07-08-2014 • Galerie foto • 3,937 vizualizari

lacafea
Asta iarna eram “la o aluna cu baietii“. Acum la o cafea.

Am ajuns la concluzia ca nu merita atata incrancenare si efort in “sportul” columbofil. Performanta cere multa munca si stres. La porumbei am cautat delectare, relaxare. Vaduvie am facut fix 3 zile. 3 zile in care cautam tot felul de motive sa nu ma duc la cotet. Atat am rezistat cu porumbeii ascunsi dupa paravane, zbatandu-se sa scape si avand o privire care arata ca e ceva total in neregula. Asa ca… inapoi la natural. Zero antrenamente. 100% relaxare. Zbor pentru placerea sosirilor.

Porumbelul din film cu care stau la cafea este Trenatul, un mascul yearling cu o poveste interesanta. Ca pui atat el cat si sora de cuib au fost foarte bolnaviciosi. El tinea si aripile lasate pe jos, ca un porumbel de ornament trenat. Deoarece nu sacrific porumbei, i-am dat unui prieten sa-i lanseze de la Bucuresti (~100 Km), la cateva zile dupa iesirea la zbor, sa-si faca singuri soarta dupa noroc.

Trenatul in Bucuresti, pe balcon la colegul, in dimineata lansarii:
trenatul-lansare

Peste vreo 2-3 saptamani, vad printre pui unul cu aripile trenate… soc si groaza. Desi stiam sigur ca el este, i-am verificat si seria in caiet, total bulversat sa-l vad acasa. Cum a putut unul ca el sa vina acasa in halul in care era (aripi lasate + slab aschie de la adeno), lansat imediat dupa iesirea la zbor direct de la 100 Km? Odata ajuns acasa a inceput sa se transforme. In cateva zile i s-au ridicat aripile si s-a rotunjit cu carne pe el. A fost printre putinii supravietuitori ai catastrofei puilor din toamna cand din 70 de pui am strans 15 in decurs de 2 luni. Anul acesta a ajuns sa stea cu mine la cafea si sa faca 7 clasari (sau 8 cu ultimul fond din weekend).

Porumbeii, mereu surprinzatori…

Au alergat fara pauza peste 15 etape. As vrea sa le spun cumva ca s-a terminat, ca nu mai vad masina si ca au luat concediu pana la anul, sa se bucure si ei…

porumbei.ro