05-02-2015 • Incepatori • 4,973 vizualizari

Prima eliberare pe holNumele meu este Silviu Haloiu, am 25 de ani si as vrea sa va prezint povestea mea alaturi de porumbei. Povestea isi are inceputul acum multi ani, eu avand undeva intre 8-10 ani, cand am fost in podul unui bloc si am prins acolo 2 porumbei. De atunci, cativa ani la rand, am cumparat porumbei din targ, am mai primit de la cineva de la tara, dar toti au plecat cu prima ocazie cand i-am eliberat.

Dupa ultima intamplare de acest gen, am luat o pauza destul de mare de la crescutul porumbeilor, dar in anul 2013 am cumparat din nou 3 perechi de porumbei de ornament 2 perechi de voltati si o pereche de satineti, iar in toamna aceluiasi an am primit si 2 perechi de pui de voiajori de la un unchi de la tara. Toate bune si frumoase, pana in primavara anului 2014, cand porumbita de satineti a facut o cadere de calciu si nu mai putea zbura, fapt care m-a determinat sa caut informatii despre aceasta problema sa stiu cum pot trata porumbita. Cautand informatii despre porumbei, am citit si foarte mult despre voiajori, distantele incredibile pe care ei le parcurg pentru a se intoarce acasa, concursuri, federatii si asa mai departe.

Nu a mai durat mult pana l-am contactat pe responsabilul tehnic al Asociatiei Columbofile Sibiu, Bogdan, pe care l-am intrebat si despre problema porumbitei mele si m-a ajutat cu sfaturi, iar porumbita acum este bine si sanatoasa, dar in acelasi timp l-am interbat si foarte multe lucruri despre porumbeii voiajori, de care devenisem foarte interesat. Dupa cateva zile dupa ce am vorbit la telefon, m-am intalnit cu el si am si cumparat 20 de inele cu care planuiam sa-mi inelez puii pe care urmau sa-i produca cele doua perechi ale mele de voiajori. Bogdan m-a pus in legatura cu un columbofil de la mine din localitate, eu locuind in Cisnadie, la 8 km de Sibiu, Ioan Capota, care mi-a imprumutat 2 femele si 3 masculi din porumbeii dansului de matca si ii multumesc pentru asta, iar ulterior am mai primit 3 perechi de voiajori de la un prieten de familie. Nu e greu sa ne dam seama ca acele 20 de inele au devenit insuficiente, asa ca am mai achizitionat inca 20 de pe internet si asa am reusit sa inelez 37 de porumbei in anul 2014, an in care i-am si angajat pe 20 dintre ei la antrenamentele cu puii.

Sigur ca vechea voliera a devenit neincapatoare si am decis ca daca vreau sa incep sa zbor porumbeii, trebuie sa aibe o casuta frumoasa si care sa le ofere tot confortul necesar, de la o aerisire buna pana la spatiul suficient. Zis si facut, de la vechea voliera care avea undeva la 2.5/1.5 m, am ajuns la o crescatorie care are acum 6/3 m + un hol de 1.5 m pe toata lungimea ei, impartita in 4 compartimente.

Si aceasta este povestea de care eu sunt foarte mandru, in prezent am un lot de 16 masculi si 13 femele, toti de anul trecut, pe care imi doresc sa ii zbor cu succes in acest an. Imi doresc sa raman tot timpul la un lot de aproximativ 30-40 de zburatori, carora sa le pot oferi tot ce le este necesar.

Sunt constient ca e un drum lung pana la performanta, nu stiu nici de ce categorie sunt porumbeii din care am reprodus, nici din ce linii se trag, dar incerc sa urmaresc evolutia fiecarui zburator in parte sa imi fac o idee despre capabilitatile lor.