04-11-2018 • PovestiVoiajori de TOP 10 • 2,932 vizualizari

Sunt un columbofil care-si vede rar pasarile… la sfarsit de saptamana… sau mai rar (si asta de multi ani). Mama mea are grija de ele… atat cat poate.

In toamna anului trecut, prin octombrie, ajung acasa, la tara, la sfarsit de saptamana (ca de obicei). Dupa ce imi salut parintii, tot ca de obicei – ma duc direct la porumbei – in cotet. Ii observ… ii numar… 2 in plus: un baltat frumos care mi-a sarit imediat in ochi si un stropit banal (care isi ocupase si o odihnitoare), ambii pui de 2017 (se intampla destul de des sa gasesc “straini” cand ajung la porumbei… nu-i deranjeaza nimeni si au la dispozitie mancare si apa – in general se odihnesc si pleaca).

Dupa ce imi “iau la mana” pasarile, prind baltatul sa ma uit la el – arata foarte bine… “cipat”… nu mai stiu la ce pana era… 5-7 cred, si-l dau afara; prind si stropitul (m-a frapat faptul ca era foarte bland, calm… am pus mana pe el usor si l-am luat de pe odihnitoare fara sa schiteze nici un fel de gest de panica)… nu arata extraordinar, nu avea nici “cip” si nici clema, si era naparlit tot pe la a 5-a – a 6-a. Il dau si p-asta afara, ies din cotet si-i inalt. Fac amandoi cateva ture si vin direct pe trapa… trag cateva injuraturi (s-a intamplat de mai multe ori ca pui straini si bolnavi sa intre la mine si sa mi-i imbolnaveasca si p-ai mei) si ii las sa intre.

A doua zi merg la Targoviste (vreo 17 km) cu treaba si-i iau cu mine (cu bilete). Ii lansez de la marginea orasului pe rand. Cand ma intorc acasa, seara, stropitu’ era in cotet. Il las in pace.

Vine primavara si incep sa antrenez pasarile (cam precar pentru ca nu prea am timp…am discutii si cu sotia uneori…) si apoi incep concursurile. Pasarile mele sunt pentru fond-maraton… cel putin teoretic (intotdeauna m-au fascinat porumbeii care se intorc de la maratoane… cat mai lungi).

Trec peste primele concursuri de viteza-demifond fara prea mari realizari… cateva clasari sporadice printre care si una in top 10 pe club. Incepe fondul… dezamagitor… . Intuiesc probleme cu respiratia, cumpar medicamente, o instruiesc pe mama cum sa le administreze… le administreaza…. . Doza dubla! Imi vine sa-mi bag… da’ asta e, mama nu e columbofil! Totusi ma ajuta enorm! Are grija de pasari in majoritatea timpului!

La primu’ “maraton” (750 km) pasarile vin prost… da’ se strang, fara pierderi majore. Stropitul pripasit vine a doua zi fara sa claseze da’ arata perfect – cel mai bine dintre toti si e foarte calm… ca de obicei. Intre timp se imperechease cu o femela de 4 ani al carei mascul se pierduse.

Vine derby-ul de la Krasnodon… reusesc sa ajung la imbarcare si angajez 5 pasari: 3 maturi si 2 tineri, “ofticat” pentru ca mai avem 3 femele mature si cu experienta care “aveau ou” si n-am putut sa le bag. Printre cei angajati este si pripasitu’. Desi arata foarte bine (ca si pana atunci)… nu clasase nimic pana la acest derby de maraton extrem. L-am bagat pentru ca vroiam sa vad daca poate sa vina si de la distanta asta, neavand nimic de pierdut…era doar un porumbel pripasit.

Ziua lansarii… nimic “intrat” in prima zi (normal – dupa parerea mea). A doua zi speram sa imi soseasca si mie o pasare (ma gandeam la un mascul de 2 ani). Eu nu sunt acasa… nu pot sa astept porumbeii – cel mai chinuitor lucru’ pentru un columbofil, cred eu. Intru pe net. Nimic anuntat. Nu pot sa fac nimic!… intru din 5 in 5 minute pe net… la un moment dat… Bang! doua pasari anuntate ale aceluiasi crescator, din Prahova! Tare! “A rupt tot!… bine, macar, ca au inceput sa apara… .”

Ma gandesc ca ar fi extraordinar sa am si eu pana-n 12… da’ e putin probabil… . Dupa cateva minute suna telefonu’… E MAMA! :
⁃ “TI-A VENIT UN PORUMBEL!!!”
Nu-mi vine sa cred!… ma balbai:
⁃ …stai!..care?…te-ai uitat pe ceas? L-a “luat”? e unu’ vanat…“581”?…
⁃ NU! E de 2017!
⁃ Care… e rosu? (imi citeste, de pe ceas, seria … de vreo doua-trei ori!)
⁃ Nu, nu e nici “Rosu’”! … incredibil! E PRIPASITU’!!!… il anunt… .

Incepe sa sune telefonu’… cativa colegi ma felicita… ma simt extraordinar (si eu tocmai ma cam resemnasem ca e ultimu’ an cand “zbor”… voiam sa renunt porumbei din cauza ca nu am timp pentru ei!). Pasarea reuseste loc 4 pe lansare – distanta 1.116 km!

Dupa ce imi mai trece entuziasmu’ incep sa caut numarul de telefon al celui din crescatoria caruia provine… ”pripasitu’ ”, pentru ca, intre timp, aflasem ca este din crescatoria lui Cristian Radoi din “zona Gaesti”… incep sa-mi explic sosirea lui excelenta: baietii de acolo selecteaza de multi ani pasarile DOAR pentru fond-maraton. Il sun pe om (cu sentimente impartite… ma gandeam ca poate se va supara…) si ii spun despre ce e vorba… ii explic ca nu sunt “braconier” (nici n-as avea cum… eu n-am timp nici pentru pasarile mele…). Reactia lui a fost una extraordinara: ”Stai putin sa-ti spun din ce e!”.

Peste inca doua saptamani a urmat derby-ul UCPR de la Severodonetz’k… sunt in dubii… am destule pasari de bagat… da’ sa bag si “pripasitu’ “?!… il bag! Poate confirma… poate…. Angajez 10 pasari! Il sun pe Cristian Radoi: l-am bagat!.. Imi ureaza succes!

Inainte de imbarcare incerc sa fac un mic truc si ii pitesc femela pentru cateva zile, apoi i-o “inapoiez” cu 3 zile inainte de imbarcare (inainte de Krasnodon, la Vilne, femela lui intarziase… venise lovita la 5-6 zile dupa lansare).

Vine ziua lansarii… probleme…nervi!… pana la urma pasarile sunt lansate intarziat, la ora 11! Sigur ca nu ajunge nimic in prima zi… incep sa soseasca a doua zi, dupa-masa! Bineinteles ca eu nu pot fi acasa… sa astept porumbeii (da’ poate ca e mai bine… asa… ca superstitie)! Oricum n-am stare! O sun pe mama… nimic!… iar nimic!… intre timp au fost anuntate cateva zeci de pasari pe total lansare printre care unele si din zona mea – inclusiv locul 1 pe lansare. Incep sa am indoieli… nu mai vine! A fost prea “crud”… nu trebuia sa-l bag… doua de “1.100” in doua saptamani! E prea mult pentru un yearling! (pana la Severodonetz’k am 1.077 km).

O sun din nou pe mama… vorbesc putin cu ea… e dezamagita (ca si tata)… “traiesc” si ei sosirile… . Imi spune ca s-a uitat de “n” ori pe ceas (de teama sa nu fi intrat ceva fara sa fi observat ea)… totusi se mai duce inca o data sa se uite (vorbind cu mine la telefon, desi eu ii spun ca n-are rost) si… SURPRIZA!!! ERA UN PORUMBEL CONSTATAT DE APROXIMATIV 30 DE MINUTE!… bineinteles… PRIPASITU’! Am sarit in sus… la propriu! (si cre’ ca si mama!”)… il anunt… iar ma felicita colegii “de suferinta”… il sun pe Cristi Radoi… s-a bucurat si el.

Ajung acasa a doua zi… porumbelul arata perfect si era la fel de calm… ca intotdeauna. Reuseste loc 5 pe protocol – distanta 1.077 km!

Vreau sa va mai spun ca de dinainte cu vreo doua zile de imbarcarea pentru derby Severodonetz’k si pana cu vreo doua-trei zile dupa n-am putut sa dorm mai mult de 2-3 ore pe noapte… imi facem tot felu’ de scenarii. Peste inca 3 saptamani de la derby Severodonetz’k a urmat concursul Severodonetz’k II (ultimul concurs din sezon). Porumbelul arata foarte bine, era perfect refacut si statea binisor (cred eu) si cu naparlirea – avea pana 3 crescuta aproape jumatate. Am fost tentat sa-l concurez din nou si indemnat de unii amici, deoarece inca o clasare (eventual de varf) ar fi fost de ajuns pentru o performanta si mai mare… insa… n-am mai putut sa-l bag… nu m-au tinut nervii. Singurul care m-a sfatuit sa ma gandesc mai bine daca sa-l mai angajez sau nu a fost Cristi Radoi.

Dupa sosirile senzationale, pentru mine, ale acestui porumbel, in urma carora am avut niste trairi unice, dar si pentru caracterul lui rar (nu l-am vazut niciodata agitat, nu alearga femela la ou, n-o bate… doar sta langa ea si-o pazeste si, eventual, o impinge putin cu pieptul, nu se bate… nici de cantat nu prea canta… turuie de 2-3 ori in boxa…), pentru temperamentul lui… contemplativ si enigmatic (ca al unui sfinx!) si pentru ca a venit de la distante foarte lungi in conditii grele (vreme rea… partial ploaie… partial canicula… vant din fata – concursuri care au durat 3-5 zile) nu se mai numeste “PRIPASITUL” ci “SFINXUL ”.

Conform centralizarii rezultatelor pentru sezonul 2018, “SFINXUL” a obtinut urmatoarele performante:
1. Super maraton extrem: loc 1 nat. UCPR “tineret”, loc 12 nat. UCPR “maturi+tineret”
2. Maraton extrem: loc 1 nat. UCPR “tineret”, loc 13 nat. UCPR “maturi+tineret”
3. Maraton UCPR: loc 1 nat. UCPR “tineret”, loc 16 nat. UCPR “maturi+tineret”
4. Maraton: loc 8 nat. UCPR “tineret”, loc 54 nat. UCPR “maturi+tineret”

Asadar este triplu campion national! – un porumbel de TOP 10! (inca de la infiintarea topului pe porumbei.ro mi-am dorit sa am si eu candva o pasare printre cele prezentate acolo!)

Ar mai fi de spus ca sistemul si conditiile mele nu sunt deloc dintre cele mai bune: cotetul nu prea respecta standardele actuale, mancarea nu este “de firma” iar antrenamente la ore fixe nu exista. Porumbeii sunt hraniti si adapati o data pe zi, la discretie. Vara cand e foarte cald li se schimba apa de doua ori pe zi, iar curatenie fac… cand pot.

Liviu Mitroi

Tandem Mitroi+Popa