05-08-2014 • Porumbei voiajoriPovesti • 6,924 vizualizari

sfinxul1
Eu îi spun Sfinxul, proprietarul îi spune “44”. Pe scurt, prietenul meu Vlad, pasionat fără vindecare de drumeții și fost crescător de voiajori, a dat pe Platoul Bucegi, aproape de Babele, sâmbătă, 2 august, de albastrul din imagini, coborât brusc din înaltul cerului complet epuizat. Căuta disperat apă și abia putea să își întindă aripile să zboare 2 metri. A scos sticla de apă din rucsac, i-a turnat, porumbelul a băut și s-a hotărât să-l ia în rucsac să nu cadă pradă răpitorilor.

M-a sunat, mi-a povestit de el și l-a purtat după el la adăpostul rucsacului, au împărțit niște pâine și niște apă, apoi niște semințe ajunși la București, până azi, când porumbelul a ajuns la mine. L-am googălit împreună și nu mică ne-a fost mirarea să descoperim că masculul este posesorul locului 20 general tineret FCPR 2012.

sfinxul2

Mi-a fost suficient pentru a ști ce e de făcut. În 10 minute am aflat numărul de telefon al proprietarului căruia mă bucur că am reușit să-i fac o mare fericire exact înainte să plece în concediu. A fost o etapă grea și era tare descumpănit.

Pe scurt, mâine, Sfinxul ajunge la Bănești, Prahova, la casa lui, cu mașina de această dată și nu în zbor cum a obișnuit ani la rândul.

Nelu