27-08-2013 • Povesti • 4,087 vizualizari

6992
Salutare,
De mult m-am gandit sa imi fac timp si sa postez ce a patit un porumbel din voliera mea: mi-a venit ideea dupa ce am vazut reportajul postat de tine, Porumbei.ro, “Documentar nou despre sportul columbofil in China”. Acolo am observat cum se lovesc porumbeii de asfalt fiind imbarcati in masina la partea de jos, atunci cand ceilalti cad si ii imping. Asa cred ca a patit al doilea porumbel al meu detinator de nume “699” fiind ultimele 3 numere din seria inelului.

M-am apucat de porumbei in toamna lui 2011 cu gandul ca o sa-mi fac cativa viorii pe care sa-i obisnuiesc cat mai blanzi, tinand cont ca ii aveam deasupra atelierului de scule.

6994

Voiajorii i-am cumparat la inceputul lui Decembrie 2011 de la sotia lui nea Gulie dupa ce el a decedat, sa-i fie tarana usoara. Apoi am hotarat ca daca tot ma apuc, sa o fac ca lumea: am inceput in cursul lunii Martie sa-mi construiesc Voliera (3,25m x 8,12 m). Abia la sfarsitul lui Aprilie am reusit sa mut primii pui in noua lor locatie: erau puii din porumbeii luati de la vaduva lui nea Gulie si 7 pui albi. In vara lui 2012 i-am si avut inscrisi la zboruri. Am vrut sa ii formez si sa-i zbor pana aproape de distanta de 300 km. Din porumbeii albi am ramas cu o singura porumbita pe care am facut-o cadou unui prieten care vrea sa zboare porumbei albi la nunti.

Porumbelul meu – pot spune EROU – “699” – este reprodus dintr-un Albastru imprumutat de la un columbofil de moda veche care imi promisese 2 pui. A preferat sa-mi dea in toamna anului 2012 un mascul sa scot pui cu o porumbita aleasa de mine. L-am imperecheat cu o Albastra cu inel de GERMANIA din porumbeii cumparati in iarna.

“699” este un pui tardiv din anul 2012 pe care initial nici nu l-am zburat fiind foarte mic (a iesit afara abia la sfarsitul lui Septembrie 2012).

Am inceput antrenamentele in luna Martie cu tot lotul: un efectiv de 28 de porumbei. O parte dintre ei aveau doar una sau doua pene schimbate pentru ca nu apucasera sa naparleasca: erau prea mici.

La primul zbor cu asociatia – initial programat in data de 28.04.2013 si reprogramat pentru data de 05.05.2013 – distanta 225 Km, “699” a venit al 15-lea pe voliera… nu a avut un rezultat stralucit tinand cont ca am imbarcat cei 22 de porumbei care ramasesera dupa antrenamente. Urmatoarele doua etape nu l-am mai imbarcat pentru ca incepusem sa fac naveta intre Bucuresti (locul unde lucrez acum de luni pana vineri) – si Craiova (locul unde am voliera si pe cumnatul meu Dan care are grija de porumbei sa aiba apa si mancare). El zice ca toti sunt la fel si nu ii vede decat “ciulama”… Un alt motiv? Eram suparat pe colegii de la asociatie: pe planul de zbor au trecut lansarile de viteza-demifond imbarcarea Sambata cu lansare Duminica dar realitatea a fost alta: s-a facut imbarcarea Vinerea cu lansare Sambata. Rezultatul? Eu nu reuseam niciodata sa-mi imbarc porumbeii.

A venit si ziua cea mare: etapa pe care o asteptam cu nerabdare si pe care o consideram decisiva pentru mine, etapa de CATEGORIA – DEMIFOND + FOND 26.05.2013 – Olaneshty distanta pana la Voliera mea este de 543 km. Dupa aceasta etapa eram hotarat sa ma opresc.

Am vorbit cu un prieten (Mosu’) sa ma ajute cu prinderea porumbeilor. I-am dat mesaj cu seriile ce trebuiau inbarcate la zborul respectiv si ordinea lor pentru a putea forma echipa.

Printre cei 18 porumbei imbarcati la acel zbor se afla si “699”. Daca te uitai la el vedeai un tardiv albastru destul de mic ca marime… este un porumbel despre care in perioada sa de pui nu stiam daca este mascul sau femela – asta pana sa apuc sa trec porumbeii in caiet.

Am plecat Vineri seara de la Bucuresti. Simteam ca nu am somn. Abia asteptam sa ajung acasa sa-i astept pe campionii crescatoriei mele.

In prima zi au venit 5 dintre cei 18. Pot spune ca am fost multumit tinand cont ca zburam la natural si nici nu putusem pregati porumbeii sa-mi cada la cuib sau la pui mici. Ai mei erau dea valma …

Lansarea a avut loc Duminica (apropo: mi-am luat concediu cateva zile). In ziua de Miercuri dimineata in jurul orei 9.30 a venit Mosu’ pe la mine sa vada daca mi-a mai venit ceva – asa cum fac columbofiili batrani carora le place sa-i tachineze pe cei tineri… Sau poate ca a venit pentru ca aveam si un pui de la el si era curios din cale afara daca venise baltatul de la el.

Am urcat inpreuna in voliera si… ce sa vezi? Mai aveam inca 3 sositi printre care si “699” care era sfasiat de sub cioc pana jos aproape de picioare… Cred ca nu este nevoie sa va explic amanuntit: am sa atasez pozele si trageti voi concluziile.

Cand l-a vazut Mosu’ mi-a zis ca cel mai bine ar fi daca i-as rupe gatul. Dar cum sa fac asa ceva cand pasarea aceea firava a strabatut toata distanta sau o parte din ea cu maruntaiele pe afara doar, doar sa ajunga acasa unde se simtea in siguranta? I-am zis ca eu nu am sa las un porumbel atat de ambitios sa moara si ca o sa incerc sa-l cos (mai cususem si o porumbita care se lovise in tigle intr-o noapte cand voliera a fost atacata de un pisoi… Nu vreti sa stiti ce a patit pisoiul…).

Zis si facut: am alertat toata casa ca imi trebuie ac si ata sa cos porumbelul dar, dupa ce m-am uiat mai atent la el, mi-am dat seama ca imi este imposibil sa-l cos eu. Am pus mana pe telefon si am sunat medicul veterinar sa-i cer parerea. Era plecat din localitate dar mi-a sugerat sa ma duc cu porumbelul la cabinet pentru a-l vedea colegul sau.

Am ajuns la cabinet. Medicul s-a uitat la porumbel si a zis ca are pielea cam uscata cea ce insemna ca are rana de o perioada destul de lunga, ca trebuie sa indeparteze o mare parte din ea… ca pielea este foarte subtire si nu stie daca poate s-o intinda astfel incat sa ii poata acoperi intreaga plaga. L-am convins intrebandu-l ce-l costa daca incearca… Vazandul ca ezita am ajuns si asistent la veterinar: eu am tinut porumbelul si el taia si cosea ce mai gasea pe acolo… Dupa circa 20-30 de minute reusise sa-i acopere intreaga plaga.

6991

Sa nu uit sa raspund si cacotasilor… Cat m-a costat? Medicul nu a stiut cat sa-mi ceara si mi-a spus un pret modic de 15 Ron. I-am dat 30 Ron dar pot sa va spun ca merita mai mult insa, mai mult decat valoarea banilor, a castigat si respectul si recomandarea mea.

Acum “699” este imperecheat cu o femela care m-a pacalit la etapa de Olaneshty: nu ajunsese acasa in ziua imbarcarii. Se potrivesc de minune: ea este tot albastra iar seria ei se termina cu “799”.

6993

Ambitia lui “699” sa ajunga acasa m-a uimit. Pentru ca nu il mai pot pune sa participe la concurs sunt hotarat sa reproduc cativa pui din perechea formata. Abia astept sa concurez cu puii anul viitor!

Adrian