Decat sa cumperi 10 pui dintr-o crescatorie cu rezultate intamplatoare, sau ce vinde pedigree superbe, mai bine pui mana pe cataloagele de expozitii din ultimii 3 – 5 ani, vezi cine a fost in fiecare an in TOP 20 la categoria catre care vrei sa faci porumbeii, si te duci sa cumperi cate 1-2 pui direct din acel porumbel campion aflat in catalog sau din familia lui!

Daca din start pleci cu material biologic bun, cu porumbei cu sange de campion in ei, si daca esti columbofil cu fler in tine, ai sa te ridici rapid!

Daca pleci cu material biologic de duzina, vei ramane vesnic un columbofil de duzina. Din “rahat” nu poti face bici, fiindca te stropesti singur daca vrei sa pocnesti din el!

Putin si de calitate excelenta, doar Top 10, esta e regula de achizitie in columbofilie a marilor campioni!

Iar daca vrei sa fii mai tare ca vecinul columbofil de pe strada ta, daca el isi antreneaza puii inainte de concurs la 100 km, tu du-i la 200 km! Daca el zboara puii pana la 300 km, tu zboara-i pana la 500 km! Repet, eu vorbesc de maraton sau general, fiindca asta e preferata mea!

Decat sa cresc porumbei vitezisti doar ptr 100 – 300 km, mai bine cresc ogari, pauni, canari, papagali sau ma duc sa dau la peste!

Niciodata nu se va compara un Loc 1 de la 1000 km, cu un Loc 1 de la 100 Km!

Porumbelul complet e cel ce zboara cu succes de la 100 km la 1000 km!

Iar maratonistul e porumbelul ce il antrenezi 2 – 3 atape de incalzire pana in 300 km si apoi il arunci direct la 3 – 4 etape de 1000 km in fiecare an, timp de 3 – 4 ani!

Una e sa ai in cotet 100 de porumbei frumosi foc, dar veniti numai de la Vascauti 100-300 Km! Si cu totul alta e sa ai in cotet numai 10 porumbei dar veniti de la Varsovia sau Berlin – 1000 Km! Nu credeti ?

Autor: Laurentiu Fulga

Deoarece am inca multe nelamuriri si intrebari staruitoare in minte, as vrea sa va prezint o parte din ele, cu increderea ca multi dintre dvs ati putea oferi raspunsuri sau solutii.

Sezonul acesta am inceput cu un lot de aprox 50 pasari. Particip la concursuri in vestul tarii, cu aproape cea mai lunga distanta pe asociatie, ceva de genul 80km mai mult fata de primul crescator.

Precizez ca am hotarat sa zbor preponderent distante lungi, de altfel un trend general in zona noastra.

Dupa 11 etape zburate la sange, adica angajarea integului efectiv aproape etapa de etapa, am mai ramas cu 7 ‘sportivi’. 2 dinte acestia sunt porumbei de 2 ani si au la activ 3-4 etape scurte, un fond scurt 600km, un altul de 700 (considerat de multi catastrofa) si un maraton de aprox 950, la fel un zbor extem de greu. Cei doi au sosit fara sa claseze la primul fond, au clasat la al 2-lea cu sosiri a 2-a zi, iar de la maratonul de acu’ doua saptamani au ajuns a 4-a zi.

Precizez ca-i consider pe acesti 2 ‘prieteni’ ai mei niste eroi, cu norma facuta la mare fond dpdv moral, chiar daca au doar o singura clasare fiecare.

Si totusi, intebari:

1.Ar fi prea mult ca cei doi sa fie angajati din nou pentru maratonul de sambata ? Precizez ca unul dinte cei doi pare in forma maxima, pe oua de doua zile, pregatit sa arunce a 3-a pana, desi fiind un porumbel calm, a devenit extrem de activ, ‘capaceste’, lifteaza, ‘straluceste’ cumva spus.

2.Exista niste ‘indicatori’, poate subtili, din care s-ar putea deduce nivelul de incredere al unui porumbel sau gradul de oboseala/rodaj psihologic ?

3.Presupunand ca acesti porumbei nu au beneficiat de o ingrijire profesionista si de nici un fel de antrenament, decat cel din jurul casei, se poate presupune ca ei au ‘talent’ pentru distante lungi, chiar daca au avut si sosiri intarziate ?

4.Cate etape lungi v-ati permite sa zburati cu acelasi porumbel intr-un sezon ?

5.Ati recomnda unui incepator ca mine sa reproduca deja din acesti porumbei ?

6.In general, merita sa angajezi din doua in doua saptamani un porumbel care deja a ratat (nu a clasat) o etapa lunga, in efortul de a-i realiza o norma ? Ceva de genul 5 etape lungi zburate / 3 clasate ?

S-ar putea ca unele intrebari sa fie considerate puerile, nici o problema, mi le asum :)
Multumesc anticipat pentru orice raspuns sau opinie care va aparea aici.
Inima buna tuturor !

Topic solicitat de Corneliu

Autor: Vasile

Toate cele postate anterior sint de un primitivism de necrezut. Oamenii astia numai au impresia ca se ocupa de porumbei sau ca se numesc columbofili. A fi columbofil , fara a dori sa jignesc pe cineva, inseamna si altceva decit sa scri o postare sau mai multe pe net, sau sa fi un proprietar de site. Si a te da cunoscator fara o documentare obligatorie. Ceea ce s-a scris pina acum este o scriere cu dorinta de spectaculos si improvizatie ieftina.

Sunt de tot risul. Mai baieti , sportul cu porumbei presupune un minim de documentare si practica dirijate prin experienta dobindita de altii. Francezii si belgienii au o legislatie de la inceputul sec 20 .Noi si legea privind infiintarea statiilor columbofile din 1940 am declarat-o neconforma pentru simplul motiv ca a fost emisa de cabinetul Antonescu. O prostie!!! Asta a pus capat activitatii columbofile di Romania in epoca comunista . Francezii au legi columbofile din 1901 . Si nu sunt abrogate. Belgienii la fel . Altfel risti sa fi stresinar toata viata. Hai sa ridicam stacheta ca altfel ne facem de ris.

FRSC a legalizat sporul columbofil in Romania. FRSC vrea sa ne puna de acord cu Europa columbofila. Pretutindeni porumbelul voiajor sportiv este protejat prin legi care numai la noi nu exista. Hai sa crestem porumbeii nostri , pe care am dat un ban si nu pe care ii prindem .Voi stiti ca in legislatia franceza a detine un porumbel voiajor fara titlu inseamna riscul unei amenzi de 20.000 de franci francezi acualizati in euro. La noi orice golan este columbofil ca are porumbei sau pui din citiva porumbei de prins cu inele!!!

O sa treaca si etapa asta!!! A detine un porumbel sportiv va deveni curind o infractiune penalizata cu inchisoare sau amenda penala. Federatia Romana Columbofila va propune in aceasta toamna un sistem legislativ prin care sportul columbofil va fi protejat asa incit nemernicii care prind porumbei voiajori sa se gindeasca de trei ori inainte de a-i opri din zborul lor catre casa. Porumbelul voiajor este o marca protejata in Europa. Urmeaza si Roumania.Vreau sa vad politia romana care sa faca arestari sau sa dea amenzi in toate satele in care unii nemernici isi fac o ocupatie din a prinde porumbei voiajori aflati in traseul spre case si vinzarea lor ulterioara. Dar toate la timpul lor!!!

Va salut. Multumesc!!

Sunt oare importante antrenamentele in jurul casei pentru obtinerea unor punctaje bune?? Conteaza categoria de distanta?

Porumbeii vostri cum sunt antrenati?

Va multumesc, spor la zbor,
Silviu

Ceva inedit se intampla in noiembrie 2009 in Romania si anume se oficializeaza o noua ramura de sport – sportul columbofil. Unul dintre siteurile de profil, ne prezinta cu lux de amanunte etapele oficializarii, mai mult apar in presa video, audio si cea scrisa fel si fel de interviuri si articole referitoare la acest fapt.

Romania anului 2010, an de gratie pentru viitorul cresterii porumbeilor voiajori. Nu de mult timp pe un site de profil apare un asa zis “atestat” care chipurile ar incerca sa puna ordine in cresterea porumbeilor voiajori standard si bineinteles ar incerca sa ne spuna noua, cine va fi “ structura UNICA”. Asa se naste una dintre cele mai revolutionare teorii a cresterii voiajorilor, anume ca va fi ramura a zootehniei.

Sa incercam sa luam pe rand cele doua anunturi.

Primul, cum ca este sport, in tarile europene intradevar, cresterea porumbeilor voiajori este recunoscuta ca si sport. De fapt si la noi marea majoritate spun ca este sport, numai ca avem o dilema: cine il va organiza? Desigur raspunsul la aceasta intrebare il vom afla de la organismul international de profil, care va lua o hotarare la momentul potrivit.

Al doilea anunt, cum ca va fi o ramura a zootehniei, iar rasele de porumbei voiajori standard pentru concursuri sportive vor fi omologate prin Comisia de Omologare a Raselor Romanesti de Agrement si Sport. Iertat sa-mi fie, numele acestei comisii ne arata de ce fel de rase se ocupa: de rase Romanesti de Agrement si Sport; este voiajorul standard o rasa Romaneasca de Agrement si Sport? Cautam si gasim aici raspunsul. Intradevar exista mai multe comisii, printre care o comisie care se ocupa de voiajorii sport si una care se ocupa de voiajorii standard, dar nu scrie nicaieri ca voiajorul standard sau sport ar fi o rasa romaneasca.

Sa cautam in continuare cine este aceasta comisie de omologare, apelam la Google si gasim: deci ministerul Agriculturii, Padurilor si Dezvoltarii Rurale a mai eliberat un atestat, in ianuarie 2007, atestat care ne spune cam acelasi lucru ca si cel eliberat in ??? ( lipseste nr de inregistrare si data). Incercam sa aflam ceva despre activitatea acestei comisii, cate rase a omologat, la ce for national sau international. Rezultatul: 0(zero) rase Romanesti de Agrement si Sport omologate.

Deci, sa ne punem speranta ca aceasta comisie va omologa pe undeva rasa de voiajor standard pentru concursuri sportive? Raspunsul il vom afla in timp.

Acum se naste intrebarea: ce va insemna cresterea porumbeilor voiajori – sport sau zootehnie?

Deoarece imi plac porumbeii care realizeaza norma la categoria general am angajat porumbita la etapa Wissen 2 desi stiam ca urmeaza un concurs pe canicula. Deoarece am avut niste probleme personale de rezolvat am predat porumbeii comisiei care mergea la centru de imbarcare si am plecat pentru a-mi rezolva problemele. Seara am fost sunat de un membru al comisiei care mi-a comunicat ca ceasul atomic nu a fost setat corespunzator si pe fisa s-a tiparit alta ora si data de 1.01.2000. Initial am crezut ca este o gluma si am ras dar apoi mi s-a confirmat ca inca 12 membri au patit acelasi lucru. Nu se mai pot cauta porumbeii in lazi. Va dati seama cum m-am simtit.

Vine ziua de sambata, ma suna colegii care au participat si la viteza si imi comunica ca porumbeii sosesc foarte greu epuizati din cauza caldurii. Pe masura ce timpul trece canicula isi face de cap si face ca caldura sa devina de nesuportat. Vad un porumbel care pica peste casa direct pe sputnik. Este porumbita in cauza iar din discutiile purtate cu colegii se situeaza cel mai probabil in primii 20, 30 porumbei din cei 3000 angajati.

Nu mai imi arde sa mai astept nici un porumbel, ceasul imi merge fix cu 7 h si 9 minute inainte. Este pacat de munca ei, de vointa sa de a se intoarce acasa prin canicula strabatand 580 km degeaba. Ma enervez si-mi propun sa nu o mai angajez la zbor pt ca pentru mine porumbita are rezultatele pe care mi le-am propus cu ea. Asta am patit eu si sincer va doresc sa nu treceti niciodata prin asa ceva.

Mult succes.

Multumesc,
Mirel

Un mare crescator din Marea Britanie, a fost intrebat odata de catre un bun cunoscator columbofil: “Care rasa credeti ca este cea mai puternica din Anglia”? Ei bine, raspunsul a fost: “Georges Busschaert”!

Nu poate fi un amator bun in Anglia care sa nu aibe in crescatoria sa macar un porumbel Busschaert. Rasa este foarte prolifica, acum existand multe crescatorii care inca mai pastreaza aceasti porumbei si mai mult, au mare succes in competitiile columbofile, desi au trecut mai bine de 30 de ani de cand porumbeii lui Georges, au facut primele oua pe pamant englezesc…!

Dar haideti sa aflam cum a ajuns aceasta faimoasa familie de porumbei sa-si spuna cuvantul pe scena columbofila, si sa vedem impactul pe care porumbeii Busschaert l-au avut de-a lungul anilor in toata Europa si nu numai…! Totul a inceput in urma cu peste 90 de ani. Georges Busschaert s-a nascut in anul 1911, in micul satuc Lodewijk-Deerlijk din Belgia. Ca multi alti columbofili, Georges, a descoperit dragostea pentru porumbei, in volierele tatalui sau, care era un bun cunoscator al acelor vremuri si inevitabil micul Georges a avut un profesor pe masura. Dar nu numai lui i-au placut porumbeii; fratii sai Andre si Marcel, au fost deasemenea “infestati” cu microbul porumbeilor de curse inca de la varste fragede, de catre tatal lor, la fel cum dealtfel a fost si sora lor mai mica Alice. Numele complet al lui, era defapt Georges Remi Busschaert, dar noi il stim ca fiind doar Georges.

Primele curse la care Georges a participat, au fost facute alaturi de cumnatul sau Albert Nuttyens, care era casatorit cu frumoasa Alice. Intre ei, s-a legat o stransa prietenie, si ceea ce va urma avea sa spuna un important cuvant pe scena columbofila europeana a acelor vremuri. Ei au cumparat mai multe pasari de la diverse licitatii, printre care o femela faimosa a lui Commine si un mascul deosebit numit “Tito”, de la Hector Baele din Scheldewinke. Deasemenea au mai luat de la Vandevelde pe “De Plettekop”, si cativa fii si fiice ale lui “Coppi” si “Witterugge”, care erau porumbeii lui Michel Nachtregaele din Zulte. Istetimea lui George a facut ca mai tarziu el sa-l cumpere definitiv si pe “Coppi”, pentru a-l imperechea cu fiicele lui “Tito”. Dupa cativa ani, l-a cumparat si pe “DeFijnen” de la Michel Nachtregaele.

Familia Busschaert, a decis sa-si construiasca o fabrica de produse textile in Anglia, in localitatea Kent, iar Georges a fost trimis pentru a se ocupa de aceasta problema. Belgian fiind, s-a imprietenit repede cu multi crescatori britanici, care il apreciau si-i cautau permanent compania, fiind o persoana foarte agreabila. Neputand sta departe de porumbei, Georges si-a facut foarte repede o crescatorie acolo. O parte din porumbeii pe care ii detinea in Belgia cu bunul sau cumnat Albert, i-au fost trimisi in Anglia si deasemenea a mai luat cateva pasari si de la fratele sau Andre, care era foarte ocupat cu gestionarea fabricii de textile pe care acesta o avea in Deerlijk. Repede, Georges s-a imprietenit cu un mare iubitor de porumbei si un om deosebit, pe care il chema Gil Duncan si care locuia in localitatea Deal. In anii imediat urmatori, porumbeii au inceput sa aibe primele victorii de rasunet, unul dintre porumbeii importanti fiind “Crack”, care era fiu direct din “Coppi”, dar si “Bonte 39” si “Blesse”. Intre anii 1956 si 1962 au castigat peste 150 de premii, avand de cele mai multe ori porumbeii in primele 3 locuri pe concursuri. In curand, amatorii au luat la cunostinta de aceste rezultate fantastice si au inceput sa cumpere porumbei de la Georges. Unul dintre cumparatori, a fost defapt o femeie, o doamna din West Newton. Ea a cumparat o pereche de prumbei pentru ai face un cadou sotului ei, cu ocazia aniversarii “nuntei de argint”. Acesta a prasit din acea pereche, iar curand avea sa aibe un succes rasunator intr-o cursa pe furtuna din localitatea West Durham, devenind peste noapte un mare campion dintr-un amator neinsemnat pana atunci. Cei doi porumbei cu care acesta a castigat in acea cursa nebuna au fost cunoscuti sub numele de “Perechea din Newton”, iar pui din acestia au ajuns mai tarziu la mai multi crescatori, o parte dintre ei devenind si campioni. Vestea s-a raspandit repede, iar de porumbeii lui Georges au inceput sa devina interesati si multi crescatori din Nord. Unul in mod deosebit pe nume J.J. Horn, isi dorea tare mult astfel de porumbei si nu a facut altceva decat sa cumpere cativa pui din “Perechea din Newton”, pentru ca apoi, cat de curand sa cumpere perechea insasi. A mai cumparat si pe masculul “Broken Keel” dar si pe “Cocosul Wilkinson”. A construit asadar o famile pe baza acestor porumbei, care l-au tinut in top foarte multi ani…! Un nume mare in Anglia a mai fost Ron Hallam din Belvedere, care a luat primele 3 locuri in Londra de la un concurs foarte greu de la Bergerac, la care au participat peste 4.000 de porumbei, iar in Londra sosind in 2 zile doar 4 pasari!!! Aceasta este o performanta remarcabila, daca stam sa ne gandim ca toate cele 3 pasari erau Busschaert.

Georges insa vinde fabrica de covoare si s-a intors in Belgia natala, incercand sa-si dezvolte o noua afacere. Dorindu-si foarte mult porumbei, el a ales sa-si faca o voliera in care sa creasca doar porumbei de sprint ( viteza ) si demifond, acestia ocupandu-i mai putin timp. In acest scop, a cumparat pe masculul “Klaren” de la Georges Doetreloigne din Waregem si pe “Sooten” de la F. Declerc, deasemenea pe “14” si “817” de la DeKlinge. Umirea a fost insa cu mult mai mare, cu cat Georges si-a dat seama in cateva competitii de lunga distanta ca acestia castiga tot!!! In numai 4 ani, el castiga 1 Nat. Limoges de 2 ori, apoi 1 Nat. Perigeux, 2 Nat. Cahors, 3 Nat. Brive, iarasi 5 Nat. Cahors, dupa care vine o super bomba ce castiga 27 International Barcelona si inca odata 33 International San Sebastian…!!! Un bun prieten englez al lui Georges, Tom Larkins, a venit sa-l viziteze pe acesta in Belgia si placandu-i la nebunie porumbeii, l-a induplecat pana la urma sa-i vanda cativa. In scurt timp porumbeii lui aveau sa-i depaseasca chiar si cele mai nebunesti vise. In 1972, Larkins a intrat in celebrul “Open Wadebridge”, unde angajeaza 4 porumbei. Cursa a fost de doar 276 de mile, adica 444,17 Km si cronometreaza pe toti cei 4 porumbei odata, cu un avans de o ora si 10 minute fata de al 5-lea porumbel apartinand altui crescator. De la acel concurs, s-a creeat o adevarata isterie pentru porumbeii Busschaert, acesta fiind nevoit sa organizeze anual o licitatie in Anglia, pentru a stavili setea de cumparare a britanicilor, care ii devastau crescatoria.

Performantele care au urmat au facut legenda. Ken Aldred, a cumparat 2 pui, unul dintre ei din celebra reproducatoare de culoare neagra “Little”. Acesta la randul sau s-a dovedit a fi tot femela si a reprodus mai departe in crescatoria lui Ken, porumbei imbatabili. Un altul, George Corbett, a cumparat atat de la Georges cat si de la Tom Larkins. El a reprodus pe “Dark Uns”, care se crede ca este foarte aproape de sangele celebrului “Coppi”. Acesta a dat la randul lui, porumbeii ce i-au adus lui Corbett sute de premii. O intamplare buna de povestit ar fi cea legata de 2 curse organizate de Federatie in aceeasi zi de la 500 de mile ( 805 Km ), la care Corbett participa cu 2 porumbei ( cate unul la fiecare cursa ), reusind sa le castige pe amandoua, cu sosiri in prima zi…!!! Un alt cumparator a fost Danny Challis. El crestea de multi ani porumbei vechi ai unei suse engleze ce se numea Fuller-Issacson. Impreuna cu un prieten, au decis sa cumpere porumbei Busschaert pentru infuzie si pentru aceasta au mers la Tom Larkins de unde au luat 16 porumbei de un an. Danny reuseste sa castige “Open Wessex”, cu o combinatie in care se regaseau porumbei foarte apropiati cu neagra “Little” dar si cu un alt porumbel celebru de culoare albastra numit “Ducat”.

Vazand aceasta, a luat porumbeii castigatori si i-a incuitat “pe viata” in compartimentul de reproductie. Acolo s-a infiripat cel mai bun cuplu de reproductie vazut in Anglia vreodata. Cincisprezece premii nationale au adus urmasii lor, din care 5 locuri 1 cu produsi scosi in diferite combinatii. Practic o fiica din “Little” dadea pui buni cu orice mascul cu care intra la pereche! Un pui deosebit ajuns si mare campion, a fost “Moneypacker”, numit asa pe buna dreptate, el castigand de 4 ori in concursuri nationale extrem de grele. Ce este de remarcat ar fi faptul ca acesti porumbei zburau ca la noi, adica cu 3 sau 4 etape pe sezon pentru a indeplini norma federatiei. Multe concursuri erau clasicele Rennes. Un alt porumbel bun, “Wilburg”, reusea deseori ca claseze in frunte la aceste etape. Deasemenea un frate al sau “Blue Steel”, castiga zborurile din Sud, de la Parkstone si Dorset. Doi porumbei frati superbi, pe numele lor “Imperial Black” si “Black Fire”, erau favoritii ce-i umpleau lui Danny vistieria cu bani in concursurile de la Solent. Practic, la un moment dat Danny avea in podurile sale nu mai putin de 40 de porumbei campioni in cele mai importante curse din Anglia, ce proveneau toti din 5 combinatii reusite din porumbeii Busschaert.

Alti porumbei celebri din aceste combinatii, dar care erau si deosebit de frumosi si usori precum fluturii, aveau sotii Shuttleworth din Harrogate, dar si marele campion irlandez W. Parkes, apoi John Palmer si Bill Johnston dar sa nu-l uitam nici pe John Hodson din Annan, cu masculul sau “Batranul”, care castigase peste 50 de premii in cariera sa si care era tot un Busschaert. Oameni care au achizitionat porumbei Busschaert, terminand nu cu una, ci cu un pod plin de pasari campioane, au fost Arthur Beardesmore, care teroriza campionatul britanic cu cateva porumbite din “Little”, ce au castigat de 12 ori locul 1, apoi celebrii masculi “Fred”, “Eliot”, “Highview”, “ Starview” si nu in ultimul rand, cireasa de pe tort, “Euro”, care impreuna au purtat pe aripi spre vitrinele din sufrageria lui Arthur peste 100 de trofee, de-a lunul carierei lor, ( sa nu mai vorbim de portofel…! ) Un nume care rostit este deasemenea sinonim cu victoria, este cel al lui Alf Wright, care a dat alte exemple de maretie in marile concursuri, facandu-l celebru porumbeii: “Limba de Clopot” cu 36 de locuri 1, apoi “Twister” cu 30 de locuri 1 si nu mai putin micutul “Slimmen” care acopera si el peretii living-ului lui Alf, cu 20 de diplome pe care scrie mare: “Locul I”…! Toti erau porumbei Busschaert.

In anul 1982, Georges Busschaert decide sa-si vanda toti porumbeii in 3 mari licitatii. Astfel in datele de 9, 10 si 11 noiembrie, 274 de porumbei au fost vanduti, dintre care 271 fiind direct porumbeii crescuti de insusi Georges. Si astazi, acesti porumbei castiga multe curse, in cultura pura sau combinati. Cele mai prestigioase curse din Irlanda si Anglia sunt dominate printre altii, de Ron Williamson. O parte din porumbeii castigatori la nivel national care au sange Busschaert, sunt: “Tom” cu locul 1 din 20.367 de porumbei, “Ron Ville”, 1 din 25.2437 porumbei, “Lawrence” loc 2 din 22.337 porumbei, “191” loc 1 din 14.600 porumbei in clasamentul N.I.P.A. “Superboy” loc 1 din 26.770 porumbei, “Millennium Super Star” de 3 ori in top 10 in concursuri cu o medie de peste 23.000 de porumbei, intunecatul “Destroyer” cu locul 1 din 24.108 porumbei, “Flash Gordon”, “Heartbreaker”, “Lee Dee” , “Ranger” , “Maggie Ann” si altii care castiga locurile 1, 3, 4, 7, 11, etc…!

Intrebarile pe care le punem cand vedem astfel de rezultate ale porumbeilor Busschaert, sunt legate de modul cum acesta a reusit sa se impuna pe plan intrenational, dominand cel putin in Marea Britanie cursele cuprinse intre 100 si 500 de mile si mai ales cum a facut el, de au reusit acesti porumbei sa treaca testul timpului si sa ramana la fel de proaspeti ca in zilele lui de glorie, in comparatie cu multe suse care astazi sunt in voga, iar maine nu mai auzim nimic de ele?

Ei bine, trebuie sa mergem inapoi in timp, iar scena curselor din Marea Britanie a stat la baza consolidarii acestei magnifice – i-as spune eu – rase. Dupa razboi si pana pe la mijlocul anilor `50, nu prea erau bani de dat pe porumbei. Lumea era saraca; oamenii se descurcau destul de greu, ranile provocate de razboi se vindecau cu mari eforturi. Cu toate acestea, inimosii acelor vremuri reuseau sa-si tina porumbei putini, in echipe mici, in voliere facute fie in mansardele caselor, fie in gradini, ca si la noi. Totul se facea natural; porumbei putini = hrana putina, dar care era de putine ori de calitate, iar asta tria bine porumbeii, supravietuind doar cei mai rezistenti.

Multi isi tineau porumbeii in familii stranse, altii mai faceau schimb cand si cand de porumbei, luand asadar cate un mascul sau o femela fie de la un vecin, fie de la un prieten, oricum, porumbeii se schimbau pe plan local si astfel familiile au ajuns sa fie oarecum inrudite intre ele in aceeasi zona. Cursele erau programate atat in cursul saptamanii ( cele scurte ) cat si sambata sau duminica ( cele lungi ) si astfel erau porumbei care participau si la unele si la altele, ceea ce noi numim acum “general”. Lucrurile s-au schimbat oarecum in Belgia, iar la un moment, dat erau chiar destul de diferite fata de trecut. Cursele au capatat notiunile pe care le cunoastem astazi: viteza ( cele scurte ), demifond ( cele medii ) si fond ( cele lungi ) si imediat au aparut si cluburile specializate in astfel de concursuri, care isi cooptau membri pentru o anumita categorie. Preponderenti erau cei care doreau sa participe la cursele de viteza si pentru faptul ca acestea aduceau cei mai multi bani si se incheiau destul de repede, lasand crescatorul sa-si vada si de alte treburi. Pe langa concursurile cu porumbei, incep sa apara oameni care vad o modalitate de a face bani si astfel apar tot felul de firme care se ocupa fie cu prepararea hranei porumbeilor, fie organizau licitatii sau transportau porumbeii la locurile de lansare. Bineinteles ca au mai fost si alte moduri in care s-au facut bani pe langa porumbei, dar nu vreau sa vorbesc despre asta aici.

Clar este ca la un momet dat, cei ce aveau bani isi permiteau sa cumpere orice porumbel campion si sa-l duca apoi in volierele din mansardele lor. Acesta este locul in care pe scena columbofila apare Georges Busschaert. Om bogat fiind si cu mare pasiune pentru porumbei, nu i-a fost greu sa-si faca repede rost de valori, chiar si cand a plecat in Anglia. Deasemenea, marele avantaj in a cumpara porumbei, il constituie sa stii sa vorbesti belgiana daca te duci sa cumperi din Belgia, iar Busschaert era belgian. Englezii nu stiau belgiana iar asta nu le placea belgienilor! Deasemenea, el cunostea si Belgia si cunostea si scena porumbelului de curse; stia care suse erau mai bune si care nu, astfel a avut ce altii nu si anume, a stiut de unde sa aleaga! Cand aparea un porumbel bun sau o familie buna, el cumpara de acolo si va spun ca nu era deloc zgarcit. Se spune ca si fratele sau s-ar fi angrenat in aceasta misiune de cautare de valori. Georges impreuna cu cumnatul sau, au umblat in sute de crescatorii cautand porumbeii buni, dar putine au fost acelea din care au luat cate o pasare.

Totusi, din porumbeii cumparati Georges a luat putini in Anglia, dar a stiut pe care. I-a bagat in volierele sale si datorita priceperii, a viziunii pe care a avut-o, in scurt timp a scris istorie, provocand un impact de proportii in randul miscarilor columbofile din insule, multe crescatorii decimandu-si practic vechile tulpini ( suse ) de porumbei in favoarea Busschaert-zilor. Bineinteles ca au fost si exceptii, iar cei care au vazut un lucru bun in a incrucisa porumbeii Busschaert cu vechii lor porumbei, au realizat imposibilul. De exemplu, Tom Larkins, a povestit odata cum de la o cursa cu peste 2.000 de porumbei in care el avea 30 de pasari de un an, i-au “cazut pe casa” 21 de porumbei odata. John Palmer la fel, a anuntat 10 porumbei odata in concursul la care participa toata Londra, iar al 11 -lea care nu era al lui, a venit la 30 de minute in spatele porumbeilor sai. A castigat atunci primele 10 locuri pe intreaga federatie.

Georges a mai avut deasemenea acel talent, de a gasi porumbeii care mergeau impreuna, care se potriveau la pereche asa cum spunem noi. Acest lucru nu mai tinea de bogatie, de banii lui. Era o calitate pe care alti crescatori bogati nu o aveau si asta l-a avantajat enorm. Nu totul era sa arunci cu bani pe porumbei care erau in top, daca nu stiai cum sa-i lucrezi, iar Busschaert stia si el foarte bine asta. Ei bine, el avea acest har; se pricepea de minune sa faca perechi si orice pereche facea, scotea campioni. El alegea porumbeii care aveau aceeasi forma si-i imperechea, deasemenea el putea identifica acele calitati care se mosteneau si cele care nu se mosteneau si mai ales stia cum sa “amestece” acele calitati pentru a ridica cat mai mult nivelul crescatoriei.

Stia de consangvinizare, o practica insa moderat, acordand o deosebita atentie riscurilor acestei metode. Lucra porumbei din tulpini ( suse ) consangvine, imperechind numai pe cei care reuseau sa aduca acasa cat mai multe locuri de top din cursele cele mai grele. Creea hibrizi din astfel de suse pe care apoi in reintroducea in sistem consangvin, dupa care iar hibrida si tot asa, facand in felul asta sa aibe porumbei extrem de vigurosi. Cand la un moment dat in porumbeii lui Busschaert apareau porumbei ce nu erau inruditi, dar care prezentau aceleasi calitati, el imediat unea atat baza acelor porumbei, cat si pe ei insisi, consangviniza si apoi infuza cu o alta susa la fel de buna si tot pura. Astfel stabiliza si perpetua acele gene “castigatoare” in porumbeii lui.

Calitatile “la mana” ale unui bun porumbel, le considera a fi sistemul cardio-respirator ( vascularitatea pe care o cauta in ochiul porumbelului ), aripa cu forma perfecta si musculatura fantastic de puternica. Pe baza acestor caracteristici individuale isi selecta cu mare atentie porumbeii inainte de a lua decizii. Cauta ca porumbeii de reproductie ce deveneau perechi, sa posede ambii toate cele 3 calitati si nu admitea ca vre-unuia sa-i lipseasca ceva. Nu consangviniza strans niciodata o familie; lasa lejeritate, creind un fel de “outcrossing”, dar ceea ce a facut, a facut in asa fel incat sa nu includa in niciun fel gene rele in cromozomii porumbeilor lui. Astfel a mers numai pe cartea castigatoare, cultivand numai caracteristicile intalnite doar la porumbeii campioni si la familiile porumbeilor campioni. Asta ar fi si motivul care a permis porumbeilor Busschaert sa castige curse lungi, desi ei sunt mai mult porumbei de sprint. Totul a explodat atunci cand amatorii si-au dat seama ca-i pot foarte bine incrucisa cu susele lor vechi, revigorandu-i, ba chiar mai mult propulsandu-i aidoma unor arcuri ce arunca sagetile.

Avand la indemana calitati atent selectionate in ani de zile, britanicii si-au dat repede seama de potentialul porumbeilor lui Georges, facand adevarate pelerinaje la volierele acestuia si cumparand porumbei. Acesta este motivul pentru care porumbeii britanicilor au devenit atat de versatili. Ei castiga toate cursele de la 100 si pana la 500 de mile, de cele mai multe ori pe ploi torentiale, cu vant din fata si peste Canalul Manecii. Se preteaza bine atat la vaduvie, cat si la metoda naturala si cel mai important, zboara pana la varsta de 9 sau 10 ani fara sa renunte la lupta! Alt element care au facut porumbeii Busschaert foarte competitivi, a fost ca el nu selecta numai porumbeii de distante scurte; era exigent si cu cei de distante lungi care in opinia multora erau mai lenti. Ei bine, el nu vroia asta. El vroia viteze de sprint si la concursurile de fond, astfel a facut porumbei capabili sa zboare la distanta, la fel ca cei pentru sprint. Cand porumbeii unui amator dadeau semne de decadere, cumpararea unui pui Busschaert, era asemenea administrarii unui energizant puternic intregii colonii, devenind degraba stalpul de sprijin pe care se putea consolida pe mai departe efectivul.

Datorita diversitatii de sange, in care se regasesc numai si numai porumbei campioni, porumbeii Busschaert nu pot fi descrisi ca o familie foarte consangvina, de aceea ii regasim in multe forme si culori, care mai de care. Un lucru este insa sigur: aceasta diversitate de forme si culori ai porumbeilor Busscaert, este astazi inca neexploatata la adevarata sa valoare, fiind un adevarat izvor de calitati in curs de descoperire cel putin la noi. Cu siguranta va spun ca si astazi, columbofilii din Marea Britanie vor trece marea ori de cate ori vor avea ocazia sa cumpere un porumbel Busschaert si cu siguranta aceasta fantezie ii va fascina multi ani de acum incolo…!

Daca deseori consider ca omul a gresit in selectie “handicapand” unele rase de animale de nu mai sunt in stare sa faca lucruri esentiale fara ajutor… la voiajor a facut o treaba exceptionala: parcurge anual mii de Km prin canicula, furtuni si relief dificil, fenteaza de multe ori cu succes cele mai ale dracului rapitoare (gen soim, cea mai rapida pasare din lume), etc.