11-01-2011 • Porumbei voiajoriPovesti • 5,836 vizualizari


Ma numesc Purcarea Cosmin, locuiesc in com. Slatioara jud. Olt si tin sa va expun o intamplare petrecuta de curand. Fiind o zi foarte frumoasa si insorita am eliberat porumbeii in jurul orei 12 sa se bucure si ei de soarele ca de primavara, acestia zburand ca nebunii toata ziua. Pe la orele 15.30 un fenomen de ceata datorat incalizirii bruste a atmosferei si totodata a situarii in zona de lunca a oltului se asterne treptat peste toata comuna.

Nefiind acasa, pornesc repede sa inchid porumbeii care inca zburau nestingheriti. Ceata devenea tot mai persistenta si seara care se asternea usor ma fac sa folosesc toate trucurile spre a-i aduce in voliera, intr-un sfarsit parca speriati si de eventualele atacuri ale uliilor care survoleaza des zona noastra si care cred ca se foloseau de acest fenomen, reusesc sa chem inauntru mai bine de trei sferturi din porumbei.

Ceata devenise foarte deasa si era aproape seara cu vizibilitate sub 30 m, un gup de 15 porumbei refuza sa intre, zburand incontinuu in jurul crecatoriei. Timpul trece, zburau de circa 30 min si nu aveau de gand sa se opreasca, prezenta lor in zbor fiindu-mi confirmata de zgomotul aripilor care deja se udasera de la abundeta de vapori de apa din atmosfera. Trecuse de ora 17 si nu se mai zarea nimic, se mai auzeau periodic plescaitul ca de carpa uda al aripilor, dupa un timp dispar si acestea. Imi zic ca gata, s-au udat si au cazut care pe unde au putut si de acolo… pisici , rapitoare…, erau compromisi!

Un lot de 15 porumbei, 3 maturi si restul de 2010 printre care si 2 tardivi ii consideram ca si pierduti. La meteo anuntau ceta si a doua zi dar hotarasc totusi sa ma trezesc devreme sa-i astept ca poate poate! Dimineata, spre stupoarea mea incep sosirile ca de la un zbor de fond: 2 la 7.30, 1 la 7.45, 1 la 8.00, asfel ca pana la ora 9 nu mai lipsea decat unul. Porumbeii nu aratau deloc a fi uzi sau zburliti la pene insa pareau ca zburasera mult, pesemne ca plecasera sa inopteze in zone mai inalte, fara ceata. Ora 10, soseste si ‘ultimul mohican’ ceva mai zdrentuit cei drept si schiopata putin, probabil nu avusese parte de o ‘gazda’ prea primitoare.

Consider ca ceea ce se dovedea a fi un dezastru, a fost mai mult o pregatire buna pentru fond cu sosiri a doua zi, faptul ca fiecare si-a gasit un adapost sigur peste noapte nu a facut decat sa ma bucure si sa ma faca sa vad cu ochi buni anul nou competitional! Mult succes si ‘Lasati porumbeii sa zboare’!