01-02-2011 • Galerie fotoPovesti • 11,788 vizualizari


“Primul contact cu porumbeii, fascinatia”
De câte ori trec cu maşina prin vreun sat şi văd porumbei pe câte o casă mă cuprinde un sentiment plăcut. Nu aş putea să explic de ce nu am acelaşi sentiment când văd aceeaşi porumbei prin oraşe. Poate că satele cu oamenii lor simpli, cu viaţa lor simplă, cu sinceritatea lor, deschid mai uşor porţile sufletului meu. De ceva timp am văzut pe un site o poză cu porumbei intitulată “porumbei la casa părintească”: porumbeii erau pozaţi pe un acoperiş de şură aveau o intrare in pod specială pentru ei şi în rest libertate! Libertatea cea mult preţuită de oameni, libertatea cea mult dorită de porumbei.

Oraşele parcă nu mai reuşesc să asigure porumbeilor această libertate. De vreo 3 ani am fost acasă la un prieten columbofil intr-un oraş mare care de obicei lăsa porumbeii liberi. De data asta porumbeii erau închişi. Intrebării care a venit de la sine, i-a urmat răspunsul: vecinul şi-a făcut acoperiş nou la casă , l-a asigurat la o firmă de asigurări care l-a înştiinţat ca nu asigură acoperişul contra păsărilor. Crunta realitate. Nu este peste tot aşa, dar mie mi se pare un început al dezastrului. Generaţia noastră încă nu are decât puţin de suferit, dar ce vor face copiii noştri care vor iubi porumbeii, ce vor face nepoţii noştri?

Odată cu intrarea in U.E. cresc pretenţiile idioate pe care nu le mai enumăr. Bineînţeles ca uniunea asta ne dă şi soluţiile salvatoare: parcuri special amenajate unde sunt crescătorii de porumbei sau alte păsări bineînţeles contra cost (chirie) la primărie. Este o soluţie pe care mulţi o adoptă din dragoste pentru porumbei dar poate înlocui aceasta porumbarul din curte, unde te trezeşti dimineaţa cu guruitul porumbeilor în urechi? Sacrificii peste sacrificii ne cere uniunea asta: sacrificăm puţin din timpul de odihnă trezindu-ne mai devreme să ajungem să dăm mâncare la porumbei, sacrificăm puţin din banii noştri să ne plătim chiria respectivă, sacrificăm puţin din sufletul nostru că nu putem creşte porumbeii în curţile noastre cum am făcut-o de atâta timp.

In viaţa mea am pus mare accent pe formarea tinerilor columbofili. Norocul a făcut ca pînă nu demult să locuiesc la marginea unui oraş, în apropierea unui sat. Am aruncat multe “seminţe” (vorba pildei) puţine au rodit! Aşa e viaţa. Mă bucur chiar cu acel puţin care există.

Schimbând puţin pesimismul de până acum o să vă prezint două astfel de “seminţe” care au dat rod. Dar să încep cu începutul. In urmă cu vreo 6-7 ani vine la mine un copil de 8 ani (Marian Andrei) adus de alt copil de 12 ani (Ciciovean Marius) să cumpere porumbei. Porumbei frumoşi, rasă curată românească. Ii vedeam pe băieţi cum sorbeau din priviri porumbeii, şi îmi ziceam în sinea mea: hai să mai incerc şi cu ei. Am aruncat momeala: o pereche de porumbei frumoşi contra la un preţ nici mic nici foarte mare. Imi ziceam eu: dacă copilul ăsta se chinuie să strângă banii aştia înseamnă că băiatul chiar iubeşte porumbeii. După sărbătorile de iarna vine copilul cu banii strânşi de la colindat (avantaj SAT) şi îi dau porumbeii. Cu banii primiţi îl înscriu în asociaţia columbofilă din oraş. Sămînţa a început să rodească! Cu chiu cu vai şi-a făcut un coteţ, la standarde mici, dar dacă au libertate porumbeii nu mai au pretenţii. A achiziţionat porumbei de calitate, a obţinut rezultate în expoziţii, la etapele de zbor. A crescut! Lîngă el, două case mai încolo altă sămănţă care a dat rod: Ciciovean Marius. Tot crescător de rase româneşti. Un mic centru columbofil în centrul unui sat.

In continuare o să las pozele să vorbească pentru mine.

La sfârşit întreb: sat sau oraş? Care e mai bun?

Semnează: un crescător de rase româneşti. Doamne ajută!

1.La începutul vizitei l-am surprins pe Andrei în curte reparând biciclete cu alţi meşteri. Merita imortalizat!

2.O căruţă mare şi lungă (să nu ajungă).

3.Porumbarul lui Marian Andrei.

4.Porumbei crescătoria Marian Andrei

5.idem

6.Zburător negru codalb românesc crescatoria M.A.

7.idem

8.Ultimele achiziţii: zburator visiniu codalb românesc crescătoria M.A.

9.idem

10.Grivei

11.Avem si treabă

12.Căluţii trebuie sa mănânce şi ei!

13.Căluţii mai de aproape

14.Alte orătănii

15.Roller de Cluj în crescătoria Ciciovean Marius

16.Zburător vişiniu românesc crescătoria C.M.

17.idem

18.idem

19.Zburători bujori româneşti crescătoria C.M.

20.Marius şi porumbarul cel nou, nepopulat încă.