03-06-2013 • Povesti • 4,693 vizualizari

puizb1Sa va povestesc ceva despre capacitatile puilor de porumbel inca de la varste foarte fragede. La cati ani m-am tot chinuit sa ma apuc de porumbei, nu pot sa sacrific un pui incapabil de performanta atata timp cat are 2 aripi functionale, ochi si cioc sa se descurce singur. Asa ca recurg la ratacirea celor care sunt bolnaviciosi, nu zboara, nu sunt dezvoltati, etc.

Anul acesta am dus niste pui abia iesiti la zbor de 2-3 zile (fara disparitie cu stolul sau inaltare) direct la ~40 Km si din 3, 2 au venit. Colegul care mi i-a lansat dusese si o femela batrana si m-am gandit ca au venit cu ea pana in oras, desi au ajuns la multe ore dupa aceasta. Mentionez ca cei 2 pui intorsi erau bolnaviciosi si nu zburau acasa.

Aseara, deci dupa o saptamana, i-am dat din nou colegului sa lanseze 3 pui din care cei 2 smecheri, de data asta cu angajare direct de la Bucuresti ~110 Km pana la Campulung [AG].

Puii au fost lansati in zori la ora 6:00. Dupa 3-4 ture au plecat in directia buna. In jur de ora 11 am vazut sosind primul pui si sincer sa fiu mi-a cam picat fatza. Pe la ora 15 a sosit inca un pui, deci cei 2 smecheri de saptamana trecuta au mai facut o “etapa” reusita.

Cei 2 pui nu au legatura de rudenie iar pe 3 din cei 4 parinti i-am pierdut deja. Daca niste pui bolnaviciosi au reusit asa ceva, ma intreb ce experienta ar avea pana in etape daca am antrena astfel tot lotul de pui. Cei 2 pui si-au mai revenit, nu mai stau zburliti si apatici… s-au trezit “ca boxerul din pumni”. Nu m-am decis ce voi face cu ei in continuare, dar merita povestit de ce sunt in stare pasarile astea care ne uimesc mereu.

Ei sunt “campionii”, relaxati in seara asta la casa lor, dupa ce au umflat gusile bine.
puizb1
puizb2