30-05-2019 • Galerie video • 1,860 vizualizari

Am facut o sinteza a sezonului experimental de zbor de iarna 2019 cu cateva atacuri de soim si prezentarea finalistilor.

Daca anii trecuti stolul era format in mare parte din tardivi, acum au dominat maturii pentru ca am decis sa nu ii mai zbor la club si sa formez un mic lot pentru placerea zborului acasa in cele 6 luni de pauza. In toate documentarele despre relatia pradator-prada, vedem cum victimele preferate sunt animalele bolnave sau tineretul lipsit de experienta si forta.

Dominatia maturilor s-a facut simtita, pierderile scazand de la peste 30 bucati pe sezon la 10 bucati in 2019. Tinerii au fost in mare parte scosi din supravietuitorii iernilor trecute. Au fost si zile in care am zis ca nu se poate continua (in special datorita atacurilor combinate cu soim sus si ulii oportunisti jos) dar in mare parte a fost rezonabil (zeci de atacuri de soim ratate).

Am reusit sa filmez intamplator (cu telefonul) doua dintre momentele pe care le “vanez” de mult cu camera profesionala si care mi-au scapat de fiecare data:

1). fentarea soimului in bucla – descrierea unui “8” in aer – minutul 5:45 (este surprinsa doar ultima fenta inainte de abandonul soimului, au mai fost inca 3-4 de sus pana jos… dupa fiecare fenta ambii se odihneau intr-un picaj mai lent de cateva secunde si apoi reluau lupta)

2). “explodarea” stolului inainte de impact – minutul 6:55 (cand dominau tardivii, cele mai socante atacuri erau cand soimul ii inalta si apoi se “ascundea” dupa care intra in ei cu viteza cu care si-a castigat numele de cel mai rapid animal de pe pamant, 300 Km/h… ma uitam la stol, clipeam, si cand deschideam ochii era cu porumbelul in gheare, parca venit de nicaieri… experienta maturilor i-a cam stricat strategia pentru ca nu prea mai reusea sa ii inalte foarte sus sau daca ii inalta, “explodau” stolul inainte de impact)

Ce parea de neconceput – sa lasi porumbeii afara iarna la munte – am incercat, oarecum urmarit de amintirile din copilarie cu zborul furtunos al stolului unui vecin de la care m-am molipsit de columbofilie.

Formarea unui mic lot separat care nu concureaza imi da si posibilitatea de a ma bucura de porumbei care imi plac fenotipic si care nu mi-au “mers” la zbor, desi mare parte din lotul de iarna e format din pui ai celor mai buni zburatori. Ca o paranteza – procentual, mult mai bine rezista cei din liniile care au dat randament la etape decat cei din liniile care nu au concurat bine sau s-au pierdut.

Agilitatea celor care au ramas este incredibila, chiar intr-un compartiment de 2/3 m este un cosmar sa ii prinzi… dar in infinitul cerului? Pentru vaccinare i-am vanat de am obosit, au sarit fulgi peste tot si am plecat de acolo zgariat si transpirat. :)

Piesele de rezistenta sunt 3 porumbei care au “palmares 3 ierni” de zbor afara. Au fost 4 dar unul a iesit din joc chiar la final de februarie.

Link filmare Youtube