22-07-2012 • Povesti • 3,380 vizualizari

Stiu ca titlul ne’ar duce cu mintea la nustiu ce distanta, dar nu este asa! Cum spune si titlul am reusit sa fac si eu primul antrenament cu porumbeii voiajori. Initial nu prea am vrut sa’i duc, vremea dimineata fiind inchisa, pe la ora 9 dimineata apare si soarele! Mi’am zis:”-Gata,in sfarsit am ocazia sa fac ceva!”

Acum asteptam cu nerabdare sa plece parintii mei la oras sa le dau porumbeii(eu fiind in vacanta). Zis si facut. Cand se apropia timpul de plecare incepe sa bata un vant de “te dobora”. Alt moment de neliniste,nu stiam ce sa fac. Am asteptat sa se mai potoleasca vantul, dar degeaba parca dorea sa’mi strice planurile. Se apropie si momentul plecarii parintilor, eu agitat “-Ce sa fac,ce sa fac?”.Le’am spus parintilor ca ii duc orice ar fi. Le’am spus ca atunci cand vor ajunge la locul stabilit sa ma sune iar eu sa notez de acasa ora lansarii.Zis si facut!

M’am dus, am luat cusca cu care transport porumbeii, am intrat in cusca lor si am luat 3 masculi:
– unul Trestiu (ROMANIA 2011 5007596)
– unul Rosu (RO-2010) – care spre surprinderea mea a disparut a3a zi de acasa
– si ultimul un albastru cu guler alb(RO-09 822324)inelul este de 09 dar porumbelul este de 2011.

I’am dus la masina,rugandu’ma in gandul meu sa se intoarca toti.I’am bagat in masina si gata,i’am privit cum se duc speram eu,spre o reusita!

Nu trece mult timp si suna telefonul! Asteptam sa imi zica ca este pregatit sa le dea drumul,dar tatal meu mi’a zis ca deja au iesit la zbor(au fost eliberati pe rand). Doi dintre ei(cei rosii) au zburat amandoi iar cel albastru s’a pus intr’un copac(aici a fost si greseala tatalui meu ca le’a dat drumul spre partea cu copaci dar nu mai conta in acel moment). Au fost lansati la ora 13:17 min pe un vant puternic.

Trec 10 min, mai trec 10 si inca 10 si cu fiecare minut trecut incep sa’mi pierd speranta!. Nu-mi mai gaseam locul in curte… ma plimbam dintr’o parte in alta… pana cand nu mai cred in reusita!

Dar spre fericirea mea, cei 2 porumbei rosii mi’au dat “o palma” sosind la 13:50 min. Au aterizat pe casa, dupa care s-au dus pe cusca lor… i’am lasat sa se mai odihneasca si i’am chemat in cusca..au intrat(mai greu ce-i drept). Acum mai era unul de venit (cel ce ramansese in copac)… La fel trece o ora, mai trec doua si tot asa. M-a mirat si totodata bucurat faptul ca i’am vazut pe tatal meu si mama mea interesandu’se de soarta lor (daca au ajuns sau nu) si bunica mea care auzind ca am doi porumbei veniti a inceput sa zambeasca.

Pe la ora 17-18 eram in curte si vorbeam cu varul meu la telefon despre porumbei cand dintr’o data vad o pasare care trece rapid pe deasupra gradinii, in acel moment am fugit sa vad, ma uit si vad ca se duce la deal, ii zic lui varumiu cu tristete ca nu este porumbelul meu.

Cand m’am intors din gradina vorbeam tot cu varumiu ca: “Nu se intoarce nu e bun” si cand intorc capul spre cusca il vad deasupra intrarii… Am inchis telefonul am luat galetusa mea cu graunte sa’l chem dar nu am avut nevoie ca a intrat singur. Nu am crezut ca se va intoarce dar se pare ca mi’a dat o “uriasa palma” acest mascul. La final nu m’a mai interesat timpul scos de acesta, bucuria vazandu’l acasa mi’a fost de ajuns.

Vreau sa spun ca lasarea a avut loc la intrare in “Pariul De Pripor”, distanta fiind de 6 km!

Sper ca nu v’am plictisit cu “mica” mea poveste !

Poze cu cei doi masculi care ii mai am(trestiu si guleratu)

Numai Bine, Razvan

Vant in Pene tuturor