11-02-2016 • Povesti • 3,224 vizualizari

sufletel-orfanul--25
Salutare tuturor!
Nu stiu unde am iesit din ou, deci amintiri despre mama si tata nu am. Nu imi cunosc parintii, deci pot spune ca sunt orfan/a. Sau mai bine spus, am fost. Am fost pana la inceputul lunii Noiembrie, pana intr-o dupa amiaza frumoasa de toamna, o zi cu soare, dar soare cu dinti. Am poposit undeva la etajul 7, unde am gasit un geam deschis.

Norocul meu ca mai era cineva care se bucura de soare si asa am putut intra. Acum nu mai conteaza motivul, asa a fost sa fie. Am sarit peste rama geamului si m-am asezat pe pervazul din interior explorand. Nu era nici o miscare, nu vedeam pe nimeni. Si totusi cum statem eu linistit in bataia soarelui vad ca vine cineva si in acelasi timp zice : v-am pus mancare afara, … hm, ai tupeu sa intri in casa dupa cum vad. Tot bombanind asa, se apropie de mine, imi face niste poze, dupa care pune mana si ma ia in palma. Eu parca eram de piatra, nu reactionez deloc si ma las inspectat. Se uita la mine si bombanea de zor….. de unde vii ciufulitule ? … ce de ciumpi ai !…. mosule…..esti fata sau baiat ? Dupa cateva momente observa ca stau cu picioarele cam aiurea pentru ca le aveam legate……off, ai picioarele legate, micutule… Hai sa le dezlegam.

Nu stiu de unde vin, nu stiu cine mi-a legat picioarele si din ce motiv am fost abandonat asa beteag pe afara. Am stat cuminte cat timp mi-a eliberat picioarele, apoi m-a mangaiat si tot continua sa bombaneasca. Cred ca vorbea cu mine, dar nu intelegeam nimic, deci pentru mine tot un bombanit era. Dupa cateva minute aud: trebuie sa plec de acasa, te pun afara la soare sa mergi la tine acasa si… imi da un pupic. Uite asa ma trezesc pus la soare si cineva inchide geamul. Ma intrebam de ce cineva ma daduse afara dupa ce ma pupase ? Nu stiu unde am plecat si unde am dormit, cum nu stiu daca cineva s-a intors acasa si cand. Asta e ….. Trece ea noaptea …

Ce credeti ca fac a doua zi dimineata? Vin iar la geam, dar geamul nu mai era deschis la perete, era crapat cam cat un lat de palma, pentru ca era frig.. Ma uit mai bine si vad ceva rotund cu niste apa care scotea aburi, in rest nici o miscare. Nici urma de acel cineva de ieri. Stateam si ma gandeam daca nu cumva o sa cad in chestia aia care scoate aburi incercand sa intru prin spatiu acela mic. Am asteptat sa vina cineva dar nu venea. Dorinta de a intra a fost mai mare decat riscul de a cadea si mi-am facut curaj. Sau acel pupic a fost de vina? Intru si ma asez unde am stat cu o zi inainte, pe blat. Trece destul timp pana aud iar bombanit, acum ma certa… pff, ce m-ai speriat …..ma copile, daca picai in oala cu ciorba ??…. cum ai reusit sa te strecori, ia zi? Ma tot bombanea, dar in acelasi timp ma mangaia si am inteles ca de fapt isi facea griji pentru mine. A lasat ciorba la foc mic si s-a ocupat de mine. A scos un prosop, l-a pus pe blat si m-a asezat pe el. Mancarea (arpacasul nelipsit pentru coliva) si apa si-au facut imediat aparitia, dar eu nu ma atingeam de ele. Cineva ma tinea intr-o palma la piept, cu cealalta ma mangaia, imi vorbea si ma pupa.

Era cald si eu picoteam dar auzeam… e frig afara si ai piciorusul bolnav, te tin in casa peste noapte. Am uitat sa va spun ca am o problema la piciorul drept. Nu pot sta mereu pe el, imi aluneaca de parca vreau sa fac spagatul si aripa dreapta are un tremurat. Motaiam si cineva vorbea la telefon… am auzit doar ca zicea ceva de o fetita care doarme. Cred ca de mine era vorba, dar dadusem de caldura si adormisem. Si uite asa m-a botezat Fetita. Eu ii spun “cineva”.

Nu mi-a dat drumul a doua zi pentru ca nu am mancat nimic. Doua zile m-am hranit numai cu vorbe dulci, mangaieri si pupici, de mancare nu am vrut sa ma ating. Unde se ducea cineva, hop si eu. Cineva la baie, hop si eu. Cineva la bucatarie, hop si eu. Cineva in pat, hop si eu. Parca eram umbra lui cineva. Ma plimbam ca Voda prin loboda, bucuros ca nu ma cearta nimeni. Am fost in pat si m-am asezat pe ceva moale. Am aflat de la cineva ca este perna. Eram fericit/a… Dar cineva isi facea griji pentru mine ca nu mananc, asa ca a intrat pe net sa se documenteze. A gasit un filmulet foarte interesant despre hranirea fortata a porumbeilor. Si uite asa s-a apucat cineva sa ma indoape cu boabe de arpacas, chiar daca in filmulet acel baiat dragut spunea ca este indicat porumbul, avand bobul mare nu il chinuiesti prea mult. Cum nu exista decat arpacas in casa, s-a apucat de lucru si dai bob dupa bob, un pic de apa si tot asa. Am stat cuminte si am primit acele boabe cu dojana cuvenita… cum sa mori de foame? .. ai ocolit oala cu ciorba si vrei sa mori ? … nu, nu… maine cumpar porumb si se rezolva. Nu a mai fost nevoie sa cumpere porumb, cred ca de frica ca voi fi iar indopat/a, a doua zi am inceput sa mananc (din palma) si sa beau. In sfarsit cineva era bucuros. Eram tare tantos/a ca ma lauda si ca reusisem sa scot un zambet.

Asa a inceput o noua viata. Au trecut zilele si a venit frigul, dar eu eram fericit/a ca pot sa explorez locuri noi, cineva facandu-mi toate poftele. Se intalnea cu anumiti vecini care ii spuneau sa imi dea drumul, sau alti vecini (“iubitori de animale”) sa ma faca ciulama. Cineva le spunea nu si nu, e copilul meu si pana nu se face cald, nu ii dau drumul. M-a amuzat ce i-a spus o prietena care suna zilnic sa intrebe de copilu’ , adica de mine… lasa ca la cate stoluri ai, nu strica un porumbel in plus.

Intr-o seara ma baga cineva la san sub vesta si pleaca cu mine in vizita la niste prieteni, tot in bloc. Niste prieteni iubitori de animale care cand m-au vazut asa cifulit imediat au inceput sa ma alinte. Asa am aflat ca sunt pui, nu mi-a cazut pufuletul de pe la ochi si tot atunci am primit primul meu cadou. O cutie cu mancare pentru perusi. Niste chestii mici si colorate dar mi-au placut la nebunie. Cineva nu se pricepe la porumbei, dar acei prieteni au porumbei la parinti acasa si ii tot spuneau: uita-te mai bine ca mai are pufulet la ochi, si aia nu sunt ciumpi, ii dau penele. Auzi la cineva…. ciumpi… adica ma facea batran/a… lasa ca ii arat eu…. Tot ei au confirmat ca sunt baiat, chiar daca cineva le-a povestit ca mi-am facut cuib sa clocesc si ca ma striga Fetita. Bineeee…o sa iti spun Sufletel, pentru ca e uni-sex.

Acum ma pot prezenta. Oficial ma numesc Sufletel, dar cineva ma mai alinta si Cioculet, copilu’, pasare frumoasa, printule, puiut, piticule, iubire mica … si cum ii mai vine pe moment.

Am fost foarte incantat de vizita si abia asteptam sa ajung acasa sa savurez cadoul. Dupa cum spuneam, nu stiu de unde vin, dar se pare ca sunt obisnuit cu multi cineva, pardon, oameni.

Nu imi place sa raman singur, si ca sa ma razbun, uneori ma ascund ba sub aragaz, ba sus pe mobila din bucatarie, ba pe frigider sa verific semnalul Wi-Fi. Cand am chef si aud cheia, ies din ascunzis vociferand pe limba mea. De fapt ma bucur ca vine acasa, dar sunt mandru si nu recunosc. Alteori tac chitic si daca ati vedea ce fata face ca nu ma gaseste si ce vocabular are …. de birjar nu gluma. Incepe cu blandete, apoi cand nu ma vede si nici nu ma aude… sa te tii…. la final zice …. tu-ti oul ma-tii…si ceva de cloaca. Stie ca sunt nazdravan si se teme sa nu patesc ceva.

Intr-o zi am prins usa deschisa si m-am bagat intre perne. Ce bine era !!! Regasisem mirosul cunoscut mie si am adormit bustean. Nu am auzit cand a intrat in casa si a inceput sa ma strige la apel. A inceput sa ma caute unde stia ca ma ascund de obicei. Nici urma de mine. Nici sus la Wi-Fi, nici jos… S-a dus la geam sa verifice sa vada daca am iesit cumva. Cum crede ca pot sa ies pe geamul deschis oscilo ? Geamul e sub o grinda si cand il deschide oscilo nu sunt sanse sa iasa nimic. A verificat cuibul, nimic. Dar unde credeti voi ca mi-am facut cuib ? (unul din cuiburi). In chiuveta de la baie pe un tricou. Ca sa nu alunec pe marginea chiuvetei cineva mi-a pus un prosop. Nu am fost asa incantat dar cand am prins tricoul, repede am pus monopol pe el. Si-a luat adio de la folosirea chiuvetei si chiar fac urat cand face curat si imi deranjeaza cuibul. I s-a aprins beculetul cand a vazut usa crapata. Era putin crapata dar suficient sa ma strecor, doar e stilul meu prin spatii inguste sa imi fac loc. Nu o sa uit ce fata a facut cand m-a gasit intre perne si cum ma certa si ma pupa. .. eu te strig si tu nimic ? … credeam ca ai patit ceva… nici macar nu raspunzi …sa-ti fie rusine…si iar se lua de ou si cloaca.

In alta zi am ajuns pe balcon, unde nu se astepta sa ajung si iar i-am dat batai de inima. Nu prea mai prind eu usa deschisa cand sunt singur acasa, sa ma pot lafai in pat, dar diminetile prind cateva minute. Am invatat o smecherie care a si prins. Profit de defectul meu la picior si dimineata cobor de pe dulap langa usa unde doarme cineva. Imi aluneca piciorul bolnav pe gresie si se opreste pe pragul metalic facand un zgomot repetat si “placut” pentru adormiti. Peste asta mai incep sa si turui ca o moara stricata sa iasa afara la mine. Ce sunt eu vinovat ca a gasit un site si sta pana dimineata sa se documenteze despre porumbei ? Cand se satura de zgomot, deschide usor usa si imi spune ca ii e somn, mai sta 5 minute dar pot intra. Eu repede in pat si ma asez pe piept. Si uite asa mai motaie inca un pic, dupa care se da jos, se ia iar de penele mele si de ou.

Pentru ca sunt curios ca o fata mare, vreau sa zbor peste tot, dar nu ma pot prinde bine cu piciorul bolnav, uneori cad si ma lovesc. Posibil ma doare piciorul, raman statuie pana ma ia cineva in brate si ma alinta. Am patit-o de doua ori si cineva a sarit rapid din pat sa vada ce am patit. Nu uit ca la fel de rapid s-a si trezit. Cand mai cad ca blegutul, ma ia in brate si imi sopteste ceva la ureche sa ma linistesc de ma ia somnul. Sigur e de bine daca nu zice nimic de pene sau ou. Ma simt in siguranta cand stau pe cineva si vorbeste cu mine. M-am convins ca si cand se ia de ou, tot de bine este. Cand fac prostii, cineva ma ameninta ca ma da afara la cele 4 pisici din gradina, ca tot asteapta sa prinda ceva. E plina gradina blocului de pene de porumbei sau gugustiuci. Mai zice ca isi face o pernita din penele mele, sa vada ce o sa fac asa gol. Si eu stau mandru tare pe umar si ii raspund pe limba mea, fix langa ureche. La cate prostii am facut … si voi mai face cu siguranta, nici nu mai bag in seama ce spune. Cainii latra, ursul merge…. Am spart magnetii de pe frigider cand am vrut sa verific routerul, ii mananc florile, am scos pamant de la o floare pe gresie, mai beau apa de la un bambus (degeaba imi schimba apa zilnic, traiasca bambusul), arunc mancare peste tot… daca am o gramada la discretie, aleg ce vreau (uneori zice ca parca-s o gaina sau fac fitze ca un fante de Dorobanti). I-am sarit in farfuria cu sarmale (abia facusem baie), i-am apucat pleopa, i-am ciugulit buza, ochii,… etc. De caca ce sa mai zic! Eu baiat cuminte, fac la marginea blatului si il trantesc de la etaj. Cand e acasa cu mine, imediat il ia cu doua degete fara nici o greata, iar daca e moale se ajuta cu un servetel. Dar cum obisnuiesc sa ii stau pe umar, pe cap sau pe spate, va dati seama ca nu ma pot abtine. Riscurile meseriei…. strange si uneori verifica. Citeste pe acel site tot ce se publica, arhiva si a citit inclusiv despre consistenta excrementelor. Astea sunt nimicuri….. Cea mai tare faza a fost cand cineva a venit acasa dupa ce toata ziua a umblat creanga, si imi spune ca are o foame de lup. Ce mi-au auzit urechile cand am rasturnat craticioara plina cu ciorba de pe aragaz, care s-a prelins pe usa aragazului, a intrat si in cuptor dar cea mai mare parte din ea a cazut ca o balega moale pe gresie, improscand faianta, caloriferul si mobila de bucatarie. Ce sunt eu vinovat daca pana atunci a pazit-o si cum a sunat telefonul s-a dus sa raspunda ? Am prins un moment si hop cu picioarele pe marginea craticioarei. De unde sa stiu ca nu sta bine pe aragaz ? Ai craticioara mica, o pui pe ochiul mic sa stea bine, nu pe cel mare. Nu e vina mea ca nu a mai mancat decat doua linguri si ca a muncit doua ore dupa ceas sa scoata ciorba de peste tot. Dar ce credeti ca a zis cand a venit si a vazut “bucuria” facuta de mine ? Mai mama, daca te opareai ? Norocul tau ca zbori. Ce ziceti ? Si voi mai vreti sa mai cred cand ma cearta ?? Cainele care latra, nu musca.

Cireasa de pe tort a fost cand eu am coborat pe gresie, abia mergand, curios nevoie mare sa vad ce face de tot sta cu fundul in sus, se ridica, iar se pune cu dosul in sus si tot asa. Cam astea sunt peripetiile mele.

Au trecut 3 luni de cand sunt un rasfatat si pot sa spun ca am si eu in sfarsit pe cineva care ma iubeste. O mamica. Da, da…acel cineva este o mamica. O mamica care a gasit acest minunat site unde s-a putut documenta despre hrana, despre boli si tratamente, despre educatie si comportament. O mamica ce a citit niste povesti minunate aici si care nu a avut curajul sa scrie pana acum sa va ceara niste sfaturi. O mamica pe care uneori o curtez si care se amuza pe seama mea. Zice ca ma infoi ca un paun si imi umflu gusa ca o broasca. Cand o dragalesc, ma asez cu aripile ca un planor si astept sa ma calce. Atunci trece cu mana pe spinarea mea si ma cearta. Avem momentele noastre de tandrete dar ma si enerveaza. Ma enerveaza cand trebuie sa imi schimbe prosopelul si cand imi da mancarea afara la alti porumbei. Prima data cand mi-a pus ceva dupa ceafa, am stat ca m-a pacalit cu niste mancare noua, dar a doua oara m-am enervat rau si nu am vrut sa mai stau. Dupa ce fac baie, aripa dreapta imi tremura si ea vrea sa ma inveleasca. Si asta m-a enervat. Ma supara cand imi strica cuibul de pe masina de spalat (e cu incarcare verticala). Cel mai rau ma enerveaza cand ma lasa singur si eu o astept in papuci langa usa, doar-doar vine. Pentru toate cate imi face enervandu-ma, ma razbun cand o prind si o ciupesc de palma, unde e pielea moale si fac galagie cat 10. Sta si parca o aud cum zice razand ….. daca iti place, ciupeste ca nu ma doare…..de unde atata rautate intr-o sufletel asa mic ?… Parca in ciuda imi face, iar eu mai tare ma enervez. Ma enerveaza ea, dar… e mamica mea si are grija de mine.

Acum cand mergem in vizita nu mai sunt bagat la san, stau tantos pe capul sau pe umarul ei. Uneori mai mergem si cu liftul, dar eu stau nemiscat ca m-am obisnuit. Si la prietenii ei imi place cand mergem, ca ma joc la tastatura sau ma pun pe capul lor. Au o catelusa tare frumoasa si jucausa, obisnuita cu animalele din ograda, cu care eu inca nu m-am imprietenit. In schimb cand vine si se joaca cu mamica mea, sunt gelos tare si imediat aterizez pe capul mamei sa mi-o lase in pace. Acasa nu prea am voie la calculator, dar uneori ma lasa pe umar si ma uit la ecran pana adorm. Este momentul cand ma ia usor-usor, imi sopteste ceva si ne asezam in pat sa dormim, fiindu-i mila sa ma trimita la locul meu. Dimineata cand ma trezesc, tac chitic, plec tiptil-tiptil de pe piept si vin pe palma, palma care mereu o tine langa cap. Ma asez pe palma si o dragalesc pe fata. Ma simte, tace si ma lasa sa imi fac numarul. Nici mancare nu imi trebuie, astept pana deschide ochii si incepe sa vorbeasca, apoi mergem impreuna la masa. Cel mai mult imi place cand dorm toata noaptea pe pieptul ei. Simt ca s-ar intoarce, dar nu vrea sa ma deranjeze. Imi mai place cand stau pe palma si ne uitam pe geam cum vin porumbeii sa manance. Intai vine o pereche de gugustiuci, nu stie daca e perechea care acum cativa ani a scos doi pui la ea in jardiniera intre flori, sau sunt puii de atunci. Dupa ce apuca gugustiucii sa ciuguleasca, apar porumbeii. Are cativa clienti care vin zilnic, dar cand a fost ger si le-a pus mai mult arpacas, au venit in jur de 15 porumbei. E un stol de porumbei salbatici care stau pe un bloc vecin. Printre ei, un porumbel care avea un inel galben pe piciorul drept, dar nu a putut sa citeasca decat ultimele 4 cifre… 9632. Parea a fi porumbita, frumoasa foc. Sunt frumosi, unii seamana cu mine, altii au si alb… dar ma cam tem de ei. Astazi a venit pentru prima data si un porumbel rosu. Nu stiu daca ma vor accepta intre ei. Am vazut cum se bateau pe mancare iar cei mai vanjosi castiga si eu am deja un handicap. Ciorile ma sperie rau si atungi fug la locul meu.

Stam zilnic si privim, uneori si cu geamul deschis ca sa ma obisnuiesc cu zgomotele zonei si sa imi iau repere sa revin acasa cand voi pleca. Asa imi spune mama cand stau pe umarul ei. Ma uit sfios dar nu ma tenteaza sa plec. Poate pentru ca este inca frig, poate inca nu sunt pregatit….. cine stie …

Ar mai fi multe de povestit… cum face baie in doua reprize… cum ma rotesc eu dand din aripi dupa ce m-am ciugulit de pene si matreata si le imprastii in toata casa….. cum sta ore intregi si se uita la mine cum imi aranjez penajul….. cum sta nemiscata cand adorm intre omoplati …..cate si mai cate.

Ma opresc totusi si sper ca nu v-am plictisit cu povestea mea. Le multumesc tuturor celor care au avut rabdare si mi-au citit-o.

Am si eu niste intrebari (de fapt mama vrea sa va intrebe cate ceva). Ce sanse sunt ca eu sa ma fac bine la picior ? Ce varsta am daca acum 3 luni inca mai avea pufulet la ochi? Ce vaccin trebuie sa fac? Mostenesc vreo boala de la parintii naturali? La ce perioada imi mai pune Endectocid? Ce vitamine sa iau? Trebuie sa imi schimbe mancarea? Acum mananc niste seminte speciale pentru pasari, mei si paine din cand in cand. A incercat sa ma hranesca cu grau si porumb. De grau nu m-am atins iar porumbul il luam in cioc si il aruncam prin bucatarie. Stiu ca sunt multe intrebari, dar e binevenit orice sfat.

In zona unde locuiesc majoritatea cabinetelor sunt specializate pe caini si pisici. Daca cunoasteti medici veterinari specializati si pe porumbei, v-as ruga sa ma ajutati sa pot lua legatura. Din pacate, dl.dr. Ignat Bogdan, laudat aici de un columbofil ca i-a vindecat porumbeii, e la Bufea. Ma limitez la capitala.

Acum va intreb eu ceva: ce credeti ca va face cu mine ? Ciulama sau ma da la pisici ?

Va multumesc anticipat. Stiu ca vor fi si carcotasi, dar astept raspunsurile. Am atasat niste poze, incepand cu prima zi la noul meu camin, respectiv poze de pe parcursul celor trei luni.

PS : Mama inca asteapta sa fac oua.

Catinca.