13-09-2012 • Educatie si comportament • 5,328 vizualizari


N-am mai discutat pana acum despre SPERIETURA la porumbei. Sperietura se propaga in avalansa de la un individ la tot stolul si e o adaptare care tine de supravietuire in natura, foarte utila dealtfel in salbaticie. Dar in crescatorie, este o probleme foarte frustranta si daunatoare.

Am experimentat mai multe tipuri de sperietura de-a lungul timpului, una din ele chiar astazi:

1. Dintr-un cuib a cazut accidental pe podea un pui si a murit. Initial am observat dimineata la porumbei o liniste nefireasca, toti stand nemiscati si privind spre podea. Apoi am vazut puiul. Mi-am dat seama imediat ca am un nesuferit de caz de “sperietura” asa ca nu le-am mai dat drumul (ca sigur nu mai intrau). Desi am luat puiul cazut, au continuat sa stea pe odihnitorile cele mai de sus sau in sputnik, privind terifiati spre zona de podea unde zacuse puiul.

Asa cum m-am asteptat, la ora mesei nu a coborat niciunul la hranitoare sau adapatoare. Le-am ridicat mancarea si apa. Seara aceeasi poveste: stateau si se uitau la zona unde fusese puiul mort (cred ca asta au facut toata ziua, s-au uitat ca prostii acolo!!!). Cand am pus adapatoarea, cativa au coborat, au baut ca disperatii, dupa care au zburat la loc sus de parca frigea podeaua. Am pus in hranitoare cateva boabe. Au coborat cei mai curajosi, altii stateau in aer deasupra podelei ca fluturii, aiurea!

Apoi am pus toata mancarea chemandu-i ca de obicei, si au coborat toti. Mancau cu mare pofta pana cand unul a dat alarma zburand ca idiotul pana spre tavan… s-a terminat, toti s-au ridicat de parca as fi tras cu pusca, s-au incurcat in aripi, unii au cazut pe jos, lucru care i-a speriat si mai tare… intr-un final am ajuns de unde am plecat, mancarea statea neconsumata si ei erau lipiti cat mai aproape de tavan privind in jos spre o sperietoare imaginara. Enervant la maxim!!!

2. Alta intamplare: acum cativa ani am pus in sputnik o caramida. Mare greseala. Nu numai ca timp de cateva ore nu au mai intrat, dar nici nu s-au mai asezat pe cotet, stateau in aer deasupra lui ca fluturii dupa care plecau iar in zbor. Cand intr-un final intrau, se comportau de parca vedeau cotetul pentru prima data. Din fericire sperietura se intamplase dimineata si pana seara au avut timp sa mai uite si sa le vina foamea ca altfel ar fi ramas afara.

3. Odata a venit pe cotet un porumbel de ornament dintr-o rasa mai mica, cu un colorit ciudat. A fost suficient ca unii porumbei sa zboare cu orele. De aceea nici macar nu inteleg conceptul de zbor “la steag” pe care il fac unii crescatori pentru antrenament. Cum steag mai oameni buni? Ca daca pun steag s-a terminat cu smecheria, nu mai intra 2 saptamani!!!

4. Nici nu vreau sa ma gandesc ce patesc cei la care intra o pisica sau un dihor, cum se comporta porumbeii dupa aceea.

Exista vreun truc de a-i calma dupa o astfel de sperietura tampita? Se poate face ceva in afara de a astepta dupa sfanta uitare sa se astearna peste creierele lor mici? Vedeai-as la fel de speriosi atunci cand e sa intre in capcana unui braconier pe traseu…