30-03-2017 • Porumbei voiajori • 1,766 vizualizari

N.t. Iată un articol deosebit de interesant în care Book îşi prezintă perspectiva proprie despre modul în care, sezon după sezon, columbofilii îşi testează porumbeii pentru viteză, în timp ce natura suprapune peste aceasta propriile ei teste, atât pentru porumbei cât şi pentru crescător.
De: Bill “The Book” Richardson – May, 2008 Arizona
Tradus şi adaptat: Ovi – August 2015

Pe parcursul anului trecut, am încercat în mai multe rânduri (cinci pentru a fi mai precis) să scriu acest articol. Din păcate, acest subiect se extinde în toate direcțiile și de asemenea din păcate, s-a dovedit a fi extrem de dificil de condensat într-un singur articol. În timp ce eu consider acest subiect extrem de interesant, alţii pot fi de părere diferită; cu toate acestea, încă mai cred că din punct de vedere conceptual, acest subiect este important pentru toate aspectele legate de sportul nostru şi poate atinge de fapt, viața noastră personală mai mult decât am putea dori să credem.

Cu un număr de ani în urmă, am început să studiez testarea prin evenimente ciclice și modul în care aceasta se referă atât la Natură cât și la sportul columbofil. Natura este creatorul suprem, controlorul și distrugătorul a tot ceea ce cade în domeniul său și, într-un fel sau altul toate creaţiile sale sunt testate pentru vrednicia şi meritul lor de a aparține acestui domeniu. Creaţiile naturii se împart în general în două categorii: fizice (pământ și apă) și vii (atât speciile de viață animală cât și vegetală). Ciclurile de testare ale naturii nu sunt îndreptate spre ceva specific, deşi spre totul în general și acele specii afectate de un anumit test reacționează cât pot mai bine la acest test. De cele mai multe ori, reacția lor este suficientă pentru a permite speciilor sau chiar membrilor lor individuali să supraviețuiască, dar în cele din urmă va veni un test sau o serie de teste diferite care le afectează în mare măsură sau poate chiar distruge orice specie.

De exemplu, prin testarea ADN-ului oamenii de ştiinţă sugerează în prezent că în urmă cu aproximativ 70.000 de ani, ei cred că ar fi posibil să fi avut loc o serie de foamete grave cauzate de secetă și în acea perioadă, ar fi posibil ca populația umană să fi scăzut la numai 2.000 de indivizi. Ar fi fost foarte posibil ca doar un eveniment unic suplimentar să fi fost de ajuns pentru a fi condus la dispariția speciei noastre.

Unii ar spune că atunci populatia umana era mai regionalizată și prin urmare, mult mai vulnerabilă și că populațiile de astăzi sunt mai mari și mai globalizate, ceea ce le face mai puțin vulnerabile. Aceştia ar argumenta că evenimentele globale sunt mult mai puțin frecvente și prin urmare, mult mai puțin amenințătoare pentru întreaga populație. Cu toate acestea, gripa aviară, încălzirea globală, poluarea, apa potabilă, energia și piețele financiare sunt toate direct sau indirect, parte a procesului natural de testare ciclică.

Dintr-o perspectivă umană, în încercarea de a supraviețui, am folosit tehnologia pentru a trece multe teste mai mici ale Naturii (de exemplu îndiguirea râurilor pentru prevenirea inundațiilor și construirea de apeducte pentru a transporta apa acolo unde este necesară). Cucerirea testelor Naturii prin intermediul tehnologiei, în general, duce la populații crescute, care, în multe cazuri, n-ar putea dura, acolo unde tehnologiile încetează sau sunt copleșite. Majoritatea tehnologiilor sunt dependente de o sursă de energie cum ar fi petrolul și unde aceasta devine indisponibilă, s-ar crea probabil o vulnerabilitate semnificativă la evenimente ciclice mai mici. În același timp, chiar și un eveniment localizat, cum ar fi o secetă severă în Midwest***, ar putea copleși tehnologiile noastre actuale și ca urmare, să afecteze o mare parte din aprovizionarea cu alimente la nivel mondial.

Până aici, am vorbit despre testarea ciclică în termeni destul de generali. Deci, permiteţi-mi să definesc componentele sale majore. Simplu pus, “ciclic” înseamnă “repetitiv”. De obicei, atunci când ne gândim la ceva repetitiv, ne gândim la ceva ce se întâmplă iar şi iar, la intervale foarte scurte. Deşi intervalele între evenimente pot fi, de asemenea, foarte lungi; și în astfel de cazuri evenimentul îşi va menține totuşi, în continuare, modelul ciclic.

Testarea ciclică este formată din: intervalul dintre evenimente, durata evenimentului real și severitatea sau amploarea evenimentului. Intervalul dintre evenimente este durata de timp dintre două apariţii succesive ale evenimentelor, cum ar fi numărul de ani dintre secete. Durata este timpul cât evenimentul se manifestă, cum ar fi numărul de ani cât durează seceta. Severitatea sau amploarea unui eveniment este măsura/ mărimea generală în raport cu alte evenimente de acelaşi fel. Unele evenimente sunt măsurate pe o scară, iar altele sunt măsurate prin impactul lor asupra populației afectate. În anumite circumstanțe, durata evenimentului poate determina, de asemenea, gradul său de severitate. De exemplu, o secetă este cauzată de lipsa de ploaie. Dincolo de faptul că nu plouă, seceta nu se poate înrăutăţi cu-adevărat, pentru că pur și simplu nu se poate obține mai puțină ploaie, dacă nu plouă deloc. În schimb, secetele mai severe devin mai lungi în durată și deoarece pe parcurs rezervele de apă sunt epuizate, gravitatea lor devine mai semnificativă pentru populațiile afectate.

La orice moment dat, există multe evenimente de testare localizate și unele globalizate, care se întâmplă în jurul nostru, de la frig la cutremure masive, vulcani și încălzirea globală. Este perfect posibil ca mai multe tipuri de evenimente diferite să se suprapună într-o anumită regiune. De exemplu, există, mai multe secete care, de obicei, apar simultan în diferite regiuni ale lumii. În regiunile mai puțin avansate tehnologic, este foarte probabil ca foametea să însoțească seceta. În cazul în care populațiile sunt slăbite prin foamete și condițiile sanitare nu sunt la nivelul la care ar trebui să fie, există, de asemenea posibilitatea ca boala să devină agresivă. După cum puteți vedea, este foarte posibil ca evenimente majore să se combine cu rapiditate.

Cursele de porumbei se potrivesc cu testarea prin evenimente ciclice ale Naturii într-un mod destul de neobișnuit. Natura ne testează prin evenimente ciclice și noi testăm porumbeii noştri prin evenimente care sunt cursele ciclice; cu toate acestea, în timp ce noi ne testăm porumbeii, Natura îi testează prin propriul său set de evenimente ciclice. În timp ce noi testăm pentru viteze mai mari, în fiecare săptămână, Natura asigură ocazional, un control/ o verificare a realităţii, pentru a ne reaminti că supraviețuirea este încă o foarte mare parte a formulei.

Mai mulți factori majori sunt incluşi în supraviețuirea porumbeilor noştri: condițiile cursei, calitatea porumbeilor, forma porumbeilor, motivația porumbeilor și atunci când devine important, capacitatea lor de orientare („homing”**). Atunci când condițiile devin dure și porumbeii se separă unii de alţii, nu există nici un substitut pentru capacitatea de orientare şi în cele din urmă, supraviețuirea depinde de ea în mare măsură.

Așa cum am menționat și în alte articole, supraviețuirea ne conduce la conceptul de cel mai mic numitor comun. Pe termen lung, nu este cel mai rapid porumbel care continuă mai departe; este cel mai rapid porumbel care supraviețuiește testelor dure, evitând în același timp testele mai neobişnuite, mai puțin frecvente și testele comune, obişnuite de severitate extremă. În explicarea acestui fapt, mă gândesc întotdeauna la familia de porumbei Devriendt. Aceştia erau speciali prin faptul că atunci când lucrurile deveneau foarte dure/ grele, ei se opreau pur și simplu și se întorceau acasă când puteau. Aceasta putea fi a doua zi sau trei săptămâni mai târziu, dar de obicei, în cele din urmă apăreau și spre deosebire de unii dintre porumbeii de astăzi, ei nu se răneau în acest proces. Pentru că aveau o capacitate superioară de orientare, ei nu aveau nevoie de alţi porumbei pentru a-şi găsi drumul spre casă. Fiind în stare să aștepte răbdători și datorită capacitătţii lor de orientare excelentă, aveau mai multe şanse de a supravieţui mai multor tipuri de teste majore şi acest lucru le-a dat mai multe şanse să fie disponibili pentru reproducţie când a venit timpul.

În mod evident, utilizând prognozele meteo, angajând mai puțini porumbei, angajând porumbei mai pregătiţi și controlând mai bine lansările, putem evita multe rezultate negative. Există situații în care avem date despre un eveniment major înainte ca el să aibă loc (de exemplu, un uragan) și uneori despre un eveniment în curs de desfășurare, pe care ar fi practic să-l putem evita (un incendiu major undeva pe traseu).

În același timp, s-ar putea să nu fie o idee prea bună să se evite în mod constant evenimente care sunt mai frecvente pe un anumit traseu de curse. Astfel de evenimente pot include vânturi laterale mai puternice sau vânturi din faţă, condiții de ploaie și de căldură mai însemnate, pentru a numi doar câteva. În mod evident este nevoie de discernământ în aceste situații, dar în cele din urmă, acestea sunt evenimente la care, odată ieșiţi din coşurile de zbor, porumbeii noștri sunt susceptibili de a fi expuşi, indiferent cât de atenţi suntem la condițiile de eliberare. Va fi puțin probabil ca porumbeii care nu pot rezista la evenimente frecvente asociate cu traseul lor de zbor, să producă porumbei care pot rezista la aceste evenimente comune. Problema este că până la următoarea generație, aceşti porumbei netestaţi se înmulțesc și ca urmare, există mai mulţi porumbei de testat. Dacă porumbeii din a doua generație nu sunt testaţi nici ei, problema continuă să se combine.

Mulţi columbofili evită anumite evenimente, într-o încercare de a-şi construi o echipa de porumbei maturi, încercând să aibă un număr mare de porumbei netestaţi pregătiţi pentru un singur eveniment, la un anumit moment sau altul al lor carierei lor cu porumbeii maturi. În aceste condiții, o echipă care arăta bine pe hârtie se transformă brusc în rămășițele unei echipe de curse în ruină. Nu există posibilitatea de a evita aceste teste comune, în special de-a lungul unei cariere cu păsările mature de trei, patru, sau cinci ani.

Permiteţi-mi să închei acest articol, prin prezentarea a două situații în care testele ciclice au în prezent un impact diferit, dar semnificativ, asupra a doi columbofili cu rezultate similare.

Acum aproximativ cinci ani, l-am vizitat pentru prima dată după mai mulți ani pe un prieten de-al meu. De-a lungul anilor, acest columbofil a fost cel mai bun din zona sa și unul dintre cei mai buni din sportul columbofil american, chiar dacă nu obținea, în general, acest tip de recunoaștere. El avea întotdeauna echipe de curse și de reproducţie puternice, iar la momentul aceastei vizite, acesta era cazul în continuare. În general, dacă aș fi avut vre-o plângere oarecare cu privire la situația sa, ar fi că uneori, şi-a lăsat reproducătorii să devină prea bătrâni înainte de a încerca să-i înlocuiască.

Trei ani mai târziu, mi-a cerut să-l vizitez din nou. În timp ce era întotdeauna un crescător căruia îi place să-şi subestimeze situația, aş putea spune că de această dată el era în general, neliniştit cu privire vizita mea și la micul dejun a lăsat să se înțeleagă că i-a luat ceva timp pentru a-şi face curaj să mă invite în vizită.

Deoarece era un columbofil bun, el îmi întindea mereu cei mai buni porumbei ai săi la început și se oprea cu prezentarea acestora înainte de a fi ajuns la fundul izvorului. În consecință, după aproximativ cinci porumbei, știam deja că avea probleme grave. Nu am spus multe, în parte pentru că încercam să mă gândesc la o modalitate de a o spune delicat, dar cam pe la al cincilea porumbel, în final, am întrebat doar atât: “Ce s-a întâmplat?

În acest moment, lui i-au căzut umerii și uitându-se în jos a început să explice că la scurt timp după ce am plecat de la el ultima dată, cursele au devenit mult mai dure și că au început să se confrunte cu vânturi din faţă semnificative, în fiecare săptămână. (Sună ca un model constant de durată mai lungă). Când vânturile din faţă au început prima dată, toată lumea a fost prinsă complet cu garda jos și pentru că columbofilii trimiteau tot atât de mulți porumbei, au avut o mulțime de pierderi foarte devreme. Chiar și atunci când crescătorii au devenit mai circumspecţi, pierderile de fiecare săptămână erau încă foarte ridicate. Din păcate, această vreme a continuat săptămână după săptămână, timp de mai multe sezoane și în curând, acest crescător n-a mai avut capacitatea de a-şi înlocui reproducătorii îmbătrâniţi cu cei din echipa sa de zbor. Oricum, el a prefațat aceasta spunând că: “… nu mai conta cu-adevărat, pentru că nu mai clasam acei porumbei oricum”. Apoi a arătat spre crescătorie și a spus: “Porumbeii pe care tocmai i-ai văzut sunt cei pe care i-am clasat și în majoritate, am foarte puțini porumbei din vechea mea familie ramaşi în acest grup”.

În mod clar, acest eveniment a fost de durată mai lungă, de amploare mai mare şi din această cauză, a reușit să distrugă un număr de familii de porumbei din zona respectivă, inclusiv această familie care a fost în top, timp de cel puțin 20 de ani. În acest an, vânturile din față s-au diminuat într-o oarecare măsură și cei câţiva porumbeii rămaşi din vechea sa familie au revenit din nou în top, dar în opinia mea, acest columbofil va avea probleme serioase dacă va aduce înapoi această familie.

Deşi sunt sigur că au existat teste ale Naturii, de acest tip și în această zonă, acestea nu au mai avut loc de mai mulți ani și este chiar posibil ca intervalul dintre ultimele evenimente de acest fel să meargă înapoi în timp, chiar mai departe decât sportul columbofil în sine în această zonă. Din cauza duratei evenimentului, acesta nu a fost cu-adevărat posibil de evitat, deși columbofilii ar fi putut, în mod clar, să se apere mai bine împotriva lui, netrimiţând atât de mulţi porumbei la zboruri. În cazul acestui crescător, el ar fi fost mai în măsură să înfrunte acest eveniment cu reproducători mai tineri, dar chiar și aici, este discutabil. Individual, aceste evenimente nu au fost cu-adevărat de o magnitudine semnificativă, dar durata lor colectivă le-a transformat într-un eveniment major și în acest caz, durata a dictat şi amploarea. Deoarece acesta a fost un eveniment de o durată lungă, el a afectat întreaga populație și prin urmare a definit cel mai mic numitor comun, care s-a întâmplat să se reducă la cei mai rapizi porumbei în stare să supravieţuiască în aceste condiţii. Din moment ce a avut loc o considerabilă separaţie a porumbeilor în cursele din timpul acestui eveniment, el a definit şi necesitatea existenţei capacităţii de orientare în defavoarea vitezei. În cele din urmă, totalitatea acestui eveniment a redefinit cursele de porumbei din această zonă. Întrebarea este: “Ce se va întâmpla atunci când vor reveni condiţiile meteorologice din trecut?

Într-o altă parte a lumii există un alt columbofil foarte bun, care se confruntă cu o schimbare similară a gărzii, dar dintr-un motiv foarte diferit. De ani de zile, el și tatăl său au zburat o familie excelentă de porumbei Janssen. Deoarece porumbeii lui sunt la mare cerere, el îi vinde de multe ori columbofililor de top de pe întregul teritoriu al țarii sale. Deşi a adus porumbei noi în crescătoria lui, vechea sa familie a rămas pâinea și untul crescătoriei sale, sau cel puțin până de curând.

Cu mai mulți ani în urmă, cursele au început să devină considerabil mai rapide pe traseul său și ca urmare a acestor curse mai rapide, una dintre achizitiile sale comerciale a început să iasă la suprafaţă, prin performanțele sale la curse și în curând o parte din puii lui au ajuns în compartimentul de reproducţie. Ca noi toţi, acest columbofil poate ține un număr limitat de perechi în compartimentul său de reproducători, astfel încât aceşti noi porumbei au început să înlocuiască porumbeii în vârstă din vechea sa familie. Rezultatul final a fost o veche familie foarte slăbită și dezvoltarea unei noi familii cu mult mai puțină continuitate genetică, prin comparație cu cea veche.

În cele din urmă am adus acest fapt la cunoștința columbofilului, iar după luarea în considerare a situației, cred că el şi-a dat seama că ar putea fi la o răscruce de drumuri cu vechea sa familie. Preocuparea mea a fost că vechea sa familie a fost dezvoltată de-a lungul unei o perioade lungi de timp și pentru condițiile standard de pe acest traseu de curse. Noii porumbei au apărut puternic în noile condiții mai rapide. Pentru acest crescător, întrebarea devine care este calea de urmat când fiecare s-ar putea dovedi cu ușurință să fie greșită.

Cu toate acestea, la răscruce de drumuri sau nu, atunci când câștigi semnificativ mai mult cu noua familie decât cu cea veche și ai spaţiu limitat în secţiunea de reproducţie, ce opţiuni reale ai? Deoarece acest columbofil a început să ia în considerare mai atent situația, am auzit că el a câștigat încă și mai mult cu noii porumbei și desigur, acest lucru doar reafirmă hotărârea sa în această direcție.

Observați că în primul exemplu, Natura ia decizii pentru columbofil prin condițiile dure și pierderile semnificative, iar în al doilea exemplu, crescătorul ia decizii bazate pe performanță. Acest fapt indică diferența tipică dintre cursele rapide (cu viteze preponderent mari) și cele lente (cu viteze preponderent scăzute). Cu toate acestea, nu faceţi greşeala să vă îndoiţi; atunci când Natura permite columbofilului să ia decizii, ea va reveni undeva în viitor pentru a testa validitatea acestor decizii!

Pe data viitoare !
Book

Drepturi de autor Bill Richardson. Articolele sale nu pot fi reproduse fără permisiunea scrisă a autorului.
Note: ** ”Homing ability” este capacitatea porumbelului de a se orienta pentru a se întoarce acasă.
*** Midwest este regiunea central nordică a SUA de la vest de Ohio la Muntii Stâncoşi.