22-01-2013 • Hranire si intretinere • 6,210 vizualizari

libertate-porumbei
Libertate + hranire = sanatate.

Cand n-ai porumbei tot la porumbei te gandesti. Cum se poate ca astazi, cand stim mai mult ca oricand despre porumbei, vulnerabilitatea acestora la boli este mai mare ca oricand?

Cu circa 7000 de ani in urma columba livia a devenit columba liva domestica, a urmat omul in toate zonele climatice, a fost extrem de adaptabila si responsabila de propria ei hranire. Toate rasele au primit acasa in functie de anotimp impreuna cu gainile, 1-2 feluri de cereale de multe ori numai porumb(multe calorii). Nimeni nu s-a interesat ce mai mananca porumbeii pe langa. Totul a functionat bine, boli au fost aproape neunoscute. Cu totii am crezut (si unii cred si astazi) ca porumbeii sunt granivori si atat.

Am crezut ce am vazut in curte si gata. Acum cca. 60 de ani in Europa de vest crescatorii au inceput sa inchida porumbeii. Romanii au preluat sistemul de la “marii crescatori” (pentru voiajoristi: In anii 70 am mai citit in reviste germane : “Campionul din interviu nu a putut fi fotografiat pentru ca a fost la camp”.)

Motivele sunt multiple: probleme cu vecinii, teorii ca un zburator nu trebuie sa cunoasca decat cotetul si aerul, un porumbel inchis se antreneaza mai bine, soimul etc. Porumbeii au fost hraniti ca inainte ca doar sunt granivori si probemele au inceput.

– Lipsa de libertate(zbor) atinge atat porumbeii de rasa inchisi cat si matca de voiajori campioni inchisi in colivia de aur. Sistemul complicat de saci de aer a porumbeilor este ventilat numai la efort. Daca acestia duc o viata sedentara in acesti saci se aduna praf, bacterii, ciuperci. Consecinta: vitalitate scazuta si pui cu vitalitate scazuta… si bolile asteapta. Sunt rase unde fertilitatea este o problema, un semn grav de lipsa de vitalitate. Lipsa de miscare = lipsa de ocupatie care duce la prostirea porumbeilor.

– Hranirea deficitara atinge toti porumbeii si pe cei care zboara cu program (numai cu program). In gusa unui porumbel salbatic sau a unuia de casa care merge la camp se gasesc peste 100 de seminte, ierburi, mici melci, insecte, oua de furnici, etc un amestec mucos, gretos pentru noi dar curata sanatate pentru porumbel.

Observati gusile puilor de gutani la varsta de 2 saptamani, cand sunt inca transparente. Gusile puilor de gutani sunt verzi spre negru iar prin gusile transparente ale puilor nostri putem vedea amestecul saracacios oferit de noi, boabe tari, curate, uscate si atat. In natura porumbelul gaseste aproape numai boabe muiate si incoltite, cele uscate oferite de noi ingreuneaza digestia si explozia de vitamine la incoltire lipseste.

– Ne gandim la binele porumbeilor nostri si oferim un amestec mai variat, minerale/grit si vitamine. Foarte bine… DAR: Mineralele pe care le oferim sunt substante anorganice, porumbelul nu are radacini ca plantele, nu stim exact cat de bine le receptioneaza. Plantele transforma substantele anorganice in complexe organice ideale pentru porumbei. La fel vitaminele. Oferim vitamine sintetice care nu se compara cu cele din macrostructuri organice usor receptibile.

Cumva hranim porumbeii asa cum se hranesc americanii: multe calorii la fast food si tot feluri de vitamine de la drugstore. Rezultatul: Cel mai scump sistem sanitar.

Administram Iod, Seleniu, Fier dar nu cunoastem doza potrivita. Intrebati doamnele care iau tablete de “fier” ce probleme de stomac pot face. Si noi ne miram de ce vomita porumbeii. Metabolismul ne ajuta dar nu poate face din c…. rahat. Apelam la genetica si cautam exemplare extrem de robuste. Dar genele bune trebuiesc activate, intram deci in epigenetica si ajungem iar la influenta mediului in care traiesc zburatorii.

Constatam ca bolile nu pica din cer. Cand le avem in cotet nu ne raman decat medicamentele. Acum 20-30 de ani antibioticele au fost o arma puternica. Dupa toate “tratamentele preventive” am intarit germenii si am facut praf porumbeii. Hranirea deficitara afecteaza in primul rand sistemul imunitar. Am facut si facem inca multe greseli pentru ca stim inca prea putin si nu aplicam tot ce stim. Chiar daca de maine incepand nu am mai gresi ar dura cateva generatii de porumbei pana se stabilizeaza sistemul imunitar general. Totul cere timp.

Avem doua posibilitati:
– Sa tinem porumbeii in plina libertate si ei rezolva singuri problema. Pentru marea majoritate acest drum este inchis: Zona urbana, vecini, program de antrenament, toxine in agricultura, soimi etc
– Sa stim cat mai mult despre porumbei si sa oferim conditii si hranire cat mai aproape de ideal. Sa ne luam timp pentru studiu si pentru o hrana care face gusile mai verzi si sprijina sistemul imunitar. Produsele columbofile din comert ne pot ajuta mult, trebuie sa studiem insa bine efectul, compozitia si calitatea.

Orice vom face va un compromis dar balanta trebuie sa incline mai mult in favoarea porumbeilor decat astazi.

Sper ca voi aveti idei mai bune decat mine.
Autor: Felix (2 porumbei)