03-08-2015 • Povesti • 4,853 vizualizari

cu183
[Stanga] Poza de ziua mea, acum 10 ani, cu “183”, cea mai buna zburatoare din inceputurile mele columbofile, care a clasat din tara pana la fond in Polonia (pe vremea cand inca mai credeam ca e o optiune ca ruta pentru cei din Sud). Dupa aceea a trebuit sa renunt la porumbei si i-am instrainat cu durere pe toti, fiecare disparand pe unde l-a dus soarta.
[Dreapta] Prezent, poza dupa 10 ani – coincidenta, pentru ziua mea am dat de urma lui 183 si am reusit sa o iau inapoi.

Nu mai conteaza daca o sa mai oua sau nu, ma bucur sa o am ACASA si sa o vad zilnic, alaturi de “Ambasadoru”, cel mai bun zburator din acele vremuri… pensionarii crescatoriei.

Daca tatal ei (cel mai bun reproducator) a fost mancat de dihor, ea a avut mai mult noroc si a fost tinuta bine prin crescatoriile pe unde s-a perindat in toti acesti ani.

“183” in tinerete, la vechea crescatorie:
183

Ma intreb, oare m-o mai cunoaste? Acum nu mai vine pe mine, nu mai mananca din mana… dar avem timp sa ne imprietenim la loc. Verificand seria sa nu gresesc, am constatat alta coincidenta… seria se termina in luna si ziua mea de nastere. :)

Acum vreo 5 ani cand inca nu aveam porumbei, a aparut la vechea crescatorie care era in paragina, neprimitoare, fara cuiburi, plina de panze de paianjen, mobilier daramat si ros de vreme… Am lasat-o inauntru si am vorbit cu colegul de unde plecase si unde avea cuib. A doua zi i-am deschis si dusa a fost…

porumbei.ro