30-01-2012 • Povesti • 8,604 vizualizari


Acesti porumbei isi merita pe deplin viata pe care o traiesc la mine in crescatorie. Povestea lor este cam lunga insa am sa incerc sa ma rezum, totusi pe cat se poate de explicit. I-am primit anul trecut de la un crescator care are varsta de 79 de ani. Anul trecut in primavara cand am inceput antrenamentele… facand iesiri pe diferite directii si distante, intr-un sat uitat de vreme am vazut un mic stol de porumbei care tocmai aterizau pe o casa… si imediat am cautat casa cu pricina… ajung la poarta si dupa cateva minute apare un batranel simpatic.

Ma recomand si ii spun motivul de deranj. Porumbei a avut dintotdeauna, de cand se stie el, a participat si la concursuri, ducea porumbeii la imbarcari intr-o cutie pe bicicleta aproape 20km pana la gara acolo era punct de imbarcare. Si era frumos si placut spune mosulica, insa de 30 de ani asta fiind prin anii 70-71 pe vremea cand incepea sa-i fie si lui mai usor avea si el prima lui masina si nu mai era nevoit sa dea la pedala, necazul nu l-a ocolit. In 1970 a decedat sotia lui, iar un an mai tarziu, nevoit de imprejurari, s-a recasatorit ajungand in felul acesta intr-o zona unde oricui ii este aproape imposibil sa practice sportul cu porumbei voiajori.

Totusi a luat pasarile cu el la noua locatie si a continuat sa le pastreze chiar daca nu mai putea sa participe la concursuri. Avea la acea data porumbei din 4 linii Bricoux, Catrisse, M.Desmeth si Janssen.

Porumbeii acestui crescator nu au primit produse din magazine speciale, nu au cunoscut hrana la sac, in schimb au primit zilnic de 4-5 ori antrenamente fortate. Nu foloseste nici fluierul si nici steagul la antrenamente, nu ii inchide niciodata, porumbeii ies afara si intra cand vor ei.

M-a uimit faptul cum de au reusit sa se adapteze si sa supravetiasca in astfel de conditii. In fiecare an intra in iarna cu cel mult 15 pui din anul respectiv, restul pana la 40-50 cazand victima rapitoarelor. Nu vinde porumbei si nici nu mai cumpara tot de atata vreme, se multumeste si uneori chiar se bucura cand mai vede cate unul cu inel sau cu clema de concurs.

Chiar daca nu a mai concurat cu ei, a reprodus anual in mod sistematic. Ii mai dadea la antrenamente, cand veneau camioanele si scoteau bustenii de-aici dintre munti… si ii ducea cine stie pe unde… veneau ei la cateva zile sau dupa cateva saptamani… dar veneau… “se pierdeau doar 1-2 din 20-30 cat puteam eu inghesui intr-o cutie de carton” mai spune mosul. Apoi l-a doborat boala si batranetea si nu a mai putut sa se ocupe de ei. Au ramas de capul lor, nu a mai selectat nu a mai reprodus sistematic, dar cu ochii pe ei a fost tot timpul si ii stia pe fiecare in parte.

Nu am folosit fluierul sau steagul spunea razand… ai mei se antrenau cu uliu, mai picau dintre ei , dar mai si veneau inapoi sfasiati, acuma de vreo 10-15 ani nu mai raman prea multi pui, se pierd ii prinde mai usor uliul… si stiu si de ce… s-au mai pripasit pe la mine tot felul de straini… ce era sa le fac ? nu mai au sangele de altadata…s-au diluat ..

I-am facut propunerea sa-mi vanda 1-2 de pui la care el a ras … Uite iti dau de gratis.. si nu 1-2 perechi ci eu am sa-ti dau o gramada. S-a indreptat si intrat intr-o baraca veche unde nu avea boxe moderne si nici gratare pe podea, a luat in mana un mascul dintr-un cuib care sa nu exagerez avea cel putin 10 cm inaltime asta din gainatul puilor de-a lungul anilor.

L-a luat in mana si l-a studiat inca vorbind cu el, a spus ca pe el il cheama Roger si este unul din ultimii lui porumbei cu origine buna.

Roger:

Femela cu care este acuma nu ti-o dau pentru ca nu este buna, e pripasita la mine de anul trecut… dar am sa-ti dau o nepoata de-a lui cu care el s-ar potrivi pentru o bucata de timp ..a trebuit sa o astept aproape 2 ore pana a venit … se duc aici la marginea satului la balastiera, sau poate azi nu mai vine, poate a reusit sa o duca uliul.. spune mosul zambind.. A venit intr-un tarziu, si nu a asteptat chemata sau fluierata.

Nepoata:

Mi-a daruit acesti 2 porumbei si m-a rugat sa am grija mare de ei.. Am reprodus din ei anul trecut 2011 doua serii de pui, prima serie cu mare frica i-am angajat la concursuri, au rezultate bune, unul are chiar norma la pui… insa nu rezultatele ma fac fericit, ci faptul ca au venit, ba mai mult pot spune ca au demonstrat ca “sangele apa nu se face”.

Unul din pui:

Puiul cu norma:

Roger si Nepoata nu au pedigree si nu au nici macar inele insa pentru mine ei sunt o comoara. La mine au conditii foarte bune si primesc totul pe tava, insa un lucru nu le mai pot da ..libertatea.

Roger:

Vor avea cazare buna pentru inca multa vreme, asta din dragoste pentru porumbei si respect pentru mosulica.

Cu respect pentru toti iubitorii de porumbei,
VICTOR