07-01-2011 • Porumbei de agrement • 6,822 vizualizari

Manat de dragostea nebuna care s-a infiripat referitor la calaraseni am cautat sa cumpar 3 perechi (una galbena, una rosie si una neagra). Toate bune si frumoase insa …. prea frumoase si, pe cale de consecinta, suspecte.
Ce-am aflat? M-am crucit!

– pasarile bune (hai sa spunem foarte bune) valoreaza peste 100 euro;
– la pretul asta nu mai vad soarele decat prin gratiile custii, evident;
– joc? (asa cum ii stiu din anii liceului) o gluma veche si deja expirata!
– musai nevoie de doici! nici macar laptisorul nu-l mai produc;
– nu se pot calca decat daca …. sunt ajutati;
– daca-i prinde ploaia afara cad pe jos. Asta m-a dat gata!
– …………….
Nu mi-a trecut iubirea da’ voi cumpara pasari de la vechi amici cu preturi exprimate in zeci de roni, nu sute de euro, si-i voi lua pe probate sa-i vad sus ce le poate pielea.

Trist, al naibii de trist!

Semnat: Un proaspat indragostit de Jucatori de Calarasi

In continuare un material pe aceeasi tema trimis de Dl. Tanasescu

Porumbeii zburatori ocupa un loc semnificativ in cadrul celor aproape 300 de rase de porumbei domestici existente. De fapt, zborul ar trebui sa fie asociat fiecarui porumbel sanatos, fiind o caracteristica specifica pasarilor, caracteristica ce le deosebeste de alte specii. Cu toate acestea , termenul de porumbei de zbor se refera la numai acele rase de porumbei, la care abilitatile de zbor sunt mai accentuate, reprezentand o caracteristica determinanta a rasei.

Un porumbel de performanta este acel porumbel ce prezinta abilitatea de a zbura pentru o lunga perioada de timp, la diverse altitudini sau pe distante lungi si prezinta capacitatea de a naviga in zbor si de a reveni la crescatorie, prezentand totodata diverse stiluri de zbor.Aceste calitati au atras atentia oamenilor,inca din cele mai vechi timpuri, acestia cultivandu-le in vederea folosirii lor in diverse scopuri:
– pentru transmiterea de mesaje-porumbei postasi;
– pentru capturarea altor porumbei – “porumbei-vanatori”(intalniti in special in Orient)- porumbei dresati sa atraga alti porumbei in crescatoria proprie;
-pentru divertisment – porumbeii jucatori:acei porumbei crescuti pentru abilitatea lor de a se rostogoli peste cap in zbor;
-rolleri : un fel de super-jucatori , ei insirand tumbele una dupa alta. Aceasta insiruire de tumbe se numeste rulada sau morisca. Rollerii se rasucesc de multe ori, in viteza , astfel incat cateodata nu putem numara tumbele efectuate. Rostogolirile se fac pe verticala , pasarile cazand in rostogolire 10-60 m ;
-zburatorii de inaltime: zboara descriind cercuri deasupra adapostului in grup sau solist. Inaltimea, viteza si durata zborului sunt caractere de rasa, dar se manifesta in functie de antrenamentul la care sunt supusi porumbeii;
-plonjorii: pasarile plonjeaza cu rapiditate catre crescatorie , in timpul picajului executand diferite figuri acrobatice foarte spectaculoase: se invart in jurul propiei axe , cu aripile desfacute , ca o elice si schimba brusc sensul de rotatie in timpul coborararii
-o rasa cu un stil de zbor aparte zburatorii de Nikolaev.

Evaluarea porumbeilor de performanta ar trebui sa se faca exclusiv dupa abilitatile de zbor, astfel incat cel mai performant porumbel sa fie si cel mai valoros(nu neaparat din pct de vedere material).Cu toate acestea , in timp, oamenii au fost tentati sa se aplece cu predilectie asupra asupra caracteristicilor estetice ale pasarii dirijand reproductia in scopul obtinerii de exemplare cat mai frumoase si originale, care prezentau o anume structura a corpului, o anumita culoare sau un desen specific. Acest proces, treptat a luat amploare aparand tot mai multe rase si varietati.

In acest entuziasm pentru obtinerea unor exempalare cat mai aratoase, reproductia a fost dirijata doar in sensul imbunatatirii aspectului exterior al porumbelului. Aceasta selectie unilaterala a dus, in timp, la pierderea abilitatilor de zbor si/sau joc,aparand asa numitele pasari de expozitie.

Este natural si usor de inteles, ca orice crescator si-ar dori obtinerea porumbelului perfect care sa imbine aspectul armonios cu inalta performanta, dar din pacate transpunerea in practica a acestui obiectiv este presarata cu dificultati insurmontabile. Aceasta este partea “grea” a muncii de selectie si atunci majoritatea crescatorilor aleg drumul usor obtand fie pentru obtinerea unor pasari cu un aspect deosebit fie obtinerae unor exemplare cu performante deosebite. Putini sunt crescatorii care incearca sa fie cat mai aproape de ideal si sa obtina pasari cu aspect deosebit si calitati de zbor bune.

Capacitatea de zbor a porumbelului este ancestrala si se transmite genetic din generate in generatie. Cu toate astea , ca si alte caractere, acestea nu sunt fixe si sunt influentate de mediul in care traieste si se dezvolta pasarea, respective conditiile climatice de reproducere, hrana primita, antrenamente etc. Prin schimbarea acestor conditii oamenii pot influenta performantele pasarilor imbunatindu-le si consolidandu-le sau vice-versa. Cresterea in captivitate duce la pierderea abilitatilor de zbor si desi marea majoritate a crescatorilor cunosc acest lucru, totusi ei aleg sa condamne pasarile la detentie pe viata, nedorind sa-si asume riscul pierderii unor exemplare considerate de ei foarte valoroase.

Crescătorii au început să constientizeze faptul că nu trebuie să tindem spre extreme, deoarece în trecutul nu prea îndepărtat o rasă era si frumoasă si buna zburătoare. Acest aspect ar trebui urmarit de către toti crescătorii – o rasă degeaba e bun zburător dacă a pierdut trăsăturile morfologice caracteristice rasei si invers – degeaba este perfectă din punct de vedere al aspectului exterior dacă a pierdut particularitătile sau aptitudinea de zbor.

Crescătorii care acordă prioritate zborului si care pun în plan second însusirile morfologice se tem de standard, afirmând că selectia după standard distruge zborul. Ei sustin că standardul este vinovat de transformarea unor rase de zbor în rase de agrement.

Modul în care se pune problema este gresită fiindcă vina nu apartine standardului, ci revine în exclusivitate acelor crescători, care în mod consecvent au practicat o selectie unilaterală, exclusiv după caracterele morfologice, cu ignorarea necesitătii selectiei si după aptitudinile de zbor.Standardul fiind doar un instrument, vina o poartă cei ce urmaresc unilateral tendintele standardului.

Standardul cuprinde nu numai însusirile de exterior ci si aptitudinile pasarii. Deoarece nici un porumbel nu respectă standardul în proportie de 100 %, reprezentarea porumbelului ideal (model) se face prin pictură (ilustratie).

Orice porumbel de zbor apartine unei rase distincte, cu caractere morfologice bine stabilite. Este absolut necesar si obligatoriu să se tină seama cu ocazia selectiei si de aceste caractere, acordându-se însă prioritate zborului. Nu se poate accepta nici pozitia extremistă a acelor crescători care practică selectia numai pe baza aptitudinilor de zbor.Dacă selectia s-ar face în mod unilateral, numai după aptitudinile de zbor, trecându-se cu vederea caracterele morfologice ale porumbelului, s-ar diminua în mod progresiv caracteristicile fixate dealungul timpului, ajungându-se la disparitia granitelor dintre rase.

Nu standardul, ci tinutul în captivitate distruge porumbeii de zbor. Multi crescători posedă porumbei de o deosebită valoare care respectă morfologia rasei descrisă în standard în proportie de aproape 100 %, dar capacitatea de zbor caracteristică rasei s-a redus considerabil sau în totalitate. Cum va sună afirmatia: porumbelul jucător x sau porumbelul zburător y nu joacă si nu zboară? Este un lucru inadmisibil.Practicând o selectie prin care să se tină seama atât de zbor cât si de aspectul exterior prevăzut în standard, vom ajunge să avem porumbei buni zburători, dar tipici pentru caracterele rasei din care fac parte.

In Romania cat si in tinuturile invecinate , care acum apartin unor state vecine, se intalnesc numeroase rase de porumbei care inca zboara bine si fac joc foarte frumos.Ar insemna o pierdere imensa si un proces aproape ireversibil,daca datorita lipsei de preocupare si acordarea unei atentii deosebite ,aceste rase nepretuite s-ar pierde si ar deveni rase de ornament.

Asa s-a intamplat cu doua rase , care pe la inceputul sec.XX zburau in stoluri, la mare inaltime si care datorita unei selectii unilaterale(bazata doar pe aspect) au de venit porumbei de ornament , asa-numitii “Zburatori de Expozitie”. Este cazul Castaniilor de Craiova si al Negriilor Trenati de Bucuresti.

Fiecare rasa are un zbor, un joc specific. Aptitudinile de zbor, maniera zborului se datoreaza porumbeilor. Performantele de zbor sunt obtinute de crescator, reprezinta rodul muncii si a priceperii sale.

Porumbelul de zbor trebuie sa fie admirat sus pe bolta cerului si nu ferecat cu 7 lacate in “puscarii de lux” denumite voliere.