04-03-2008 • Educatie si comportamentReproducere si genetica • 4,971 vizualizari

Care este scopul acestui comportament de “goana la cuib”? Care este logica acestui instinct? Cu alte cuvinte, de ce sunt ei “programati” de la natura sa faca aceasta goana la cuib? Ma gandesc ca principalul scop este ca femela sa nu fie calcata de alt mascul daca ar fi lasata nesupravegheata. Mai era ideea ca femelele trebuie sa nu fie grase cand oua…poate asa se mai explica “joggingul” asta si lipsa de hrana. Alte explicatii?

La unii masculi comportamentul in timpul goanei este exagerat. Un masculul a intrat in “goana” a doua zi, imediat dupa imperechere si o face in mod barbar, in sensul ca femela nu poate sta pe podea nici 2 secunde. I-am urmarit timp de 2 zile si femela nu a apucat sa bea apa sau sa ia macar un bob de porumb. Pana nu o duce pe cuib, o bate cu disperare maxima. A trebuit sa-l tin eu pe mascul in mana pentru a putea sa se hraneasca femela. Nu mai zic de grit care ii trebuie pentru oua… Deci ceva nu se leaga, nu inteleg acest comportament aberant care practic pune in pericol viitorul puilor si poate impiedica masculul sa-si transmita mai departe genele. De ce si-ar chinui masculul femela in asa hal? Altii intra in goana mai tarziu, sau sunt mai blanzi, lasa femela sa se hraneasca dar stau alerti langa ea permanent.

Inca o curiozitate…goana la cuib este intalnita la toate rasele de porumbei?