12-06-2014 • Povesti • 3,760 vizualizari

Ieri dimineata cand am aruncat un ochi spre cotet am observat un porumbel posomorat la intrare. Am zis ca e un pui din cei pierduti la zborurile nebune pe care le fac dar cand am ajuns la cotet am constatat ca era o yearlinga pierduta la “frumosul” fond Berezanka de pe 1 Iunie. Nu era printre favoritii mei dar am primit-o cu bucurie.

In timp ce o admiram ma gandeam cu tristete la absenta lui “Patratu”, un matur de 2 ani care mai zburase aceasta etapa si a carui fiica yearlinga venise la 21:30 in ziua lansarii. Pe la orele pranzului in timp ce ii povesteam unui coleg pe messenger despre sosire, mai arunc un ochi pe geam si vad alt porumbel care sta posomorat la intrarea in cotet asteptandu-ma. In timp ce ma apropiam imi inventariam in cap toti puii solzati care lipsesc dar cand am ajuns mai aproape am vazut ca e matur. A trebuit sa ajung foarte aproape sa imi dau seama ca e chiar Patratu’ pe care nu mai speram sa-l vad. Era cu noroi uscat pe cip si inel, cu genele gri, penajul jumulit si un zbor ca de fluture cu cele cateva grame ramase din masculul rotund care plecase. Am filmat cu telefonul primele minute dupa sosire cand si-a recuperat boxa pe care i-am pastrat-o inchisa sa nu o ocupe vreun intrus, desi nu mai speram sa apara.

Inca mi se pare ceva fantastic sa poti interactiona cu un porumbel pe care-l credeai praf si pulbere, sa iti manance din mana un porumbel care timp de peste 10 zile a hoinarit ca vai de el supravietuind pe campuri. Nu mai credeam. Oare el mai credea ca ajunge acasa?

A doua zi deja mai fresh, s-a imperecheat cu o doamna care deasemenea a stat turista sa admire relieful Berezencii timp de cateva zile, fiind parasita de sot pentru alta…

porumbei.ro