pfp

3 ianuarie 2009. O zi frumoasa, cu soare dar foarte rece. Pe la ora 14 am iesit la porumbei si le-am dat drumu la zborul zilnic. Au deja o multime de atacuri de uliu la activ, la primul semn, strang formatia si pleaca intins kilometri intregi cu suta la ora. Facusera deja vreo 2 disparitii la orizont si veneau inaltati puncte in zbor pistonat.

Au inceput sa iasa si porumbeii unui vecin la fel de nebun ca si mine, pasionat de selectia naturala. Ai mei coborau in curbe economicoase, cotite brusc…mai aveau doar 2-3 rotocoale si puteau sa se lase. Deodata au cotit si mai brusc si au pornit iar intins. Au avut o ezitare incercand sa se uneasca cu celalalt stol dar aceia nu vroiau sa se inalte asa ca au continuat fara ei. M-am uitat in directia opusa sa vad silueta uliului, stand relaxat sa mai vad un atac ratat. Din pacate nu era niciun uliu, era “tata lor”, soimul. Am inghetat, si la propriu si la figurat. Nici nu a bagat in seama stolul care ramasese jos si facea curbe nebune… s-a dus calm dupa ai mei care pistonau la orizont de abia ii mai vedeam si se inaltau tot mai sus. Exact ce vroia. I-a ajuns, si a initiat un atac sa-i desparta putin. Stolul s-a intors la 180 de grade in timp ce soimul intra in ei. Din spirala aia nebuna au sarit din stol vreo 10 pasari care s-au raspandit pe tot cerul. Restul de 40 s-au strans ca un roi de albine si s-au intors spre oras. N-am inteles de ce, dar soimul s-a dus tot dupa stol.

Inaintau stransi ca un ghem si luau inaltime. Probabil neobisnuit cu asa insistenta (uliul renunta repede cand rateaza) inainte sa-i ajunga din nou, unul s-a rupt de stol si a inceput un picaj pe verticala. Soimul s-a aruncat dupa el ca o sageata si l-a ajuns imediat. Ma pregateam sa vad cum planeaza cu el in gheare. Chiar cand cele 2 siluete deveneau una, directia de picaj s-a schimbat brusc si iar au devenit 2 siluete. Porumbelul l-a fentat in ultimul moment. Ajungand aproape de sol, soimul l-a lasat si a plecat. Am privit porumbelul care se apropia spre casa ca o ghiulea. Avea o asa viteza incat am zis ca se face poster pe peretele custii. Si-a dat si el seama ca nu poate frana la sputnik, si a ajuns pe balcon, a trecut pe langa mine si s-a oprit pe un dulap unde tin cosurile de transport. Era un mascul de 07 pe care il cumparasem iarna trecuta de la expo UCP pentru reproductie si cand am renuntat la matca s-a invatat la mine.

Cat am urmarit porumbelul, stolul se inaltase foarte sus, ii vedeam cu greu fiind pe directia soarelui. Cand au iesit din soare am incercat sa-i observ mai bine dar n-am apucat pentru ca s-au strans iar ghem si au inceput sa faca eschive. Din soare a aparut iar soimul care urcase dupa ei. Era ca un robot, negricios, zvelt, cu miscari mecanice, calculate, foarte sigur pe el. Cat de insistent poate sa fie?! Porumbeii urcau nebuneste tot mai sus, niciodata nu i-am vazut asa de sus.

Suna si telefonul, matusa ma intreba ceva…cred, dar nu ma interesa, nu mai auzeam nimic, priveam LIVE cel mai tare reportaj de urmarire. Porumbeii mei erau contra celei mai rapide vietati de pe Terra, jucand “in deplasare”, chiar in terenul lui de vanatoare, inaltimea cerului. Nu se punea problema daca ia, ci ce ia.

Urca dupa ei relaxat asteptand urmatoarea greseala… care n-a intarziat sa apara. S-a despartit un porumbel si imediat demonul mecanic s-a aruncat dupa el. Erau foarte-foarte sus. Toate sansele de partea soimului. Picaj. Cand sa-l agate, ca si in cazul anterior, fenta in ultimul moment, porumbelul castiga putin avans. Il ajunge iar sageata, sunt inca foarte sus, nu are nicio sansa. Cand sa se contopeasca, alt gen de eschiva, iar ii scapa in ultima secunda. Porumbelul facea niste fente greu de descris in cuvinte, cam ca o foaie de hartie lasata sa cada… adica nu eschive prostesti una dupa alta, ci doar in ultimul moment, cand soimul se pregatea sa-l agate, servindu-i o surpriza. Cred ca deja ii ardea buza de oftica, dupa a doua ratare, s-a aruncat si mai aprig dupa porumbel, fiind inca destul de sus. De data asta a dat si din aripi, sa atinga viteza aia de “cel mai iute animal de pe Terra” (in picaj). Cand am avut impresia ca s-au contopit, de data asta final, porumbelul ii serveste alta surpriza, fenta brusca, un fel de intoarcere pe burta, “o bolta” + schimbare de directie incredibila. Demonul a mai incercat o a 4-a agatare, mai timida, fiind deja cam aproape de sol, dupa care a plecat ofticat. Porumbelul a ajuns aproape de casa, si dupa inca o tura sa se puna pe directia intrarii, n-a mai avut rabdare si si-a dat drumu intr-o salcie la un vecin. Era “babanu”, cel mai mare porumbel din stol, pui de anul asta, din porumbei adusi (cu fiecare generatie in zona, scade talia).

Picajul a fost cam asa (soimul cu rosu, cerc = incercare de captura) :
porumbel-peregrin

Este cam ca pe Animal Planet cand ghepardul vaneaza gazele, doar ca in aer…si LIVE. :)

Dupa scurtul moment de bucurie, am ridicat ochii spre cer. Normal, “robotul” era deja dupa un baltat, licareau amandoi pe sus pana au disparut la orizont. Intre timp, sputnikul era atacat de porumbeii razletiti pe tot cerul. La 2-3 minute urma cate un picaj d-ala: “vvvvvvvvvvvjjjj” de aveai impresia ca o sa ia foc de la frecarea cu aerul. Ii contorizam. Uite lista batrana, baltatul pe albastru, albastra mica, “bricusa”, “aardenul” :p, trestia. Pauza de cateva minute. Apar inca 5 dar cand sa pice dispar sfaraind…probabil ceva uliu…care oricum e mic copil, fata de dracul ala de soim.

Intre timp apare si baltatul, deci a scapat si asta.

Sus de tot pistoneaza stolul, sau ce a mai ramas din el, vreo 20 de porumbei. Ma intreb care or fi atletii astia perfecti in musculatura si psihic, care nu au cedat nicio clipa la presiunile lui Peregrinus. Toate deciziile le iau simultan, parca ar fi un singur organism. Sunt elastici, sincronizati perfect, aripile pistoneaza cu nerv, aluneca prin aer. Datorita vitezei foarte mari uneori nu mai dau din aripi, inainteaza ca niste obuze in virtutea inertiei. Inca 2-3 ture de coborare, dupa care ca la un semnal, SA FIE PICAJ. 2 pe acoperis, 8 pe sputnik, vreo 3 pe plasa, unul in gradina si restul pe balcon peste mine.

Asta-i o femeluta din plutonul de foc. Toata admiratia.
fem-pereg

Pe sus, in departare, cum e posibil, iar?! – demonul mecanic urmareste un porumbel…

Primesc de la o vecina un porumbel ranit pe care l-a gasit in curte. Ma intreb care din ei o fi, cand il iau in mana observ ca nu-i al meu!

Cat pregatesc electrolitul aud din nou picaj si se arunca prin sputnik Mosu de 2000, Ambasador si inca unul la care n-am mai apucat sa-i vad culoarea pentru ca a ajuns deja in boxa.

Pe langa mine se plimba nepasator caricatura de tardiv pitic, fara inel, iesit la zbor la sfarsitul toamnei. Cauta iar sa dea gaura la sacul cu boabe. Ma priveste cu moaca lui de sobolan zgribulit si nu pot sa inteleg cum a scapat din toata nebunia asta.

Le pun electrolitul si ii chem la mancare pe balcon sa fac recensamantul. Lipsesc 2. Apare in final inca unul in picaj. Se lasa seara.

Ii inchid, lipseste un mascul de 07. La cat de vehement a fost domnul soim, trebuia si tributul…. Plec si iau cu mine porumbelul ranit sa-l duc la vecinul cu celalalt stol, neavand posibilitatea sa-l tin in casa. Ajung la el si-i dau porumbelul intrebandu-l al cui o fi din zona. Il ia in mana si ramane masca: “e al meu!” Nu pot sa inteleg cand a avut timp “robotul” sa alerge atatia porumbei cand el a fost gramada pe stolul meu tot timpul. Sau or fi venit in pereche?!

Discutand despre aventura, inainte sa ma sui in masina sa plec, mai arunc un ochi pe cer din reflex… observam un porumbel inaltat punct care se apropia. Cand si-a strans aripile si s-a aruncat in picaj spre voliera mea imi venea sa sar in sus de bucurie. M-am intors la voliera si am lasat inauntru si masculul de 07 pe care-l credeam pachet in burta soimului.

Parca as fi avut locurile 1,2 si 3 la maraton… este o mare satisfactie cand porumbeii tai lasa cu ochii in soare cea mai rapida vietate de pe Terra si revin acasa in formatie completa.

In filmul asta pe la minutul 4:15 se vede bine genul de fenta in ultimul moment (diferenta este ca “babanu” a facut-o de 4 ori la rand, pe verticala, unde soimul e maestru!)

Un alt film calumea cu atac de peregrin: