Autor: Andrei Dejan?

Importam hrana pentru porumbei, importam accesorii, importam porumbei si nu in ultimul rand, importam literatura columbofila. Hrana am inceput sa producem in Romania, accesorii deasemenea, porumbei buni cu siguranta se nasc prin volierele romanesti de generatii. Cum ramane cu literatura? Cate articole scrise de crescatori romani gasim prin publicatii? Iau un brat de reviste si arunc un ochi… articole scrise de crescatori romani, nu prea vad. Oare de ce? Ne e frica de critica, nu avem timp, sau nu avem chef? Sau ne ferim sa impartasim si altora din cunostintele acumulate? (nota: ma refer la publicatii voiajoriste, agrement nu am mai citit de mult si nu stiu cum se prezinta).

Nu vreau sa spun ca cei ce editeaza revistele ar trebui sa scrie articolele. Nici vorba. Crescatorii ar trebui sa trimita articole, sa contribuie. Altfel, trebuie sa ne multumim cu interviuri luate la sablon si extrase cu clestele de la crescatori si cu traduceri ale articolelor straine. Aceste traduceri de multe ori nu au nici o aplicare datorita posibilitatilor noastre si diferentelor mari intre Romania si restul lumii. Este mult balast, pagini intregi cu cifre reprezentand rezultatele vreunui crescator strain. Nu e nevoie de asemenea insiruiri de rezultate, ajung 2-3 exemple pentru a intelege ca omul este bun. Personal nu citesc nici macar odata acele paragrafe mari cu insiruiri de rezultate. La ce mi-ar folosi? Nu de putine ori se vorbeste despre rezultate dar nici nu se spune si distanta zburata, afli eventual niste denumiri de localitati care habar nu ai unde se afla(recunosc, la Geografie nu am fost stralucit). As prefera chestiuni practice pe care sa le pot aplica in crescatorie deindata ce las revista din mana. Stiu ca este greu sa umpli o revista cu continut care sa te faca sa-l recitesti de 10 ori. Daca nu contribuie comunitatea, nu ai ce pune. Nici in incercarea mea de revista n-am dat pe-afara de originalitate, personal am scris doar un articol, asa ca stiu cum este sa produci continut original.

In occident sunt chiar si scriitori columbofili, au transformat vocatia, pasiunea si cunostintele intr-o meserie. Sigur ca “mai e mult pana departe”, la noi nu poate fi vorba de articole platite, iar la munca benevola nu prea se inghesuie nimeni.

Alta intrebare care apare din discutiile purtate cu mai multi prieteni: mai citim? Ne mai intereseaza cartile si revistele defapt? Ce dorim sa apara in ele? Cand apare cate o recenzie de carte pe site, intrebarea de baza este: CAT COSTA?