28-06-2014 • Incepatori • 2,942 vizualizari

Asa cum v-am povestit, voliera incepe sa prinda aripi. Mare parte din materiale au fost luate. Mai am de luat cealalta parte si sper ca sambata asta sa inceapa construirea ei. Dar nu despre asta vreau sa va povestesc. Intrand in bucuria unui nou inceput, m-au napadit amintirile, m-au apucat grijie de tot felul, mai mari, mai mici, am vorbit chiar si cu vecinii, adica doar cu unul dintre ei pentru ca ceilalti doi au porumbei si care din nu stiu ce motive sunt inchisi. Si l-am rugat sa nu se supere!

O sa ii invat, o sa ridic steaguri peste steaguri si ei ma vor asculta, desi in sinea mea imi era tot mai teama ca nu ma vor asculta si atunci inseamna ca il mint pe omul asta in fata!? Dar mi-a spus ca si el a avut porumbei, chiar 300, dupa care am baut o tuica impreuna, eu fericit si sper si el.

Dupa care am citit tot felul de articole aici pe porumbei.ro, sa fac in asa fel incat sa fie totul cat mai bine pentru ei si mi-am vazut voliera in multe feluri. Dar am vazut si soareci in ea, am vazut sobolani, am vazut discutii aparute de pe urma lor. Am vazut primarii care omoara porumbei, m-am vazut pe mine intrand in voliera gasind porumbeii bolnavi (iar eu stand in usa cel mai mare vinovat) si am vazut ca o sa se intample tot felul si ca oamenii vor sta toti cu mainile pe mine, spunandu-mi ca “ma, n-ai facut bine”; l-am vazut chiar si pe albastrul meu (Mohicanul) privindu-ma din gura sputnikului, asa cum m-a privit pentru ultima oara… chiar si pe Mosneagul din ’86 despre care tocmai am citit aici, l-am vazut “parasit”…

Si am stat si m-am gandit ca eu nu vreau sa fiu crescator. Eu nu vreau boli, daunatori si temeri. Vreau sa fiu doar ala care zboara porumbeii si tot ce vine odata cu linistea lor.

O zi buna!

Eugen