11-11-2010 • Reproducere si genetica • 7,472 vizualizari

Autor: prof. G. Van Grembergen

Intrebare: Am cumparat oua de la un amator din Flandra occidentala. Vanzatorul imi cere sa vin sa iau ouale dupa ce ele vor fi clocite de la 5 la 6 zile. Intrebarea mea este urmatoarea: aceste oua vor fi suficient de clocite pentru a suporta o deplasare de 125 km?

Exista 2 solutii:
1) Asumarea riscului de a distruge embrionul unor oua datorita calatoriei si deci diminuarea procentajului de eclozare.
2) cand ouale nu au fost clocite ele sunt luate imediat dupa ouat si conservate la rece pana in momentul in care toate cuplurile si-au ouat al doilea ou.

Intrebare: Cum trebuie manipulate ouale pentru a nu le afecta fertilitatea lor?
Raspuns: in trecut am transportat multe oua de porumbei, o mica parte era destinata reinoirii sangvine a porumbeilor. Cea mai mare parte era pentru laboratorul in care faceam studii despre incubatie si dezvoltarea embrionilor. De aceea am reunit in textul urmator diversele observatii si constatari facute. Mai intai in ceea ce priveste grijile generate de transportul oualor iata ce am constatat. Sfaturile sunt adresate in principal amatorilor care vand sau doneaza oua.

Uneori aceste oua trebuie conservate un anumit timp deoarece perioadele de ouare nu concorda intotdeauna. Incercarile au aratat clar ca procentajul de ecloziune se diminueaza cu cresterea timpului de conservare, astfel ca exista tot interesul ca ele sa fie clocite cat mai repede posibil, eu am avut totusi rezultate bune si cu oua ouate cu 7 zile in urma.

Cele mai bune conditii de conservare si situeaza la aproximativ 12 grade celsius. Temperatura nu trebuie sa depaseasca 23 de grade celsius, caci la aceasta temperatura incepe dezvoltarea embrionului. In ceeace priveste temperatura minima pot spune ca, oua de gaina conservate timp de 24 de ore deasupra punctului de congelare eclozeaza normal. Dimpotriva la o temperatura de 3 grade celsius acest lucru devine incert dupa 6 zile de conservare.

Putem deci concluziona ca practic la ouale de porumbel nu sunt necesare masuri speciale. Doar in cazurile de puternice ingheturi sau de mari calduri ouale nu trebuie lasate in porumbar. In ce priveste intorsul oualor in perioada de conservare sfaturile difera. Totusi incercarile au aratat ca aceasta manipulare nu este necesara
(atata timp cat perioada de conservare nu depaseste o saptamana). Nu trebuie deci sa ne temem ca germenele “se lipeste” de membranele oului….

Transportul oualelor
Ouale de gaina in conditii speciale bine mentinute cu capatul mai ascutit in jos (e mai bine decat invers). Am putut constata ca in capul oualor de porumbel se cere mai multa prudenta decat cu ouale de gaina: trebuie trebuie evitate socurile (consecintele ar putea consta in formarea unor monstri).

Ouale de porumbel pot fi sustinute in timpul transportului cu hartie sau paie. Eu le infasuram individual cu vata sau le asezam culcat in pozitie normala (deci nu pe varf). Cineva m-a sfatuit sa las sa se odihneasca 24 de ore ouale proaspete (de gaina sau porumbel) dupa transport inainte de a le pune la clocit. Binenteles ca neurmarind niciodata acest fapt n-am observat dezavantajul metodei mele.

Oamenii nu sunt totusi unanimi asupra perioadei celei mai favorabile pentru transport, unii afirma ca ouale nu pot fi proaspete. Eu nu vad de unde susutin acest lucru, dimpotriva, sunt sigur ca nu au avut neplaceri cu ouale proaspete de altfel aceasta este regula pentru transportul oualor de gaina. Altii afirma ca trebuie evitat transportul oualor de porumbel in jurul celei de a 10-a zi de clocit pentru ca germenele s-ar “degrava”. Cercetari stiintifice au aratat ca mortalitatea embrionara la pasari este mai ridicata intre a 3-a si a 4-a zi si intre a 14-15-a zi de clocire.

Trebuie sa concluzionam din acest motiv, ca aceste perioade sunt critice pentru transportul Oualor? Eu cred ca nu. Am transportat numeroase oua de porumbel in toate stadiile de dezvoltare si nu am observat nici cea mai mica diferenta. Totusi daca este de ales ouale trebuie transportate la sfarsitul perioadei de clocire pentru ca ele suporta mai bine o usoara racire si pentru ca ele sunt mai usor de verificat daca sunt fecundate.

Se intampla ca un ou sa fie lovit si distrus. Nu este totul pierdut mai ales daca lovitura nu este prea puternica si daca membrana cochiliei nu este destramata. Uneori e suficient sa lipim o bucatica de hartie pe ou. Dar daca un ou s-a spart si celelalte s-au murdarit, se impune o interventie o data ajunsi acasa, cat mai repede posibil ouale murdarite vor fi sterse cu putina apa calduta cu delicatete.

De fapt pe masura ce clocitul avanseaza cochilia devine din ce in ce mai fragila. Cand un columbofil are intentia de a merge sa caute oua la un alt amator e de preferat ca femelele sa fie sincronizate, adica ouale sa se efectueze in cele 2 porumbarii aproape in acelasi timp.

Ce facem cand nu se produce concordanta?
Daca ouale achizitionate au fost clocite o perioada mai putin indelungata atunci porumbeii “nutritori’ (dadaca) vor trebui sa le cloceasca. Acest lucru e posibil cateva zile. Unele cupluri raman in cuib mai mult timp dar atunci vor fi unele probleme la nivelul laptelui de gusa iar tinerii vor primi prea repede grauntele si cresterea va fi intarziata.

Eventual se poate servi reproducatorilor o ratie compusa dintr-un puternic procentaj de canepa sau mai bine dand direct tinerilor de la varsta de o saptamana, canepa si cateva zile mai tarziu bob. In caz contrar (atunci cand tinerii ecolozeaza inainte de perioada de incubatie exista de asemenea o limita care nu trebuie depasita). Un porumbel trebuie sa cloceasca cel putin 14 zile pentru a avea un inceput de productie de lapte la nivelul gusei. Chiar dupa 14 zile de clocire in gusa e mai multa apa decat lapte. Dar un astfel de pui poate supravietui utilizand rezervele printre altele si restul de (vitelus) – vitelina. S-ar putea produce si o oprire din crestere de o zi dar asta se poate rapid combate pe urma.

Pentru a diminua aceasta diferenta in timpurile de clocire columbofilul poate recurge la un truc, la o manevra de incetinire. Pana la sfarsitul perioadei de clocire columbofilul va retrage ouale din cuib si le va lasa sa se raceasca la adapost conservandu-le astfel 12 ore la temperatura ambianta, eclozionarea va fi intarziata cu o zi. Cu ouale de valoare eu nu as indrazni sa prelungesc aceasta perioada caci ar putea afecta germenele. Manevra reuseste mai bine pe vreme buna. Toamna am obtinut rezultate proaste, racirea este prea puternica. Puii si-au pierdut prea mult din vitalitate si nu au mai avut forta de a iesi din ou.

Pubicat in Pigeon rit, nr 12-27 august 1977