26-07-2013 • Povesti • 2,640 vizualizari

Avem in minivoliera o pereche mai ciudata. Un voiajor cuc pe rosu imperecheat cu o porumbita din rasa jucator de Felegyhaza – o culoare deosebita, extrem de rar intalnita – un fel de maro. O pereche atipica ce se incapataneaza sa scoata pui si sa-i creasca foarte frumos.

Au avut pana acum 3 serii de pui. Dintre acestia, au ajuns pana la maturitate, un mascul gut baltat (seria 1), un mascul rosu baltat (seria 2) si o pereche – un pui alb complet si un altul gut baltat (identic cu cel din seria 1). Toti puii au fost fara mot si cu alura de voiajor. Primul pui a fost crescut de sotia mea de la o anumita varsta, deci nu prea a zburat. Al doilea a fost crescut de parinti pana la maturitate si a zburat destul. Puii rezultati din a treia serie nu parasisera inca cuibul.

Imperecherea cu un voiajor a transformat-o pe micuta porumbita Fele intr-o adevarata zburatoare. Din pasarea “lenesa” care se “urca” doar pana pe cotet, a inceput sa-si urmeze sotul din ce in ce mai mult astfel ca astazi zboara de mai mare dragul. Puiul rosu baltat, cu ochi deschis, cioc semiscurt si alura de voiajor, inca de la primele iesiri a manifestat mare drag de zbor. Chiar zbura mai bine decat puii voiajorilor, in sensul ca statea sus mai mult si facea ture mai ample, urmandu-si adesea tatal la disparitie si intorcandu-se singur dupa mult timp.

Toate bune si frumoase numai ca, intr-o minivoliera, pericolul suprapularii pandeste la tot pasul cu toate problemele pe care le genereaza ulterior. Iaca asa, m-am decis sa dau puii rezultati pana acum anul acesta, exceptand dor pe cei 2 de Fele pur. Am pus anunt pe contul meu de sunphoto oferind spre donatie 7 pui de porumbel. De vandut, in ceea ce ma priveste, nu se pune problema.

Nu ma vad prin piata cu puii in burduf, negociind pt. ei cu cine stie ce individ cu fata dubioasa. Si eu i-am primit asa ca se cuvine ca si eu sa ofer la randu-mi. Am pus la donatie; 2 pui de voiajor (cuci pe rosu – femele), un pui de Satinet (mascul), 4 pui metisi de voiajor/Fele (cei de care aminteam mai sus). Pt. voiajori si mai ales pt. Satinet au sunat multi aratandu-se dornici sa-i primeasca dar decat sa-i vad prin piata pe ceilalti pt. acel pui de Satinet, am preferat sa nu-i ofer. Cautam pe cineva care sa-i doreasca pt. simpla placere de a avea porumbei, necontand rasa.

Intr-un final s-a gasit o doamna care a venit sa-i ia. I-am oferit cu mare drag. M-a convins faptul ca avea acasa, dupa spusele dansei, un pui de gugustiuc si inca 2 pui de gutan, de pe strada. Samsarii nu tin in voliere gutani si gugustiuci, asta-i clar.
A venit si i-a luat. A doua zi, suna telefonul dis de dimineata sa-mi spuna ca tatal a uitat usa deschisa si au iesit 2 porumbei care dusi au fost. La un alt telefon aflu ca de fapt au iesit vreo 5. Ma rog, datele problemei se complica putin si deja nu ma mai intereseaza astfel de detalii. Cert este ca porumbeii au plecat ramanand acolo doar masculul crescut de sotie si fratele sau mai mic, cel care-i semana leit si care era atat de mic incat inca nu iesise din cotet.

Ma surprinde sa aflu ca din acea serie (a 3-a), a plecat si puiul mai mare din cuib (cel alb complet), care nu iesise la mine decat pana pe cotet fara sa se ridice niciodata.

La data primirii telefonului eram plecat de acasa si urma sa ma intorc abia seara tarziu. Eram foarte curios ce voi gasi acasa, daca voi gasi ceva. De precizat ca minivoliera este inchisa permanent, porumbeii mei zboara doar cand sunt eu acasa sa-i supraveghez. Zboara zilnic, sau macar de 4-5 ori pe saptamana, dar doar seara cand vin de la munca. Imi parea, si pare inca rau de puiul de Satinet pe care mi-l cerusera inclusiv 2 crescatori care i-ar fi oferit conditiile necesare, precum si de puiul metis alb complet care, fiind atat de crud, nu are nici o sansa.

Asta este, viata merge mai departe si din fiecare astfel de episod tragem invatamintele. In sfarsit, ajung seara acasa si, pe voliera, nerabdator sa intre cine se afla? Puiul rosu baltat de voiajor/Fele.

Singurul intors acasa (nu stiu ora sosirii). Distanta de la mine de acasa si pana la doamna la care i-am donat este de vreo 35-40 km (poate putin mai mult). Voiajoristii poate vor zambi ironic. Distanta asta este una infima pt. un voiajor. Se cunosc cazuri de pui inca neiesiti la zbor care s-au intors acasa. Asa o fi, si cu siguranta nu este ceva iesit din comun insa, sa nu uitam ca acest pui este 50% voiajor si 50% Felegyhaza (rasa pe care voiajoristii n-ar da 5 lei).

Pana una alta, este singurul care s-a intors acasa in conditiile in care, in cotet, nu are nici macar odihnitoare, nu mai spun de pereche, cuib etc. Este un porumbel care, fara a avea ceva in acea minivoliera, o considera (cu bune si rele) casa sa. Chiar este casa sa, la mine fiind eclozat, si iata ca nu s-a despartit de ea. La noua locatie, banuiesc, ar fi avut spatiu mai mult, cuib, pereche. Viata ar fi fost, probabil, mult mai frumoasa si mai usoara. El a decis sa vina acasa. Precizez, daca mai era nevoie, ca nu l-am zburat niciodata de nicaieri. A zburat singur, sau cu tatal sau, liber, cat a vrut si pe unde a vrut atunci cand pleca la disparitie.

In acest weekend (27.07.2013), il voi duce in sens invers, de data asta de la 75 km (Targoviste-Bucuresti).
Sper sa vina!

Cosmin