14-08-2010 • Porumbei de agrement • 6,596 vizualizari

Singura carte care s-a scris despre o rasa romaneasca este PORUMBEII GALATENI de Ovidiu Leonte. Desi este contestata de unele persoane, exista crescatori batrani care pot confirma ca cele scrise acolo reprezinta purul adevar despre aceasta rasa. Voi da cateva citate din aceasta carte care reflecta exact potentialul rasei si ne da o “luminita de la capatul tunelului” spre care ar trebui sa tindem toti crescatorii acestei rase.

Asadar:
“In general, la porumbei, zborul este foarte variat. Porumbelul galatean are un zbor usor si rapid. Deci, el este prin excelenta mai intai un foarte bun zburator de altitudine, concurand cu oricare din rasele de porumbei romanesti sau straine de zbor, invartitura fara asemanare ca executie si frumusete…….. (Leonte – pag. 86)

Fiind un porumbel cu zbor de altitudine, el se inalta decoland de jos de pe columbar sau de pe odihnitor cu ridicarea corpului printr-un salt in sus, cu batai de aripi repezi, de sus in jos si dinainte inapoi. La ridicarea in aer si asigurarea orizontalitatii, aripile executa miscari cu o frecventa de 5-8 batai pe secunda, deplasandu-se in acelasi timp cu o viteza de 8-9m/sec. Luarea de inaltime se face prin rotiri in jurul columbarului, inaltandu-se in spirala “pilotand” cu ajutorul cozii si al aripilor.

Intr-un timp care variaza intre 7′-9′-16′, exemplarul sau stolul zburat a prins relativ inaltime, putand fi vazut cu ochiul liber cu alternante aparitie-disparitie. Dupa un anumit numar de ore executate in zbor, urmeaza aterizarea. Exemplarul sau stolul zburat coboara din inaltime rotindu-se deasupra columbarului ca si la decolare sau executand loopinguri de toata frumusetea, tumbe in siraguri scurte sau lungi, oblic sau vertical, cu opriri spontane si plutiri line. Apoi aterizarea propriu-zisa. (Leonte – pag. 87)

Zborul porumbelului galatean are trei faze: decolarea, zborul sustinut si aterizarea. In faza zborului sustinut, zburatorul galatean trece prin trei etape: etapa I-a – zborul de mare inaltime, etapa a II-a – zborul cu alternante de aparitie-disparitie si etapa a III-a – zborul de disparitie (Leonte – pag. 89)

Zborul la mare inaltime se caracterizeaza prin ridicarea solitar sau in stol a porumbeilor, intr-un timp relativ scurt 7′-10′-15′ la o inaltime abia vizibila cu ochiul liber, neputand sa se distinga forma sau culoare exemplarelor zburate, aparand ca punctele ce se rotesc in cercuri mai mici sau mai mari deasupra columbarului sau se deplaseaza intr-o directie sau alta.

Zborul cu alternante aparitie-disparitie, asemanator zborului la mare inaltime dar cu disparitii din campul vizual perioade de timp se numeste si zbor de “licarire”
Porumbelul de zbor si invartitura rasa galateni, efectueaza in acest caz de 3 pana la 11-12 ore de zbor la altitudini ce variaza intre 2000-3000 si chiar 3500 m. (Leonte – pag. 93)
Zborul la mare inaltime, prelungirea duratei zborului ramanand noaptea pe sus, invartitura, sunt caractere de rasa. (Leonte – pag. 96)

Observatiile si cercetarile efectuate de catre un grup de cercetatori ai clubului specializat “Columbina” din Bucuresti, au dus la concluzii demne de retinut. Antrenend un numar de elemente riguros selectionate, ei au observat deosebiri de comportament in zbor, mai ales la inaltarea in timpul barem acordat de regulamentul de zbor 7′-9′-15′. In unele zile din lunile iunie-iulie, stolul zburat lua inaltime in timp record de 2′-3′-5′, disparand pe cer. Dupa 2-3h, cerul senin la inceput, devenea o ingramadire de nori cumuls. Temperatura de 20-22 grade la lansare scadea la 18-19 grade. Ploaia, in urma unei rafale puternice de furtuna se transforma in grindina. La aterizare, dupa 4-5h de zbor, porumbeii surprinsi sus, nu prezentau penajul umed sau semne ca ar fi intampinat greutati deosebite in zbor. (Leonte – pag. 98)

Impartind sezonul de zbor in doua etape 15 aprilie-30 iunie si 1 septembrie- 30 octombrie, crescatorii cu experienta au reusit sa obtina rezultate deosebite ridicand media orara de zbor in zilele de antrenament de la 3 pana la 5 ore si de 9-10 ore in cadrul concursurilor, fara ramanere noapte in zbor, pe sus. (Leonte – pag. 101)

La porumbeii de zbor, invartitura nu diminueaza zborul asa cum mai sustin si astazi inca unii crescatori. Efortul depus de un porumbel ce poseda o asemenea calitate, se realizeaza si prin antrenament. Selectia si ameliorarea porumbeilor zburatori se face in primul rand dupa criteriul zborului si, numai in mod secundar, se iau in considerare si anumite caractere morfologice externe…

La porumbeii galateni, invartitura este de mai multe feluri si foarte variata. Mai intai trebuie stabilit faptul ca in zborul de disparitie, exemplarele care zboara nu se invartesc, preocuparea de baza fiind sustinerea efortului cerut de zbor, orientare si lupta continua cu o serie de curenti de inaltime si orizontali ai aerului rarefiat, cu eventualul atac al rapitoarelor, etc. Este o conditie in care si instinctul dirijeaza functionalitatea aparatului locomotor.(Leonte – pag.102).

In general, invartitura apare in zborul de aparitie-disparitie si mai ales in timpul coborarii la columbar dupa efectuarea zborului.

Un singur fapt este cert si vizibil, acela al aparitiei punctelor – nu se distinge forma sau culoarea – si al disparitiei lor, actiune datorata dupa cat se pare invartiturii, la care apreciere, un rol deosebit il are si actiunea razelor soarelui, al dispersiei luminii in general. Cateodata invartitura este efectuata la o inaltime relativa la care se pot distinge forme sau culori, mai ales peneli uni, corbii, rosii, galbenii, etc. (Leonte – pag.107)

STANDARDUL – ZBORUL SI INVARTITURA (JOCUL):

Calitatea si caracteristica de baza: zborul in puncte si disparitie de la o ora si treizeci de minute in sus, uneori cu ramaneri noaptea pe sus. Invartitura stransa, in siraguri, mai mici sau mai mari, pe diferite parti, cu oprire fara cadere in coada; jocul de cadere nu este propriu rasei.

Defecte pregnante: lipsit de calitatea zborului, osatura necorespunzatoare (capul mic, gene subtiri si rosii, cioc subtire sau foarte scurt, excesiv de lung), structura si tinuta necorespunzatoare, culoarea penei fumurie, frecventa la baltatii pe vanat. (Leonte – din standard, pag. 133)

Columbofilii maghiari, de exemplu, cunosteau bine celebrele rase de zbor si joc romanesti din Transilvania si Banat, mai mult chiar, unii crescatori “incercasera” sa “lucreze” o imperechere intre rasa porumbelului Ciung de Ploiesti si rasa porumbelului Barzat de Budapesta, marind numarul de ore zburate si felul zborului depasind astfel recordul Tipplerului englez stabilit in anul 1893 cu 14 ore si apropiindu-se de cel actual stabilit in anul 1963 de Wilt Lowatt din Staffordshire (Anglia) de 20’si 10” in conditiile stabilite de regulamentul concursului intocmit atunci.

Dar mai era si zburatorul galatean! “Rotitorul de Dunare”, denumire sub care este cunoscut in Ungaria, porumbelul romanesc de zbor si invartitura Galatean (descris in lucrarea Dr Szucs si Dr Szecsenyi, aparuta in anul 1965 la Budapesta), cu zboruri la disparitie, mergand de la 11′ pana la 18′-20′ in cazul ramanerii noaptea pe sus, cu joc in siraguri lungi, cu frumusetea osaturii si nuanta culorii, cu o varietate in baltaturi de neegalat. (Leonte – pag. 138)

Ca sa dau un exemplu despre forta si vitalitatea acestei rase – povesteste mai departe crescatorul Nicolae Machidon….. eram licean cand aveam acesti porumbei romanesti galateni – “patati”. Imi iesise in porumbaria mea, din gaoace, un pui dintr-o “pamantie” si un “patatel” pe vanat, un alb care zbura ore in sir la disparitie. Cand venea la columbar, tragea cate un sirag de tumbe de toata frumusetea si ma gandeam in sinea mea ca odata va ramane “agatat” in salcamii inalti de la poarta. Vara, cand ne duceam cu copiii in insula trecand Dunarea (insula Brailei N.A.) luam cu mine porumbelul si ii dadeam drumul de acolo. De cateva ori, i-am dat drumul de la Gheced si o data de la Macin. Intr-un an am plecat intr-o excursie cu scoala la Tulcea luand si porumbelul cu mine intr-o prinzatoare de sticleti. Cand am ajuns la Tulcea, i-am dat drumul! Intr-o ora si jumatate a fost acasa. Iata deci, acestea sunt calitatile acestei rase de porumbei romanesti: zborul la mari inaltimi, invartitura si un puternic simt de orientare, venind de la distante apreciabile ca si stramosii lui Rollerii orientali intrebuintati candva la turci drept o posta rapida intre raialele lor de la Dunare.

…..Sunt galatean de origine, istoiseste Petrica Tanase si in curtea noastra din cartierul Postei am deschis ochii pe acesti porumbei de zbor si invartitura romanesti carora le spunem galateni. Tin, este adevarat, la frumusetea acestor porumbei, calitatea de zbor si joc nemaipunand-o in discutie, ea trebuind sa raspunda exigentelor, calitatilor si caracteristicilor de baza ale rasei: zborul si invartitura. Am vazut porumbei de mare zbor la renumitul crescator Ionel Gheorghiu din Galati unde imi petreceam majoritatea timpului meu, cand eram copil. Imi placea jocul acestor porumbei, executat strans pe doua-trei parti sus, la altitudine. Este gresita teoria impartasita astazi de unii ca un porumbel din aceasta rasa trebuie sa insire tumbe cu nemiluita, cat si aceea ca nu trebuie sa joace deloc.(Leonte – pag. 156)”

Concluzia o tragem fiecare dintre noi iar de fiecare data cand ne vedem porumbeii la zbor sa ne gandim la aceste randuri si sa calculam cam ce parte sau particica din aceasta rasa avem in voliera si sa ne punem intrebarea: sunt niste umbre ale trecutului?

Trimis de Barboianu Ionut