09-08-2016 • Porumbei voiajori • 3,638 vizualizari

madona-maraton
Era la inceputul lui februarie 2012, data in care parintii mei s-au cunoscut si au intemeiat o pereche fericita. Din aceasta imperechere am prins viata eu si fratiorul meu 1000571-12. Despre parintii mei ce pot sa va spun?

Tata e numit “Micul Print”, eram mica si nu stiam ce inseamna acest nume, ulterior, crescand am inteles conotatia acestui nume “Micul Print”259071-08 numele ce-l poarta tatal meu, e datorita bunicului meu care a fost “Celebrul Ionatan” un zburator fenomenal clasand de la 100-940km, realizand norma la toate categoriile 2007 + palmares la toate 2008, fiind campion judetean la mai multe categorii printre care viteza, maraton, deasemenea la mai multe categorii in top national. Ocupa locuri in top 5 pe concurs de la viteza pana la maraton Niuremberg2- 2007 zona de vest. Tot atunci am aflat ca am o matusa numita “Rebeca” singurul porumbel din FCPR ce claseaza 9 maratoane pe clasamentul mare intre anii 2009-2011. Deasemenea aceasta matusa ocupa:
loc 1 national maraton palmares femele 2010
loc 1 zona de vest maraton palmares 2010
loc 3 national maraton palmares 2010
loc 4 national maraton palmares 3 ani 2011
-deasemenea sora mea “Ancuta” ocupa loc 2 jud AS Maraton 2013, si loc 4 maraton
-deasemenea verisoara mea 713023-13 cel mai bun porumbel As Maraton 2015 Oradea
-verisoara mea Miss Schweerin 474086-12 cel mai bun porumbel Schweerin palmares Oradea
-deasemenea am aflat ca matusa mea e “Cioc Lung” care a zburat 13 maratoane din 2 crescatorii, clasand de la 100km-1000km
-am aflat ca suntem o familie numeroasa, care an de an face AS Maraton.

Proaspat ajunsa acasa am primit vesti cum ca verisorul meu 903933-14 a realizat As Maraton 2016, cea mai mare veste a fost cu privire la celebrul “Berlin National” unde matusa si verisoarele mele ocupa locurile: 13, 133, 296 in crescatoria Zgard Viorel din peste 5000 de porumbei si peste 700 de crescatori.

Sa va spun cateva cuvinte si despre mama 185885-05, s-a nascut in Sibiu, in crescatoria campionului Lungu Gheorghe, e sora de cuib cu Cioc Lung 185886-05 care a zburat 13 maratoane. Mama a fost si ea o buna zburatoare, ocupand locuri de varf printre care amintim un loc 3 fond zonal, invinsa de 1 porumbel al celebrului Man Simion, iar cel de-al doilea care a invins-o pe mama fiind un porumbel din crescatoria maratonistului Peteo Ianos, ca atare ocupa loc 3 pe concurs, mama e si bunica la porumbelul de 1 an care claseaza Frankfurt 1010km (2012) Bondar Andrei si exexmplele pot continua, dar sa revenim la mine.

Am eclozat la sfarsitul lui martie, la cateva zile mi s-a pus pe picior ceva rece, ma deranja, ulterior am aflat ca se numeste inel si aveam si o serie speciala 1000570-12 inel de derby, si ma intrebam “ce inseamna derby?” Mama se uita la mine si stia ce are sa ma astepte, se uita cu jind si nu stiam de ce. Intr-o zi de toamna aveam sa inteleg de ce, era o zi de septembrie, era rece, frunzele incepeau sa cada, parintii tinandu-si odraslele de mana se indreptau spre librarii sa cumpere rechizite, pasarile calatoare isi dadeau intalnire pentru a stabili plecarea, in livezi si paduri se auzeau impuscaturi, era sezonul de vanatoare la mistreti. Eu eram imbracata in haine noi, pene noi, doar vreo 3 mai aveam din cele vechi.

N-o sa uit acel moment in care stapanul, intra in crescatorie tinand in mana o ladita si incepe sa ne prinda pe rand, dupa un timp de mers cu masina am ajuns intr-un loc unde mai erau inca 2023 de adolescenti ca mine, si toti eram “bucurosi” ca mergem in “excursie” nu stiam ca pentru aprope 2000 dintre noi fara intoarcere, ( spun lucrul acesta deoarece dupa o saptamana de concurs nu eram 100 veniti) – printre acestia 2023 era si fratele meu, ma simtem in siguranta in prezenta lui. Dupa 2 zile de calatorie, am fost eliberati, nu aveam bilet decat pentru dus, cu intorsul trebuia fiecare pe capul lui, eram la Amstettem (543km) o zona pitoreasca, plina de paduri si de tot ce se gaseste prin ele. La cateva zile de la lansare ajung si eu acasa ocupand loc 69, eram epuizata, ochii mi s-au decolorat, eram sleita, in momentul in care mi-am vazut stapanul, bucuria lui, toate sacrifiiciile mele au devenit doar amintiri.

Am fost inchisa si trebuia sa reproduc pui de calitate, trebuia sa continui traditia impusa de strabunicul meu “Batranul Avraam”, continuata de bunicul meu “Celebrul Ionatan” urmat de tata “Micul Print” si acum era randul meu.

Dupa 1 an de pauza stapanul meu mi-a redat bucuria de-a ma inalta in vazduhul albastru. Bucuria a fost de scurta durata, am fost din nou trimisa in “excursie” prima etapa pentru mine de +800km, a fost tare greu, dureros. Am revenit acasa dupa cateva saptamani, cu bratul fracturat si lipit gresit, lucru care se simte si azi.

In anul urmator am facut norma maraton cu etapa de 1040 km, concurs care nu s-a incheiat. Anul acesta necazurile s-au tinut din nou de mine, zburand noaptea m-am accidentat in timpul zborului, stapanul meu are poze cu rana mea. Vazandu-l cum ma trateaza, si-mi curata rana in fiecare dimineata, si lucrul acesta-l repeta si seara impreuna cu sotia lui si cat de mult ma iubeste, indiferent cat era de obosit si indiferent de ora venea la mine, ma ingrijea si niciodata nu uita de mine, atunci mi-am zis: “NICIODATA NU VOI UITA NICI EU DE EL, SI NICIODATA NU-L VOI DEZAMAGI”. Am fost din nou imbarcata la Magdemburg 2 (950km), vant puternic din spate, dar totusi am clasat.

Din acel moment au inceput antrenamentele cu care eram invatata in 2015, an in care cei mai buni porumbei din Oradea, la categoriile: viteza, demifond, general, fond, as spid, AS Maraton, erau colegii mei de crescatorie. Aveam parte de antrenamente la ora 4-5 dimineata, balbaiam in cautarea soarelui, antrenamente la amiaza cand arsita soarelui era insuportabila, antrenamente de seara cand luna era pe bolta cereasca, mi-aduc aminte de acele antrenamente individuale si n-o sa uit cum unii colegi erau cocotati prin pomi, datorita vizibilitati dar eu … eu mi-am tinut promisiunea. Stiam ca urmeaza ceva dar nu stiam ce …

Aveam sa aflu, ma duceam la provocarea suprema, ma duceam la Madona mergeam in Letonia o tara pe care nu o vizitasem niciodata, eram obisnuita cu ospitalitatea nemtesca, nu stiam ce ma asteapta in aceasta “tabara de vara” aveam 1200 km aerieni, nu mergeam singura ci eram insotita de doua bune prietene; Miss Schweerin si Eva cu ele am calatorit mult prin Germania, ne stim bine avem multe excursii facute impreuna si acum mergeam in tabara. Nu stiam atunci ca noi in acel moment scriem o pagina de istorie in columbofilia din vest, eram primii porumbei din zona de vest care mergem sa ne luptam in “PATRIA MARATONULUI” noi 3 impotriva a peste 2360 de porumbei, niciodata alt porumbel din zona de vest nu a fost imbarcat la un concurs din planul de zbor al moldovenilor la etape de peste 1000 km.

Pe lungul drum de la Oradea la Suceava, la un moment dat stapanul meu a oprit intr-un peco in Bistrita, in inima muntilor unde am avut privilegiul sa iau masa impreuna cu prietenele mele; Miss Schweerin si Eva, sper sa nu fie aceea si ultima masa impreuna cu ele … am mancat, baut ne-am facut poze, dupa care stapanul meu impreuna cu sotia si cu cei 2 copii si-au pus mainile peste noi si s-au rugat acelui Dumnezeu care a creat muntii si apele, acelui Dumnezeu care m-a ajutat sa inconjor lanturile muntoase, peste 200km, acel Dumnezeu s-a ingrijit sa pot sa-mi gasesc de mancare cand nu mai aveam putere, si cand imi ziceam “gata nu mai pot” acelui Dumnezeu care-mi dadea apa cand soarele ma secatuia de putere, acelui Dumnezeu care m-a pazit de ghearele soimului, acelui Dumnezeu care ma pazea noaptea, acelui Dumnezeu se rugau ei si acel Dumnezeu i-a ascultat, si mi-a dat putere sa strabat acesti km si sa ajung din nou acasa, sa ma bucur de sotul meu, puiul nostru, cuibul nostru si de ce nu, de stapanul meu. Stapanul meu care m-a trecut prin atatea incercari dar care ma iubeste enorm.

In incheiere vreau sa va spun ca am doua dorinte, si anume:
1- sa ajunga si prietenele mele acasa
2- sa nu mai fiu trimisa niciodata de acasa “aici e cuibul meu, aici e locul meu, aici eu sa mor as vrea.

Cu drag, Miss Madona

Ionut Lucaci