Ma confrunt cu pierderi destul de mari în fiecare an la primele eliberări ale puilor.
Ce părere aveți, ar ajuta daca le-as oferi un reper vizual puternic, ma gândeam sa vopsesc acoperișul crescătoriei in rosu deschis spre exemplu, credeti ca ar ajuta sau este pierdere de timp?
Cu stima, o zi frumoasa.
Ionut
E pierdere de timp cu acoperisul vopsit. Trebuie sa dai mai multe detalii despre cum procedezi si eventual poze cu zona, crescatoria.
Nu au voie sa se piarda de acasa, chiar daca pleaca direct in zbor prima data, la varste mai mari. Zboara haotic prin zona 2-3 zile dar tot nimeresc inapoi, daca sunt de calitate.
Sunt de acord cu Andrei, până și puii mei de tippler daca au ieșit afara la vârste mai mari (2-3 luni) au revenit acasă a 2 a zi, cei mai slabi cu orientarea au reapărut și după 4 zile dar proștii nu au mai apărut deloc, am pierdut și eu mulți, de obicei dacă nu veneau acasă in maxim 3 zile atunci nu mai veneau . Îi țin în mansardă , am doar o volieră mica la ieșire ( un fel de sputnik dar o idee mai mare ) deci nu au cine știe ce condiții să vadă în jur , poate doar un mic avantaj că sunt la 8-9 m de sol. Ideal ar fi sa stea în volieră măcar 2 săptămâni de mici ( când au o lună) , unii ies singuri când încep să zboare dar sunt și pui care trebuie puși cu mâna .
Depinde de mai multi factori:
-la ce varsta ii intarti
-ce fel de deschidere , vizualizare au puii in primele zile
-ce fel de relief ai in zona
-ce fel de animale, pasari de prada ai in zona
-ce fel de porumbei ai..
Eu pierdeam in primii ani din cauza copacilor din zona si din faptul ca ii scoteam afara foarte tarziu. Acum am observat ca daca ii scot in voliera , la soare, la varsta de 25 zile timp de 5 zile, nu mai am probleme u ei. Si o ultima problema…ce fel de porumbei ai. Cand aveam porumbei din piata, ma chinuiam groaznic cu ei din toate punctele de vedere…
Salut o sa incerc sa detaliez mai mult, zona este una de deal crescatoria fiind înconjurată pe trei părți de pădure. Compartimentul puilor este destul de bine luminat si au vizibilitate destul de mare . Porumbeii nu am de cea mai bună calitate dar nici foarte prosti…de exemplu anul trecut am inceput zborurile de maturi cu 14 porumbei și am zburat pana la 750 km rămânând cu 8 (sunt începător cresc porumbei de 2 ani si jumatate). Spre exemplu anul trecut am scos 39 de pui si am pierdut acasă 15… cei care au rămas s-au comportat foarte bine la zborurile de pui am mai pierdut doar 3. Cred totusi ca este de vina si uliul pentru aceste pierderi. Cu stima o zi frumoasa.
Aveam in primii ani niste retarzi… fereasca! Se lasau pe toate casele din jur, nu numai la primele zboruri, dar si apoi, ca gutanii. Acum puii nu se lasa nici pe propria casa care e destul de aproape de cotet… desi as vrea, avand vizibilitate mai buna la uliu. Pierderi de acasa erau cu gramada… plecau si coborau prin alte cotete ca la ei acasa. Bleahh. Dupa ce s-au selectat la zbor s-a schimbat situatia.
Am postat pe site mai demult despre un pui neiesit afara, neintarcat care nici nu manca singur, pe care l-am dat la un coleg la 1 Km. A stat inchis in pod acolo cateva zile si dupa eliberare a venit acasa. Deci colorarea acoperisului, etc … sunt degeaba. Trebuie gena de voiajor adevarat in primul rand.
Daca se pierd de acasa ,in principal este o problema de orientare. In general ajuta sa scoti puii afara la varste cat mai mici, când nu prea pot zbura,când poți să.i prinzi cu mana si îi scoti afara,pe voliera sau pe sputnik. Ii scoti de câteva ori până încep să zboare,dar sa nu fie decât ei afara,ca altfel masculii o sa tii streseze. Asa procedam când aveam ciungi.
In primul rand trebuie sa ai pasari de calitate. Porumbeii cu origini indoielnice se pierd repede, coboara la alte crescatorii unde deobicei si raman. Eu am voliera la 3 m distanta de casa iar porumbeii maturi nu se aseaza niciodata pe casa atunci cand vin de la zbor in schimb puii la primele iesiri se pun pe casa deoarece e mai inalta si apoi coboara pe cotet dar dupa ce se integreaza bine in stol nu o mai fac. Maturii si puii care zbuara bine cu solul nu se pun niciodata pe casele vecine, cei care se lasa in alta parte nu sunt porumbei de calitate si trebuiesc indepartati din crescatoie. Anul trecut la primna serie de pui am avut o experienta mai putin placuta, am eliberat puii in jurul pranzului, multi dintre ei aproximativ 20 buc. erau la prima iesire si nu au plecat in zbor au ramas pe crescatorie sa exloreze imprejurimile si cum stateau iei asa frumos si eu langa cotet sa le urmaresc miscarile o mananca in fund pe nevasta-mea si iese pe balcon cu o patura s-o scuture fix pe partea cu cotetul porumbeilor (eu nu am observat ce intentii are) si jbangggg i-a luat dracu pe toti s-au speriat si s-a umplut ceru cu porumbei care zburau in toate directiile posibile, eu aram spume, draci si dumnezei de patura si de tot de a intrat nevasta-mea val vartej in casa. Stateam si ma uitam pe cer la porumbei cum zboara haotic si ma asteptam sa dea uliu sau soimu la ce haos era dar am avut noroc. A doua zi s-au adunat toti. Trebuie sa mentionez ca am si o mica voilera in fata cotetului unde puii stau pana sa iasa la zbor.
:)))))))
Inevitabil se intampla asta macar odata la pui, chiar si fara patura. Ai mei la primele iesiri cand sunt mici de abia zboara exploreaza balconul din fata cotetului, trapa si acoperisul… cum stau ei asa linistiti, deodata se sperie de ceva, orice, poate fi si o amarata de vrabie, si zbrrrr in toate partile, 50-60 de pui cruzi, o placere. Unii pe cer in 10 directii, altii cazuti prin gradina, prin copaci, pe strada. Cad asa pentru ca prefer sa ii las sa iasa foarte mici la seria 1. La seria 2 e mai nasol ca nici nu mai apuca sa studieze putin acoperisul… cei mari deja zboara bine, cei din seria 2 se nimeresc printre ei pe acoperis la prima iesire si cand aia pleaca ii iau pe sus val vartej si se trezesc in stol de care nu se pot tine si parca la inceput nici nu mai tin minte de unde au plecat. Toti puii de seria 2 si 3 la mine au parte de acest inceput haotic la zbor, ca nu ii tin in compartimente separate.
Da Andrei ai dreptate, nici eu nu tin separat seriile de pui, deobicei scot doar 2 serii si aia din prima serie cand pleaca speriati in zbor ii ia si pe cei mici dupa ei. Cei ma cruzi se lasa in apropierea cotetului iar cei care au forta in aripi pleaca cu stolul si de multe ori te lasa masca la cat de bine se tin in stol unii dintre ei. Am avut pui cu puf pe cap care se tineau bine in stol dar si putori care erau la a-2-ua pana si ziceai ca sunt lipiti de cotet nu se dezlipeu de acoperis pentru nimic in lume si la primu antrenament unde-i duceam acolo ramaneu. Astia din prima serie cand iasa prima data afara si sunt doar ei nu se sperie asa usor chiar daca trece si uliu pe deasupra lor unii au tendinta sa se piteasca. Din acest motiv cand ii eliberez stau cu ei sa vad ce fac, cum se descurca. La primele eliberari e cel mai periculos daca da uliu in ei, sunt victime sigure.
Eu consider ca se pierd datorita felului in care sunt hraniti.
Sunt hraniti prea bine si prea mult.
Au curaj si pleaca, sunt hoinari, se aventureaza prea mult.
Incearca in felul urmator: hraniti o singura data pe zi, la intrare, socoteste 15-20gr de caciula. Rutina zilnica sa fie urmatoarea. Dimineata sau cand ii eliberezi, sa fie eliberati flamanzi. Ies, zboara pe afara in jur de o ora si vor intra stiind ca vor gasi mancare.
Pierderile vor fi minime.
@CG: e buna metoda, si eu ii tin spre 15-20 g cand ma enerveaza si nu vor sa intre la chemare, dar cum se cumintesc, cresc ratia (presupun ca faci la fel) pentru ca nu cred ca se dezvolta bine cu 15 g pe termen lung si nici nu prea fac disparitie cu stolul… si dupa ce s-au intarit putin chiar vrem disparitie macar la prima eliberare a zilei. Pff ce-mi place cand ii vad ca se busesc cu alt stol mare de pui si pleaca cu aia pana dispar. Si trece o jumatate de ora si nimic. Apoi incep sa vina pe bucati ca de la etape. Invata mult din asta si se cern ciorile.
@Marius: am observat ca cei care se tin bine de stol de la inceput se descurca mai bine la rapitoare si in viata de adult si in general sunt porumbei de distante lungi… cand aveam de scurte le trebuiau si 2 saptamani sa tina stolul cum trebuie, mai ales daca incepea un ritm alert cu schimbari bruste de directie.
Raman cu 15-20gr pana intra in marea naparlire.
Construieste o voliera pe cotet si da drumul puilor la mijlocul zilei cand este cald afara. Sincer 15 din 39 nu e mult daca stai intr o zona in care da soimul des
In Belgia in primele zile se elibereaza puii doar spre seara cu gusa goala iar pierderile sunt reduse la minim spre deloc.Asta am invatat-o urmarind un interviu cu dl.Ioan Carmazan.Si intr-adevar se simte diferenta la capitolul pierderi in sensul ca puii nu se mai pierd de acasa. Vant in pene.
Eu in 2018 am pierdut 19/20. Porumbeii (pui foarte tineri ne iesiti afara) i-am primit de la un prieten columbofil si doar porumbei cu origini care mai de care. S-au pierdut in decurs de cateva saptamani toti. Eu cred aproape sigur ca s-au dus toti la un vecin care e la cateva case de mine. El are foarte multi si mereu se impreunau cu ai lui in stol…
Ma minunez….Multe din comentari ma amuza indiferet ce subiect este in discuti….Deseori imi pun intreabarea daca nu cumva sint copii care scriu comentarii…Desi..Trecutul a demonstrat ca cei care scriu comentari aberante pot fii si crescatori in toata varsta care din punct de vedere orator te face imediat sa crezi ca respectivul sau respectivi sint cei mai buni columbofili mai ca adevarati profesionisti dar,din punct de vedere rezultate catastrofa(fe).Deseori intreb prieteni cum au putut cumpara porumbei de la X,Z,N, crescator.Ma minunez cit pot anumite filmulete pe you tubbe si un vocabular de bun orator sa influenteze partea comerciala a multor incepatorii.Aseara am citit pe situl FNCPR raspunsul catre presedintele uniuni UCP cele mai placute sint cred ultimele 5 propoziti in legatura cu IZIUM unde am putea avea un concurs de 30 mii porumbei.Frumos?.Este nu vis pentru mine membru FNCPR un asfel de IZIUM .Oare pentru tine membru UCP?.Rolul federatiilor mai multe este precum partidele politice sint mai multe guri care papa bine.Scuze de mes meu care este pe linga subiect dar este un adevar care nu trebuie sa deranjeze.
Si eu ma minunez mereu… de 17 ani de cand e site-ul asta, cat de multi sunt cei care sunt gata mereu sa ia la misto si sa se dea mari, sau sa stea pe margine… si cat de putini sunt cei care aloca 2-3 minute pentru a ajuta cu o idee pentru topicul propus.
Ehei dragii mosului, daca stiam cum sunteti, naiba mai facea site columbofil in 2003.
Cresc porumbei de cand ma stiu, in curand o sa implinesc 35 de anisori, dar niciodata nu am pierdut pui de acasa, probabil ma ajuta si zona de campie si faptul ca nu am crescatorii mari pe langa mine. Tu , Ionut poate esti pe traseul de intoarcere al porumbeilor de la etape ca altfel nu imi explic. Urmareste sezonul competitional si elibereaza pentru prima saptamana intre etape. In rest vant in pene, stimabililor!
Incearca sa eviti sa dai drumu in zilele de concurs(sambata si duminica) si mai incearca sa le dai drumul mai tarziu gen 12:00,13:00 caci e mai cald si le taie cheful de zbor caldura,dupa ce se maturizeaza poti sa le dai drumul dimineata.Cred ca daca faci asta diminuezi pierderile dar daca dupa ce sau maturizat si incepi sa le dai drumul de dimineata si se pierd cred ca de vina e calitatea.
Andrei , daca nu făceai acest sait in 2003 columbofilia era mult mai săracă.
Iti multumesc pt sacrificiul, efortul depus de tine pt mine.
Iti multumesc
1 – lasa puii afara cand sunt mici si nu pot zbura ( scoatei tu afara si dupa 20-30 minute ii prinzi sii bagi inauntru)
2- daca tii puii închiși până în momentul in care sunt pui mai maturi (sa zicem un fel de adolescenti) dale sa faca bae si apoi ii lasi afara uzi
3 – ii poti face pe aripi cu șampon si apa sii scoti tu pe trapă sa cunoasca împrejurimile.
Anonim: bine ca esti tu destept.
Salut.Cred ca fiecare dintre noi are probleme cu puii in fiecare an,deoarece asa sunt puii,nebuni dar frumosi asa cu bune si cu rele.Trebuie sa te gandesti ca daca totul e organizat cum trebuie la tine in crescatorie de vina ar putea fi o calitate slaba a porumbeilor sau o zona foarte populata de ulii,cum cei care ti-au ramas au putut supravetuii asa trebuiau sa supravetuiasca si cei care s-au pierdut,mereu imi place sa-mi petrec timpul cu puii la primele eliberari si spre surprinderea mea am pierderi anuale de 2%/3% din lot care cred eu ca este foarte bine.Sanatate si numai succese va doresc tuturor!PS:Mi-am amintit de o intamplare cand mi-a ramas tot lotul de 60 de pui in aer noaptea,sa vezi atunci ce somn lin am avut,pe dracu somn ca toata noaptea am stat cu lanternele pe afara:))))))).
D-le Anonim,cu toata stima daca eram adminul acestui site,v-asi fi trimis putin in clasa pregatitoare,aveti anumite probleme pe care trebuie sa le remediati urgent..ne cerem scuze ca nu ne putem cobora la nivelul d-voastra dar ar fi bine sa va puteti face inteles daca aveti ceva de spus,lasati visurile si incercati sa reveniti cu picioarele pe pamant,o sa aveti de castigat.
Salut Ionut.Cand ai pierderi la ei,la prima iesire sau in timp,dupa ce au iesit la zbor si rotesc in jurul casei?Daca se pierd cand ies prima data afara ii sperie ceva si nu mai stiu sau pot sa se intoarca daca e in timp e de vina rapitoarele,nu ai nici o pozitie care sa te avantajeze din ce ai spus.
N.t. Book se ocupă în acest articol de aspecte legate de încredere şi de numeroasele obstacole pe care columbofilii le întâlnesc la fiecare pas. El le numeşte „ziduri” şi discută despre eventuale moduri în care acestea pot fi depăşite.
Încrederea – cealaltă parte a zidului
De: Bill “The Book” Richardson – Noiembrie, 2005 Arizona
Tradus şi adaptat: Ovi – Septembrie 2015
[…] Acesta este un articol este despre încredere. Ce mi-ar place ca să reţineţi din el este că încrederea bine fondată vine din experiență și experiența vine din încercări și erori și uneori din raționament. Cei care nu se tem să facă greșeli și să învețe repede din aceste greșeli vor câștiga experiență și deci încredere. În continuare, arăt că eu însumi am făcut mai multe greșeli decât oricine; oricum, acest lucru este în parte pentru că am încercat mai multe lucruri noi decât majoritatea în acest sport.
Încrederea ne vine tuturora de la una dintre următoarele trei surse: lipsa de experiență, prostie și experiență. Încrederea care se bazează pe lipsa de experiență este adesea neîntemeiată. În general, i-am putea considera pe cei din această situaţie ca fiind prea încrezători. Mulți tineri sunt prea încrezători deoarece pur și simplu nu au experienţa necesară pentru a înțelege ce se poate întâmpla într-o anume situație dată. Crezând că înțelegi ceva pe deplin atunci când de fapt nu înţelegi, poate fi dezastruos pe mai multe niveluri. Combinația adolescenți-automobile ar fi un exemplu foarte bun. […]
Mă refer la tineri aici dar cunosc mulți adulți care încă sunt prea încrezători. Încrederea nu este ceva ce se răspândeşte verbal. Nu trebuie să spui tuturor că ai de gând să câștigi cursa de săptămâna viitoare. Am văzut sportivi ieșind în faţă ca să garanteze o victorie într-un meci de fotbal. Ar fi destul de stupid să ai o astfel de pretenție chiar atunci când eşti responsabil doar pentru tine însuţi, într-un sport ca boxul, dar să pretinzi așa ceva într-un sport de echipă este pur și simplu ridicol. Deși este bine să crezi că vei câștiga, spunând-o tuturor nu te va face mai plauzibil.
Viața este o experiență umilitoare și are un mod de a rotunji muchiile pentru fiecare dintre noi. Soția m-a rotunjit atât de perfect și echilibrat, conform pretențiilor ei exacte, că dacă aș fi un cauciuc, aş avea o garanție de vreo 300.000 de mile!
Cei mai mulți tind să renunțe la încrederea lor tinerească și într-un fel este păcat pentru că această încredere ne oferă capacitatea de a încerca lucruri noi iar și iar, până când ajungem să le stăpânim. Dacă am face un sondaj cu privire la acest sport, am descoperi că marea majoritate a columbofililor de top au început atunci când erau foarte tineri. Când un columbofil este tânăr, dorinţa de a reuși este foarte mare și așteptările sunt foarte reduse. Este parte a naturii umane să se aventureze înainte atunci când riscurile sunt reduse.
De fapt, fiecare dintre noi a încercat lucruri noi când eram tineri, dar pe măsură ce îmbătrânim ne temem mult mai tare că vom arata prosteşte. Când eram tineri nu eram suficient de experimentaţi pentru a realiza că eram pe cale de a eșua, probabil în nouă din zece încercări. Cu toate că eșecurile sunt dureroase chiar şi când suntem tineri, suntem totuşi capabili să avem un sentiment de împlinire pentru acel singur succes astfel încât să nu renunţăm să încercăm. Un singur succes din zece ar putea fi acceptabil, dar după numai trei succese din treizeci, vom începe să credem că poate viața va fi mai dificilă decât am crezut mai întâi și într-adevăr, asta afectează în mod direct capacitatea noastră creativă.
Deși doar un procent foarte mic are voința de a lovi iar și iar acel zid, vor exista întotdeauna câţiva cu această determinare. Deși personal nu văd lucrurile astfel, asta nu-i face mai buni sau mai inteligenţi – doar mai determinaţi. Poate că sunt mai hotărâți la cursele de porumbei sau poate că sunt mai determinaţi la locul lor de muncă, dar cu cât se concentrează mai mult pe ceva, cu atât mai puțin se concentrează pe altceva (sunt sigur că soția oricărui columbofil vă poate spune acest lucru!)
Deşi toți ne-am lovit de ziduri, cei mai mulţi dintre noi nu-şi dau seama. Unul dintre cele mai mari ziduri ale columbofiliei este dependența de antrenamentul rutier. În atletism antrenamentul este legat de formă și forma e legată de longevitate. Foarte puțini în acest sport se gândesc la longevitatea porumbeilor atunci când antrenează rutier. Cei mai mulți doresc să câștige și vor să câștige acum, așa că pentru ei antrenamentul rutier este ca mai bună soluție. Din păcate, nu este întotdeauna ușor pentru un columbofil să știe când s-a lovit de un zid. În mare parte pentru că atunci când concurează, ei sunt atât de prinși în acest proces încât pur și simplu nu au timp să facă un pas înapoi și să gândească. Încep să gândească atunci când un alt columbofil începe să-i bată și își dau seama brusc că pur și simplu e imposibil să antreneze mai mult. În timp ce acesta este doar unul dintre ziduri, este un exemplu foarte simplu la care majoritatea columbofililor poate să se raporteze.
Am spus întotdeauna că porumbeii te vor lăsa sa faci pentru ei atât de mult cât eşti dispus să faci. Așa cum diferiţi porumbei răspund la diferite lucruri, unii vor răspunde la antrenamentul rutier. Cu toate acestea, pentru că antrenamentul rutier naște nevoia de mai mult antrenament rutier, puii lor vor avea nevoie de foarte mult antrenament pentru a avea rezultate. […] Dacă vă încălziți crescătoria, în curând porumbeii nu vor avea tăria de a rezista intemperiilor; dacă tratați medicamentos în mod constant, atunci sistemul imunitar al porumbeilor va avea de suferit. Pe termen lung, cu cât mai mult faci pentru porumbeii tăi, cu atât mai puțin vor face ei pentru tine.
Eram în Europa, în vizită la un columbofil mai în vârstă ale cărui zile în sport se apropiau de sfârșit. Avea foarte puțini porumbei, dar îi zbura pe distanțe lungi. Nu făcea prea mult pentru ei, dar concura săptămână de săptămână, an de an. Nu este un nume cunoscut, dar în cei peste 3.000 porumbei pe care i-am gradat, unul dintre porumbeii săi a fost cel care a fost probabil cel mai bun și un altul a fost chiar acolo în top. Cei mai mulți dintre columbofilii de azi ar fi ignorat acești porumbei, dar eu am fost foarte impresionat de ei! Şi asta într-o crescătorie cu doar 50 de porumbei. Porumbelul era mai în vârstă și fusese doar recent pensionat, dar pot să afirm categoric că acea pasăre n-a primit nici o îngrijire specială şi totuşi s-a dovedit a fi un campion. Acel porumbel a fost prin războaie și a făcut totul pe cont propriu în ultimii șapte ani. Columbofilul care are o crescătorie plină de astfel de porumbei este un campion în cartea mea, pentru că știu că a permis porumbelului să facă toată treaba.
Unii ar putea crede că atunci când vorbesc despre lovirea de zid, vorbesc despre depăşirea zidului pentru a trece la un alt nivel de complexitate – departe de realitate. Eu sunt unul care crede că am mers prea departe în complicarea excesivă a lucrurilor. Când vorbesc despre zid, mă refer la descoperirea faptului că în columbofilie există şi altceva decât o grămadă de muncă grea.
O parte din problemele noastre actuale este că acordăm atât de multă atenție rezultatelor la zbor, că nu mai recunoaștem un porumbel bun atunci când îl vedem. Dacă nimeni nu mai recunoaşte un porumbel bun, atunci care este scopul acestui sport pentru micul columbofil? Cu 50-100 de porumbei este puțin probabil ca el să concureze la nivel național pe o bază săptămânală. În timp ce gradam porumbeii acelui bătrân, l-am auzit rostind cuvintele „Piet de Weerd”. Am înțeles mai târziu că îi amintisem bătrânului de Piet prin modul în care manipulam porumbeii. Cred că de fapt a apreciat că știam ce era un porumbel bun atunci când îl vedeam și avea dreptate.
Să fii câștigător este o născocire a imaginației noastre. Pentru a fi adevăraţi câștigători ar trebui să ne revizuirm întreaga noastră viața, nu doar o fațetă a acesteia. Odată, eram în vizita la un columbofil când el mi-a arătat un raft plin de trofee și s-a pronunțat regele lumii. L-am întrebat cât estimase că l-a costat fiecare dintre trofee, în timp și bani. Apoi l-am întrebat dacă din ecuație era parte cel care era al doilea columbofil, care poate a cheltuit jumătate de timp şi bani şi care poate a angajat mult mai puțini porumbei de-a lungul sezonului? Dacă acesta ar fi fost cazul, eu i-aş fi dat mai mult credit celui de-al doilea. Dacă ar fi să luăm în considerație fiecare aspect am afla că – poate – cel mai bun pe ansamblu ar fi în medie undeva pe locul 30 pe foaia de rezultate la zbor. După tot ce am văzut, mulți campioni columbofili şi-au ignorat soția și copiii ca să poată să zboare cu rezultate de top. Dacă ești un tip bun și faci o treabă bună în viață, atunci ar trebui să fii încrezător.
Cu ani de zile în urmă, în acest sport nu exista tehnologia pentru a determina porumbeii să facă lucrurile pe care le fac astăzi. La acea vreme, nu știam cum să tratăm, erau puţine medicamente și foarte puține antrenamente rutiere; porumbeii zburau în medie probabil cinci ani în echipa de curse înainte de a fi trecuţi în compartimentul de reproducţie, dar puteau face asta deoarece nu primeau atâtea medicamente și atâta antrenament rutier. Când porumbeii au început să se vândă pe bani mulţi, am fost bombardaţi cu o publicitate care ne-a spus ce să credem. În loc de recorduri plauzibile pe o perioadă mai lungă de timp am văzut dintr-o dată super-recorduri într-un singur sezon. Dacă nu vrei să faci şi munca pentru porumbei (într-un fel sau altul) nu poţi obţine aceste lucruri. Banii fac asta să merite. Consider toate aceste lucruri ca fiind ziduri deoarece nu sunt concepute pentru a face porumbelul mai bun, ci sunt concepute pentru a face columbofilul să arate mai bine. Unii ar putea spune că sunt concepute pentru a face columbofilul să câștige. Să câştige ce? O chitanţă de benzină de $200 de dolari pe săptămână?
Mulți obosesc să se tot lovească de ziduri, astfel că își pierd încrederea și renunță. Aceștia poate că se bucurau de această pasiune dar nu era o prioritate în viața lor, așa că era ușor să renunțe la baza primului zid. Dacă ar fi putut stăpâni doar elementele de bază ale sportului înainte de a muri la baza zidului, atunci ar fi fost în aceeași formă generală ca bătrânul pe care l-am menționat mai înainte și ar putea lăsa porumbeii să lucreze. Ce-i omoară pe majoritatea la acest nivel și ce-i ucide pe cei mai mulți columbofilii este pur şi simplu numărul mare de porumbei pe care îi țin! Asta e tot ce îi separă pe mulți dintre cei cu mai puțin succes de moșul acela, care mi-a plăcut tare mult!
În loc să renunţăm la baza zidului sau să-l lovim cu hotărâre iar şi iar, poate c-ar trebui să ne oprim puțin, să paşim înapoi și să-l observăm mai atent. Zidul este o şansă de a învăța ceva.
Unul dintre elevii mei este încă tânăr. Tocmai a terminat un sezon excelent, în care începând de la a treia cursă a zburat doar cu 10 porumbei. Concurează într-o combină destul de mare și cred că doar de două ori a fost mai jos de primii zece pe foaia de rezultate, tot sezonul. Cu toate acestea, tot ce vorbeşte este despre ce ar putea realiza dacă ar scoate mai mulţi pui. Va forța pentru a câștiga. I-am spus de o mie de ori că în cele din urmă va deveni prea bătrân ca să facă toată acestă muncă, așa că ar fi bine dacă ar începe să lucreze la problemă chiar acum. Cred că trebuie doar să fiu mai răbdător.
De multe ori cred că una dintre cele mai mari diferențe dintre bărbați și femei este că bărbaţii au tendinţa să abordeze problema în forță, pe când femeile tind să găsească un mod inteligent de a o evita. Băieții mei stau pe bancheta din spate a maşinii şi se bat ca dracii, ceea ce este în regulă pentru mine atâta timp cât se distrează. Un prieten de-al meu are două fiice și povestește despre cum se supără una pe alta și în loc să se ia la pumni, una apucă păpușa celeilalte și-i scoate ochii. Deși ambele mișcări sunt agresive, una este directă (în forţă) și cealaltă indirectă, dar punctul final este același.
Pentru cei care au șiretenia necesară pentru a depăși zidul, există un alt fel de încredere, care vine din experiență. După ce găseşti soluţia pentru a trece de zid, câștigi încredere, în general pentru că acum știi cum să rezolvi această problemă specifică.
Mă gândesc la ceva ce m-ai spus Ulrik Lejre Larsen (unul dintre cei mai buni columbofili din Danemarca): “Cea mai mare forţă a lui Book este că are încredere în el însuşi și înțelege foarte bine unde se află crescătoria acum și unde va fi în viitor”.
Într-adevăr, cred în mine însumi și am crezut întotdeauna în mine. Cu toate astea, după ce m-am lovit de zid iar și iar până când mă uitam cruciş, a trebuit să păşesc înapoi și să-mi examinez abordarea. Într-o zi m-am decis că lucram prea mult, aşa că am eliminat toate activităţile non-esențiale din ecuație. Apoi am renunţat să mă mai îngrijorez pentru chestiile minore. Scopul meu era de a simplifica lucrurile oriunde era posibil. Această mișcare a redus semnificativ numărul de bătălii concomitente pe care le duceam la un moment dat și mi-a permis să mă concentrez pe lucrurile importante.
Am muncit la chestiile “bărbăteşti” (abordarea în forță) de ceva timp și am devenit mult mai bun la a fi leneș ori de câte ori este posibil. Bunul meu prieten Ed Lorenz m-a antrenat în această artă și eu învăţ foarte repede, spre uimirea soției mele. Pentru că nu mă mai mișc repede, pot repera obstacolele cu mult înainte de a ajunge la ele și devine mai ușor să le evit cu desăvârșire.
Se pare că în aceste zile fiecare puşti joacă jocuri video. În cele mai multe dintre aceste jocuri, scopul este să treci de la un nivel la altul. Dacă ești atent, vei vedea că au nevoie de mult timp pentru a trece de fiecare nivel. Cu toate acestea de îndată ce reușesc, în general durează doar câteva secunde ca să o facă a doua oară. Asta se numeşte experiență. Dacă ai vedea un astfel de puști cu un prieten care este începător, l-ai auzi explicându-i pe ton nou, cum să treacă de diferite niveluri. Acest ton este încrederea și vine din experiență.
Babe Ruth (un celebru jucător de baseball, dintre cele două războaie) a avut mult mai multe ratări decât lovituri de succes. Nu poți face lucruri mari fără să faci și ceva greșeli și de fiecare dată când faci ceva pentru prima dată ești susceptibil să faci greșeli. Am făcut atât de multe greșeli că nu le pot număra pe toate, dar nu-mi este frică să fac greșeli pentru că știu că fac parte din procesul de învățare. De fapt, încerc să evit să trăiesc conform următorului citat: “Dacă vei face mereu același lucru veți obține mereu aceleași rezultat”. Dacă nu încerci lucruri noi, nu vei învăţa lucruri noi.
Fapt este că am devenit mai încrezător datorită greșelilor pe care le-am făcut, decât din cauza succeselor și acest lucru duce la un alt citat: “Am învățat mai mult pierzând decât am învăţat vreodată câștigând” (cred că l-am inventat pe loc). Uneori, când răspunsul vine prea repede este pentru că nu te-ai gândit destul. Când ceva este greșit, ai tendinţa de a nu avea încredere în nici o parte a problemei, astfel încât iei din nou în considerare întreaga problemă cu mai multă atenție.
Când ceva este nou, nu trebuie să fii prea îngrijorat dacă faci greșeli. Dar dacă continui să faci aceleași greșeli iar și iar, atunci ar trebui să fii serios îngrijorat. Prea mulți columbofili fac aceleași greșeli an de an. Cred că acest lucru se datorează în bună parte faptului că nici măcar nu-şi recunosc greșeala în primul rând sau nu au capacitatea de a-şi aminti clar propriile greșeli până la anul viitor. Eu, deşi fac o mulțime de greșeli, foarte rar fac aceeași greșeală de două ori. Am mai spus că nu mă deranjează să fac greseli, dar nu am spus că-mi place să fac greșeli și este o diferență foarte mare. Greșelile mele rămân cu mine pentru un timp foarte lung. Oricum, sunt mai încrezător din cauza greșelilor mele. De fapt, sunt mândru de ele deoarece acestea arată că am încercat în mod constant lucruri noi.
Într-un articol precedent menționam că în timp ce eram în Olanda, un columbofil mi-a adus trei porumbei în timpul uneia dintre sesiunile mele de gradare. L-am identificat rapid pe primul său porumbel ca fiind un mare câștigător și el a confirmat imediat acest lucru. Cu toate că aş fi putut să-l pun în cușcă pentru a reprezenta crescătoria lui, i l-am dat înapoi. Dacă aș fi ales primul porumbel, n-ar fi existat nici o îndoială că aveam dreptate, pentru că știam deja că era un câștigător. În schimb am trecut peste el pentru că m-am gândit că în acest caz foaia cu rezultate la zbor nu spunea adevărul total. Așa că mi-am asumat un risc și am continuat. Pe al treilea porumbel, i-am spus să-l pună în cușcă înainte de a-i da o șansă să spună ceva și astfel, l-am ales cel mai bun, un câștigător triplu, într-o foarte mare combină. Am avut o anumită încredere dar la urma urmei, să gradezi porumbei necesită multă încredere.
Deși profesorul meu era bun când voia să fie, a avut rareori timp să concureze. În schimb, el îşi petrecea timpul în compartimentul de reproducţie studiind câte un singur aspect al porumbelului. Când eram copil, studia semnul din ochi. Mai târziu a fost aripa și așa mai departe. De multe ori continua să reproducă pe o anumită trăsătură, până când porumbelul nu mai era bun de nimic. Dar atunci când termina, știa mai multe despre acel aspect decât oricine altcineva.
Eu am ales o abordare diferită de cea a profesorului meu. Ca și Piet de Weerd, mi-am petrecut timpul uitându-mă la câștigători în diferite crescătorii și în diferite condiții. În cele din urmă mi-am dat seama ce era un adevărat câștigător. De-a lungul drumului am făcut ceea ce am considerat a fi presupuneri educate. Uneori am avut dreptate, alteori nu. Când nu aveam, pur și simplu îmi ajustam gândirea pentru a se potrivi situației. Cu fiecare ajustare am ajuns puţin mai aproape de adevăr. Cu toate acestea, când îmi schimbam raţionamentul trebuia adeseori s-o iau de la capăt. De exemplu, porumbeii care câștigă pe trasee cu vânt din faţă vor fi foarte diferiţi de cei care câștigă pe trasee cu vânt din spate. Asta nu înseamnă că am aruncat la gunoi tot ce învățasem deja. În schimb, trebuia să-mi amintesc ambele situații. Curând, îmi aminteam multe situații. Nu există pantof care se potrivește tuturor.
Ca și copilul care explică jocul video prietenului său, am experiența de a prezice destul de exact modul în care jocul se va termina. Când gradez porumbei sunt în poziția de a împărtăși acest lucru columbofilului și dacă el decide să acționeze, poate să evite să se izbească de zidurile pe care le vede venind. Pentru că am învățat să anticipez rezultatul multor scenarii sunt încrezător în capacitatea mea de a evita majoritatea zidurilor.
În zile noastre prea mulți columbofili îşi petrec majoritatea timpului încercând să câștige și prea puțin timp încearcând să învețe. Atâta timp cât au succes cu formula lor actuală, nu sunt interesați să învețe nici o altă formulă. Ei sunt încrezători în metodele lor dar din păcate, metodele lor sunt foarte limitate și în cea mai mare parte şi-au așezat tabăra la baza ultimului zid de care s-au lovit şi care se întâmplă să fie primul care le-a adus vreun succes. Aceştia par cam încrezători, nu credeți?
Pe data viitoare !
Book
Drepturi de autor Bill Richardson. Articolele sale nu pot fi reproduse fără permisiunea scrisă a autorului.
Pentru comentariul 24 mai bine spus Ricardo.Cum anume sa cobor cu picioarele pe pamint?.Ce am de cistigat?.Pentru mine este suficient locul 1 national(din anonimat nu iti spun categoria) FNCPR.Cititiva mesajele inainte de-a scrie pe acilea(precum la Bucuresti) fiinca de aceia multi din care au rezultate la nivel national evita sa scrie comentari datorita faptului ca un oarecare Ion,Vasile,(de negasit in top 100) ai pot contrazice in ale columbofiliei (intraba campioni nationali de-ce nu comenteaza pe situri unde se pot purta discuti columbofile sa vezi rezultatul eu personal i-am intrebat si deja stiu raspunsul).Deci domnul Licardo asta este diferenta intre cei de vara si iarna .Citeste intre rinduri si poti intelege multe.Stima si respect Fam.Lucaci care este singurul care mai scrie la comentarii.
D-le Anonim,acest grup da posibilitatea fiecaruia sa deschida un topic daca doreste dar daca intra cu picioarele pline de noroi in alt topic,isi asuma.Nimeni nu este curios sau interesat de performantele d-voastra,mai ales ca v-ati ales un nume ce probabil va defineste,Anonim.Ce aveti de castigat d-le campion si ce doriti sa demonstrati?Aveti ceva de spus fiti barbat,va deschideti un topic si spuneti ce aveti de spus..v-a luat cineva coroana cu lauri,a-ti pierdut-o pe site si vreti sa o recuperati?De unde superioritatea asta de la cineva care nu stie sa scrie bine?Lasa-ne d-le si vezi de treaba dumitale,mai faci si ironii cu mine..ti-ai gasit cu cine..respecta si vei fi respectat daca nu vezi de drumul tau ca asta nu e site de prosti sa te descarci tu mister campion!
Sincer domnule Licardo nu stiu ce-sa mai inteleg.In comentarul nr 24 spui ca cobor cu picioarele pe pamint ca am de cistigat in ultimul comentariu ma critici de altceva in care de fapt te contrazici singur.La primul comentariu al meu am facut un rezumat pentru toate com si toate subiectele de cind navigez pe ele si pot spune ca sint zeci de anii cind aceia care erau buni la porumbei mai scriau saraci cite cun comentariu.A fi campion deja este istorie sintem in 2020 este rindul la altul deci coroana oricum este luata.Pentru tine si cultura matale lasami o modalitate de contact sa tragi o concluzie de ce nu scriu gramatical? Apropo esti macar top 200 national?.Merci.
In primul rand imi cer scuze ca nu ma tin de cuvant,am spus ca nu voi mai comenta..d-le Anonim,eu urmaresc acest site de foarte mult timp,m-a facut sa ma apuc din nou de porumbei si mi se pare normal sa avem un respect fata de altii!Este liber oricine sa faca un topic,de la unul care are porumbei de 20 de ani sau 20 de zile,suntem liberi si noi sa comentam,fara a veni d-voastra sa spuneti ca aberam,ca nu stiu ce Fcpr cu Ucp,nu ne intereseaza,fiecare zboara unde vrea,e treaba fiecaruia ce face pe banii lui.Ai vazut dumitale ca s-a laudat cineva de performante columbofile inainte,nu acesta e scopul acestui topic dar puteti d-voastra sa veniti cu un topic de performanta,in care eu nu a bag.Pentru cultura d-voastra daca imi lasati un contact,cu siguranta va contactez iar in urma discutiei cu mine o sa vreti sa-mi da-ti pui cadou pe care am sa-i refuz,ca am eu ai mei.
Si ca sa fiu sincer d-le Anonim cel mai tare m-a deranjat ca indirect te-ai luat de admin,stii tu ceva si nu-i corect..din cauza unora ca tine vroia sa inchida site-ul la un moment dat..cui nu-i place nu se uita si punct.Astept modalitate de contact.
ionpopescu485@yahoo.com pe mail vei avea nr de telefon sii fara teama in privinta cadoului vei imbatrini astepind sint alti care doresc cu banii si raspunsul este imi pare rau regret nu se poate.Mult succes in continuare pentru noroc.
Dl. Licardo astept inca mailul dumneavostra pentru a primi nr meu de contact…..
Salut , astazi uliul mi a luat o porumbita iar masculul acesteia a ramas pe pui . Masculul poate creste singur cei 2 pui , acestia au 5 zile ..
Îi poate crește fără probleme dar depinde de cat de atașat este fața de pui pentru că dacă își caută deja altă pereche și se împerechează femela va intra în goană la cuib, caz în care masculul e posibil să neglijeze puii. Ar trebui să verifici zilnic starea lor . Dacă au gușile pline e ok altfel îi poți muta la o pereche adoptivă.
Am observat ca sunt hraniti foarte bine , el se da jos de pe pui doar sa se hraneasca si sa bea apa dupa care merge iar la acestia .
Sper sa nu inceapa goana dupa alta femela pentru ca am una fara pereche in voliera .
Pot muta un pui de la el care are 6 zile la alta pereche care are doar un pui dar fiind o diferența de 5 zile intre pui ?
Multumesc pentru raspunsuri !
Incearca sa muti puiul singur de la cealanta pereche sub el iar puii in locul puiului si urmareste,ambele perechi daca au grija de ei. Daca pui un pui langa cel mai mare( bănuiesc că.i mai mare),nu prea o sa.l hrănească pe asta mutat, (cu toate ca nu.i o regula)dar asa ajuți si masculul care va avea un pui mai mare iar cealaltă pereche se va descurca.
Oricum in mod normal hranitul,revine in mare parte masculului. Acum ii problema câteva zile până trebuie sa.si asume si rolul de femela.
Mai poti scoate femela fără pereche până cresc puii,ca masculul sa se ocupe doar de ei
varianta lui fisher este foarte buna , sunt de acord cu ea dar eu as aplica-o doar daca masculul nu poate hrani ambii pui dar atat timp cat ei sunt bine ingrijiti i-as lasa cu el . sa aiba mancare la discretie si grit .
Ce tare e Bill!