22-10-2009 • Diverse • 11,339 vizualizari

uliul-porumbar
Autor: Krisztian
Am sa va povestesc o intamplare petrecuta acum cateva zile. Dupa o saptamana de vant si ploaie a dat soarele pe meleagurile Dorogului(HUN). O zi frumoasa numai buna de dezmortit aripile si de facut o baie buna. Am dat drumul la porumbei, si din curte ii priveam cum zboara un zbor linistit in vazduhul cel albastru. Se unisera cu alte stoluri si formasera un stol imens.

Era o splendoare sa-i privesti cum zburau la poalele dealului, dar dintr-o data zborul linistit a devenit agitat si de la distanta am observat nu unul, ci doi ulii. Cat ai clipi din ochi si-au inchis aripile si ca doua bombe s-au aruncat asupra stolului. Am mai vazut atac de ulii dar asa ceva niciodata, porumbeii se despartisera, unul dintre ulii a spart stolul iar celalalt a prins un porumbel. Era cerul plin de porumbei care-ncercau sa se ascunda si sa fuga din calea mortii, iar eu stateam cu pumnii inclestati si speram ca acel porumbel prins nu era al meu, probabil si ceilalti porumbari care vazusera actiunea gandeau la fel.

In final totul era linistit iar porumbeii au inceput sa se reintoarca acasa in grupe de cate 4-5, erau speriati si agitati dar chemandu-i inauntru prezenta mea i-a linistit. Am inceput numaratoarea, nu am porumbei multi, dar dintr-un efectiv complet de 32 efectiv prezent 31, lipsea o porumbita guta, ea era preferata mea, o porumbita de 4 ani cu multe clasari si sute de kilometri-n aripi, nu era o campioana dar o zburatoare excelenta.

Am asteptat-o toata dupamasa dar nu a venit, am inceput sa ma impac cu gandul ca am pierdut-o, seara le-am dat porumbeilor cina. Era intuneric si privind porumbeii cum mananca am auzit o bufnitura pe acoperis… iesind afara ce-mi vad ochii? Era porumbita mea care tinea aripile jos de parca venise de la un zbor de maraton, foarte speriata, dar a intrat, la prima vedere un pic de sange si cateva pene zmulse in piept. N-a avut puterea sa zboare pe stativ, cazuse intr-un colt si luand-o in mana isi lasase capul jos… MURISE.

Ca o taietura perfecta de bisturiu gusa era taiata in doua, nu-mi venea sa cred, cu o asemenea rana a mai putut zbura… dar dragostea de casa a invins durerea. Aceasta intamplare m-a emotionat tare mult si mi-am zis sa o impart cu voi, porumbarii carora le doresc mult succes si toate cele bune.

CU STIMA KRISZTIAN