24-10-2013 • Povesti • 4,875 vizualizari

antrenament-tardivi4
In timp ce majoritatea colegilor au inchis deja porumbeii, unii mai sonati printre care si porumbei.ro, fac lansari de tardivi la antrenamente. Duminica dimineata pe o vreme superba am plecat la drum cu un coleg de club, sa lansam puii de la ~20 km.

In zori am insfacat cutiile si m-am pus pe prins tardivii. In cateva minute, cei 25 de muschetari erau imbarcati. Am pus un CD cu muzica de adrenalina, si da-i sa mearga. Pe drum ne-am bucurat de niste peisaje superbe oferite de zona noastra premontana, cu sosele serpuite printre paduri rosiatice de toamna.

antrenament-tardivi10

Ajunsi la destinatie, ne-am pregatit de “etapa” – asa cum am decis, lansari individuale, cate unul de la fiecare, in total 60 de bucati.

Zona era destul de degajata, avand totusi padure in ambele parti, si cam banuiam ce monstri inaripati salasluiesc pe acolo. Si totusi, am venit sa lansam, nu?

Colegul, mai curajos si cu porumbei mai multi, a spart gheata cu o frumusete de porumbel al pacii. Porumbelul cu o postura superba, de un alb imaculat si de un calm surprinzator, s-a asezat linistit langa cutii.

antrenament-tardivi1

Dupa ce a fost incurajat de noi, a zburat. Dupa ce a disparut la orizont, am lansat si eu unul, la fel de “naravas”. Acesta a tinut sa-i lase colegului o amintire pe parbriz inainte de a pleca.

antrenament-tardivi2

Apoi lansarile au mers mai bine timp de 2-3 porumbei.

antrenament-tardivi3

Si totusi, ce facem, se poate? Stanga padure, dreapta padure, toamna… Pai? Si inevitabilul s-a produs. Lanseaza colegul o minunatie de negru baltat, se inalta si pleaca bine. E randul meu asa ca incep sa cotrobai dupa porumbei prin cutie. Apoi replicile noastre au fost ceva de genul: “stai nu mai scoate ca se intoarce… vine cam tare… baaaa, e uliu dupa el!!!! acelereazaaaa baltatuleeee! baaaa aproape l-a ajuns… scapa… acuma il ia, e gata… nuuuu…. mama ce l-a fentat…. nuuu spre padure maaaa… l-a luat?!… ratare! hai ca se ridica… gata, a scapat!”

Era o placere sa vezi uliul planand ofticat si porumbelul licarind pe cer tot mai sus victorios.

Am mai lansat cativa. O parte dintre porumbei ne-au pacalit, intorcandu-se la locul de lansare dupa ce lansam altul, sau se mai intalneau pe traseu, aparand sus de tot cate 2-3.

Mereu mi-au placut lansarile individuale pentru ca poti sa le observi strategiile. Aveau feluri diferite de a zbura… unii dadeau ture la locul lansarii pana se inaltau si apoi plecau, altii se inaltau in timp ce plecau direct; unii plecau in directia buna, altii in directia opusa, pentru ca mai apoi sa se intoarca. Unii pur si simplu nu prea vroiau sa plece.

antrenament-tardivi6

Porumbeii trebuiau sa aleaga intre 2-3 vai care se deschideau intre dealurile impadurite.

antrenament-tardivi5

Mai multi dintre ei s-au intors din drum plecand in directia opusa grabiti… si apoi se vedea torpila cum accelera dupa ei. Adrenalina maxima. Ratau ulii intr-o veselie. I-as putea linisti si pe pasionatii de rapitoare care se vaitau ca acestea sunt in scadere. La un moment dat erau pe cer 3 sau 4 ulii. Si nu povesti, ca ulii gainari, etc… erau ulii de porumbei, care tocmai ratasera cate un lansat si se ridicau pentru a astepta o noua lansare. Am vazut si un uliu planand spre marginea padurii, tinand ceva in gheare…

Unul din ulii care ratase plana deasupra padurii de langa noi si spre vaile pe unde trebuiau sa plece porumbeii se vedea un altul. A venit replica nemiloasa a colegului: “Andrei, e randul tau.” :)) Bag mana adanc in cutie sa gasesc un “favorit” si il lansez. Are noroc si dispare repede din peisaj fara incidente.

La un moment dat s-au intors 4 porumbei care s-au intalnit pe traseu. Si veneau spre noi cam repede. Iata de ce:
antrenament-tardivi7

Lansarile curgeau… La fiecare lansare ma gandeam ca majoritatea erau din oua pe care am vrut sa le arunc dar m-am intors din drum.
antrenament-tardivi8

A mai aparut un coleg de club care a lansat tot stolul deodata si a plecat, nu ca noi care am pierdut cam 2 ore.

Cand se vedeau ulii pe cer scormoneam cam mult prin cutii dupa “favoriti”… cand credeam ca e unda verde, mai lansam cate un preferat. La un moment dat cand s-a degajat cerul de pirati, am lansat un pui care imi placea mult: talie mica, usor, iute. A pistonat vioi direct spre vai in directia buna si ne uitam la el cum ia linia padurii… cam jos. Deodata iuteste si pierde din inaltime brusc indreptandu-se spre padurea rosiatica de pe marginea vaii. Eu n-am mai vazut nimic dar colegul mi-a spus ca a vazut o “umbra” in picaj dupa el. Uhh. Nasol.

Cutiile sunt aproape goale. Mai am de lansat “Variolista” si “Cuca”. Nu le-am lasat la urma fiind favorite ci pentru a nu fi aduse de ceilalti si sa vina doar daca se descurca pe cont propriu. Variolista ia victorioasa calea aerului (colegul mi-o apreciaza: “de ce zboara asa stramb?”) … se inalta si pleaca fara incidente. Cum era proverbul… “Berzei chioare ii face Dumnezeu cuib”. A fost singurul pui care mi-a facut variola, intr-o forma destul de urata, pe umerii aripilor, pe ochi, pe cap, arata oribil. A crescut la carantina si a iesit la zbor cu mult dupa varsta normala, cand s-a vindecat. Desi arata oribil asa buboasa mi-a fost mila sa o sacrific mai ales pentru ca era foarte vioaie. Pot sa spun ca dupa ce am gasit-o acasa dupa aceasta aventura m-a incercat un sentiment de satisfactie.

In fine, inchei seria lansarilor cu CUCA, o “panarama” care nu zbura deloc pe acasa, o scoteam fortat si pana ieseam sa o dau la zbor intra imediat la loc. O obeza puturoasa, cu un zbor zgomotos si mancacioasa cat 10. De la primul ei antrenament la vreo 4 Km imi venise a doua zi.

Momentul lansarii, cu acest “jewel of the sky” aruncandu-se exploziv in lupta!
antrenament-tardivi9
Dupa vreo 3 ture la locul lansarii pleaca, culmea, in directia buna, dar destul de jos… cred ca ulii deja vedeau o friptura ambulanta. Deodata se indreapta spre ea de sus un porumbel in picaj… numai ca nu era singur, ci cu un uliu dupa el. Ce-o fi zis? “Ia-o pe grasa asta, poate scap eu.” S-au indepartat si nu am mai vazut nimic.

Tot drumul m-am gandit cati voi gasi acasa. Surprinderea a fost mare cand acasa erau 23 de pui, lipsind CUCA si favoritul care coborase in padure cu uliul dupa el. In timp ce ii bifam in caiet, ma mai uitam cu coada ochiului la ei si i-am observat ca privesc spre cer prin plasa. Venea ceva de sus. Nu era CUC asa ca am inceput sa ma entuziasmez. Picaj bubuit pe sputnik – favoritul cu ochii cat cepele si aripile desfacute, intra instant si se duce la apa.

A doua zi a venit si CUCA (fix la ora mesei!). Si colegul ii avea pe toti asa ca a fost o etapa reusita. Sper sa mai facem si la anul, eventual in mai multi. Popcorn, berica (fara alcool) si lansari… Apropo: dupa etapa, cuca a inceput sa prinda gustul zborului, iese nefortata cu stolul si nu mai coboara printre primii din zbor.

Disclaimer“: Acesta NU este un bun exemplu pentru incepatori.

porumbei.ro