08-11-2008 • Povesti • 4,747 vizualizari

Trimis de Vlad Hadarau

Autor OVIDIU LEONTE

In dimineata aceea de inceput de toamna, toti porumbeii mei au prins zorile afara din voliera.

Era in felul lor de a sta insirati pe odihnitori, ceva ce seamana cu teama si nesiguranta, cu frica de a intra in cusca si cuibarele lor parasite, se vede, inca din timpul noptii. Am simtit atunci ca toata aceasta manifestare ma atentiona pe mine, prietenul lor de totdeauna, voind parca sa-mi arate ca in casutele lor se intimplase ceva, ca viata lor organizata si linistita fusese deranjata de cineva si ca acel cineva, semana cu mine, omul.

Am intrat tulburat in voliera, privind cu uimire plasa rupta si indoita, apoi in cusca, la cuibarele parasite, cu ouale reci si cu puii morti. Da, un om rau, lipsit de omenie, intrase in puterea noptii in voliera si columbar furind un numar de porumbei.

Dintr-o singura privire, stiam de acum pe cei disparuti si printre ei Alba si Margelat.

Au trecut luni , ani.Amintirea lor incepuse sa se estompeze cu vremea. Doar fotografiile lor din album imi aduceau parerea de rau si dorul de ei. Intr-o duminica dimineata, vad in piata de porumbei a Oborului, in mina unui vinzator de porumbei, pe Margelat.

Ma apropii, cer pasarea in mina mea si o privesc cu atentie. Am vazut atunci in ochiul lui alb de oblet o licarire ciudata, o intrebare, un repros.

-De ce asa tirziu??

Caut asa zisul stapin, un tinar ce il avea de la un altul.

Ma adresez atunci omului de lege din preajma mea, dar pe data imi dau seama ca nu pot dovedi proprietatea porumbelului pentru ca inelul genealogic fusese taiat. Atunci, cu mai multi crescatori de fata imi vine ideea dovedirii proprietatii: instinctul porumbelului.

Ajunsi cu totii acasa la mine, in fata volierei si a custii locul de nastere al exemplarului, argumentez:

-Acest porumbel s-a nascut aici, a crescut, s-a imperecheat si a avut pui aici in acest cuibar, al patrulea din dreapta intrarii. El a fost furat impreuna cu alti porumbei acum 5 ani. Daca ii voi da drumul si se va duce in acel cuibar, pe care vi l-am aratat, este dovada cea mai elocventa ca acest porumbel este al meu.

Eram emotionat. Oare Margelat isi va aminti? Toti ceilalti crescatori care venisera cu mine priveau tacuti si asteptau nerabdatori experienta.

Omul legii intelegind despre ce este vorba, lua porumbelul si ii dadu drumul in voliera. Pentru o clipa pasarea ramasese nemiscata. Apoi se scutura, isi aseza o pana cu ciocul in aripa si zbura in pragul custii. De acolo, in cuibarul al patrulea din dreapta.

Toti crescatorii de fata exclamara in cor: BRAVO! Se repeta de doua ori experienta, care confirma tot de atitea ori dovada instinctului. In acea zi, toti porumbeii furati in urma cu 5 ani, au ajuns acasa la ei.

( Margelat- 3.1961, crescator Ovidiu Leonte. )