23-10-2012 • Povesti • 3,301 vizualizari

Sotia mea are porumbei voiajori. A avut mai multi, au ramas (mai) putini. Iubind aceste pasari imi doream si eu cateva perechi, 1-2 dintr-o rasa ornamentala. In cutiuta noastra cocheta, cotetul porumbeilor, facandu-se putin loc, am acceptat de la Dieter 4 porumbei. O pereche de Jucatori de Felegyhaza si o pereche de Satineti. Pasari extraordinare de o reala valoare, facand mandru pe orice detinator.

I-am acceptat cu mare ingrijorare. Fele (caci asa le spun eu Jucatorilor de Felegyhaza) sunt niste pasari care la prima vedere par extrem de firave si-mi era tare teama ca masculului ii va fi foarte
greu sa ocupe o boxa (si asa destul de putine).

Satinetii:

Ma rog, am zis ca daca masculul de Satinet, un adevarat razboinic, a fost capabil inca din prima zi sa ocupe un apartament, poate va reusi si micutul Fele. Acest spartan ascuns in haine de manechin, nu numai ca a reusit insa a facut-o in stil mare. Dupa o lupta apriga cu un mascul dur de voiajor, a ocupat o boxa la ultimul etaj. Iute cele 2 perechi s-au pus pe treaba si au scos cate o pereche de pui. S-au invatat in noua locatie si au inceput sa zboare din ce in ce mai bine si mai departe. Micutii Fele, mai ales masculul a inceput chiar sa “stea in coada”. Nu putem numi aceasta actiune “joc” insa …. iata ca genele nu se spala atat de usor.

Perechea de Fele:

Toate bune si frumoase, idilice chiar. Pana intr-o zi. Era seara, le dadusem drumul afara, astfel cum fac mereu. Micutul Fele a aterizat pe iarba si, intr-o fractiune de secunda, pisica mea cea batrana, pt. care bagam mana in foc ca nu ataca porumbeii, a sarit pe el. N-a apucat decat sa-l raneasca la o aripa. Lovitura pe care a primit-o a fost atat de dura incat a dat drumul imediat porumbelului. L-am luat. Era in stare de soc. Si-a revenit iute, nu a facut infectie pt. ca l-am tratat cum am stiut noi mai bine (in fapt sotia nu eu, ea este medicul veterinar al curtii) si uite asa masculul a scapat insa, pt. vreo saptamana a tinut aripa trenata si nu a mai putut zbura mici macar pana in boxa (aceasta, asa cum am spus, fiind sus).

In cotet de afla si un mascul de voiajor care era stingher de cateva luni. Refuzase sa se imperecheze. In mintea lui era imperecheat cu sora sa care il ignora, ea avand pereche, scotand pui, crescandu-i etc. Vazand ca perechea sa a pierdut casuta, femela de Fele a inceput sa se comporte ciudat. Curtand masculul de voiajor stingher am crezut ca isi va parasi perechea ranita si neputincioasa. Toate semnele
indicau asta. Femela se giugiulea cu voiajorul, stateau mult impreuna in boxa acestuia etc. Semne arhicunoscute de toti vizitatorii acestui site. Un singur lucru era nefiresc. Din cand in cand femela mergea la fosta sa pereche si lasa impresia ca sunt din nou impreuna. In cele din urma s-a intamplat ceva ce m-a facut sa vad cu alti ochi porumbeii.

Masculul de voiajor s-a apucat de treaba. Chemat la cuib, curtat intens, etc. S-a imperecheat cu ea dupa atata abstinenta. Femela ii raspundea intocmai. Cu o exceptie. Ca in reclama “una mica, mica de tot”. Cand nu era atent voiajorul, micuta Fele fugea la masculul ei si se calca cu el dupa care zbura la boxa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Niciodata nu am vazut femela de Fele sa se calce cu voiajorul. De fiecare data cu fostul ei mascul. Nu pot baga mana in foc ca nu s-a intamplat eu fiind ziua la serviciu insa …… cat i-am vazut evenimentele s-au petrecut asa cum va povestesc.

Impricinata:

O femela care constata ca masculul ei nu o mai poate ajuta in lupta pt. perpetuarea speciei decide sa “divorteze” si sa aleaga un mascul potent, capabil sa-i creasca puii. Pana aici nimic deosebit. Firesc in natura. Totusi, ce anume instinct o face sa doreasca in continuare ca fostul mascul nevolnic sa fie tatal puilor ei? Puternicul instinct monogam iese din discutie. Daca acesta era primordial nu-l “parasea” si-l astepta sa se refeca. Putem vorbi oare de dragoste la animale? Probabil etologii, naturalistii in general, mi-ar rade in fata. Asa o fi numai ca la noi in cotet, o femela refuza sa-si abandoneze perechea desi a parasit-o. Chiar si acum, cand “incornoratul” iese vijelios pe trapa si se inalta, micuta Fele da o fuga la micutul Fele care pe zi ce trece e’ tot mai puternic. Sper ca in curand sa-si recupereze casuta. Nu voi astepta sa vad ai cui vor fi viitorii pui pt. ca, fiind tarziu, nu-i voi mai lasa sa cloceasca.

Voiajorul inselat:

Pana una alta insa, o femela isteata a rezolvat o problema in stil uman. Am putea spune, gresind cel mai probabil, ca a gandit si cu inima dar si cu capul. A agatat rapid un mascul care sa-i ofere tot ce-i trebuie pt. inca o tura de pui insa a ales, cel putin aparent, genele fostei sale perechi pt. viitorii pui. Gene probate la pontele anterioare. Poate pare o intamplare neinteresanta insa intrebarea devine evidenta: dupa milenii de la domesticire, am ajuns noi oare sa cunoastem aceste pasari cu adevarat?

Sa-i privim cu atentie. Nu cu gandul la cupe ci cu ochii larg deschisi. Sunt plini de surprize!

Neagu Cosmin