30-01-2014 • Porumbei de agrement • 4,813 vizualizari

desene-standard-2
Scurt istoric:
Primele standarde în columbofilie par să fi apărut la începutul anilor 1900. Odata cu infiintarea “Clubului Francez de Porumbei” si a asociatiei “Prietenii Porumbeilor” in anul 1903 si 1904 in Franta, una dintre primele sarcini a acestor organizatii a fost aceea de a crea si publica standardele raselor franceze, in mod prioritar, pentru a putea efectua un arbitraj uniform a lor in cadrul Expozitiei Salonului de Agricultura din Paris.

Aproape simultan, în Germania, colectia de rase Marten, care cuprindea un numar de 105 rase în anul 1895, a fost înlocuita de celebra ediție a “Schachtzabel” în 1909, care a prezentat 122 de rase.

A fost prima descriere a particularităților de rasa, destul de eterogene si mai mult sau mai puțin completa. Dar în “Schachtzabel”, o parte dintre aceste descrieri erau deja făcute sub forma de text standard pentru câteva rase, la inițiativa cluburile lor de specialitate.

In Anglia, Cotofana engleză care a fost descrisa de Simpson, a cunoscut primul standard scris într-o formă schematică, care este aproape de ceea ce stim noi astazi.

In perioada dintre cele două războaie au aparut marea majoritate a standardelor sub o forma de redactare comuna, în diferite țări europene, în special în Germania și Franța. In ultimii 50 de ani a avut loc o uniformizare a textelor, și in cele din urmă în 2001, Comisia Europeana de Standardizare a Porumbeilor a publicat un cadru pentru elaborarea de standarde la porumbei, pe care toate textele din toate țările Europene trebuie să-l respecte. Utilizarea, traducerea si actualizarile lor,vor fi astfel mai usor de facut.

In Romania, primele descrieri ale unor rase romanesti de porumbei se fac in revistele avicole, in jurul anilor 1920-1930, urmand ca mai tarziu in anul 1955 in cadrul Conferintei Interregionale a Asociatiilor Crescatorilor de Animale Mici din R.P.R. sa apara primele descrieri sub forma de standard. O descriere amanuntita a raselor romanesti se face de catre dr. Stefan Peterfi in lucrarea “Cresterea Porumbeilor” aparuta in limba romana in anul 1963.

Primele standarde oficiale, apar insa in cadrul Asociatiei Centrale Columbofile din Romania, in anul 1974.

Odata cu afilierea Romaniei la asociatia europeana de profil, Entente Europeenne, se omologheaza international, mai multe rase romanesti, in anul 2008, pe langa cele 8 rase omologate de catre colegii nostrii din Germania. In prezent, pe lista oficiala a raselor standardizate european, Romania are un numar de 26 de rase.

Definitie:

Standardul, ar putea fi definit ca fiind un text pragmatic, care precizeaza în câteva cuvinte idealul pentru caracterele de rasa, care definesc cel mai bine rasa şi care o diferenţiaza de alte rase. Descrierea este făcută pe baza unui cadru unitar, pentru toate rasele. Continutul este precis, lasand loc la cat mai putine interpretari posibile. Prin urmare, standardul oferă o oarecare garanție ,continuitate și selectie uniforma pentru rasa.

Standardul de rasa este un instrument util atat pentru crescator cat si pentru arbitru.

Standardul nu este rigid. Prin urmare, rasele evolueaza , pozitiv – prin calitatea exemplarelor sau negativ – fiind posibila extinctia unei rase.

Actualizările sunt necesare, periodic, din mai multe motive:

  • S-au adăugat rase sau varietăți noi
  • Nivelul de selecție se schimbă , iar noi trebuie să adaptam textul, dar – foarte important: fără a forta schimbarea tipului de porumbel
  • textul s-a dovedit ca permite diferite interpretări, prin urmare trebuie să-l clarificam

desene-standard

Redactarea:

In Europa, textele sunt scrise în următoarea formă generală :
Grupa-Origine-Aspect general-Caracteristici de rasa: cap-ochi-cioc-gat-piept-spate- aripi-coada-picioare-penaj-varietati de culoare-marcaje sau desen-defecte grave- apreciere- marime inel

Rubricile “apreciere” si “greseli grave” trebuie adaptate ca si continut la grupa sau rasa in cauza. Exista o lista generala a defectelor eliminatorii sau de descalificare, valabila in Europa, care nu trebuie sa fie mentionate in standard, la defecte.

Comisiile de standard nationale au competenta pentru rasele originare din tarile lor, in cadrul federatiilor nationale respective. Ele nu au voie sa modifice standardul unei rase straine, cu exceptia unei varietati noi ( de culoare sau desen ).

Comisia Europeana de Standardizare are competenta pe plan european, avand scopul de a uniformiza, armoniza, precum si de a da o valoare şi o garanţie la toate standardele.

Pentru a face acest lucru, aceasta are dreptul de a supraveghea şi verifica comisiile naţionale, dar mai presus de toate este considerata ca un partener in vederea conceptului de standard European. Comisia Europeana se ocupa in special de problema standardelor de rasa provenite din țări din afara spatiului european.

Aceasta adoptă decizii în ultimă instanţă, sub tutela E.E, fiind o componentă tehnică neutra şi autonoma.

In descrierea raselor, intalnim anumiti termeni din anatomia porumbelului, precum si anumite particularitati ale diferitelor rase, pe care imi propun sa le prezint mai jos, incercand pe cat posibil sa le traduc si in limbile de circulatie internationala, pentru a fi corect insusite de catre crescatori.

standard-anatomie
standard-particularitati

Pentru plansele desenate, ii multumesc d-lui prof. Bratan Doru.

Vlad Hadarau – ianuarie 2014