravată, gria, regele, picioruş, albastra, albastrul, rotatul, crăcănatul, pană, cucă, pată, arga si cred ca nu am uitat pe niciunul :)). Sunt toti pe, prin voliera, prin gutui, prin iarba peste tot.

Si de curand au inceput sa formeze si un stol de cinsprezece, pentru ca 4 inca nu au incredere in ceilalti cinsprezece, cred!?:) sau in gainar, sau in erete ei stiu mai bine in cine nu. Oricum nu a dat nici uliul nici eretele pana acum. Ala, gainarul zboara sus si rar, adica il vad rar.:) In schimb eretele e mai prezent si mai aproape, dar pana acum n-a avut nicio incercare si de cate ori apare stau in mijlocul gazonului si il privesc de dau gaura prin el si el la randul lui prin mine, asta dupa cum intoarce capul. Dar eu am un avantaj ca nu-s singur, mai am vreo doi trei caini cu mine din 7. Asa ca nici eu nici porumbeii nu suntem singuri niciodata. Pana acum a tinut treaba asta, pentru ca de cate ori ma vede insotit, se cara:). Iar in stol nu a dat niciodata si imaginati-va ca la mine toti au fost si inca mai sunt pui. Pana de curand crosetau cerul si abia la mijlocul lui se intalneau pentru o clipa asa ca pentru o gramada la rugby, apoi iar se spargeau sucindu-se si rasucindu-se de parca erau rolleri de birmingham. In fine, de sambata zboara grupat si cred ca au prins gustul. Mai zboara cate unul de capul lui, dar se aduna repede si tine stolul.

Culmea e ca pe la vecini a dat eretele si a luat un porumbel. Si culmea, aia educati bine bine! Asta mi-a spus-o un nene de la club, care locuieste la cateva strazi mai incolo. Si daca nu ma insel chiar sambata l-a luat, imediat dupa ce am dat gaura prin el si el prin mine si prin cainii aia de erau acolo, mai ales prin labradorul care era langa mine ca e ca laptele prins si pe iarba aia verde se vede bine de acolo de sus. Nu mai pun ca o invat (e o ea si o cheama Bella) sa il gineasca:)). Cum spuneam, si in ziua aia dupa faza cu gaurile s-a carat exact in directia unde a si pranzit din porumbelul omului. Acum nu stiu daca e frumos sa ma bucur, ca mai bine ai lor decat ai mei, dar asta ma mai linistete si ca tot v-am pomenit de club si de nenea vecinu’ cu porumbelul pranzit, da, duminica m-am inscris si am participat la prima mea sedinta, dar asta nu inainte de a plati taxa si inelele, dupa care am facut cunostinta cu viitori mei colegi si cand am dat mana cu unul dintre cei mai in varsta, mi-a spus: asta-i boala grea domnule. Lasa-te cat mai ai timp! Iar eu i-am raspuns simplu: mie imi plac! Apoi au inceput sa se agite apele, cu zborurile de anul trecut. Pana la urma lucrurile s-au linistit si fiecare a dat mana si au plecat zambind. Cand m-am urcat in masina, ma gandeam la inelele mele frumoase si la faptul ca eu nu o sa zbor puii niciodata.:) Apropos, astia dau si taloane d-alea la inelele mele frumoase? Ajuns acasa ce credeti ca am facut? Le-am dat drumul pana seara. Asa obisnuiesc in weekend si ei au zburat si uliul nu mai era… sau era!?

Acum urmeaza poznele. Unele de vreo luna si, altele mai noi + o poezie scrisa in amintirea anilor ’80 cand aveam porumbei pe bloc.
:)))))))))))))))))))))))))))))

nu vezi mă că zboară!? toţi zboară

în ultima vreme
m-am gîndit la mike şi porumbeii lui
şi mi-am zis că e ok să ai gînduri d-astea
mai ales ca îmi aduc aminte de şaşica cu sfîrcurile p-afară
cînd făcea plajă pe bloc
şi eu am zis:
-hai acum! hai să ne prefacem
că dăm drumul la porumbei.

:))
Zi frumoasa tuturor!!!

Eugen