Dup-atata vant si ploaie, vorba cantecului, profitand de 2 zile de concediu si, mai ales, de vremea frumoasa care s-a instalat (si bine a facut) am decis sa ma bucur de porumbeii mei cat mai mult pentru ca, si asa, de cand a venit sezonul rece si s-a schimbat ora, nu ii mai vad decat sambata si duminica iar atunci nu stiu ce sa fac mai intai deoarece nu ii am doar pe ei ci si inca vreo …. cateva alte animale.
Asadar, joi mai spre seara, dupa rezolvarea unor probleme urgente, deschid trapa (care statuse inchisa vreme de peste 4 zile).
Val-vartej ies porumbeii afara inviorati nevoie mare. Dimineata le pusesem caditele si facusera o baie zdravana toti iar acum erau uscati si ca scosi din cutie. Cocktail-ul meu zboara pe acoperisul cotetului si, de acolo, care incotro. O echipa de vreo 4 Tippleri englezi ia drumul vazduhului, se inalta si … la revedere. Un mascul Negru codalb face niste eschive in aer de zici ca a dat streichea in coada lui. Si lista poate continua.
Atentia mea insa se indrepta cu predilectie nu asupra porumbeilor per ansamblu ci asupra perechii de Gusati Horseman pe care o am de ceva vreme dar nu prea multa. Cu astia povestea e’ una lunga insa, asa foarte pe scurt, situatiunea sta in felul urmator: Eram si eu un mic porumbar, proaspat mutat in comuna in care locuiesc. Aveam niste amarati de porumbei si multa nerabdare sa-i vad zburand pe deasupra casei. Pauza pe care o facusem de cand, in mod fortat, nu mai avusesem astfel de pasari, era una mare asa ca … dorinta si mai mare.
Ghinion caci nu m-am bucurat prea mult de acele prime pasari din noua locatie deoarece niste vecini binevoitori au avut grija sa ii atraga la ei si cam cu asta-basta. Imi aduc aminte in urma cu cativa ani cand un biet pui de Felegyhaza mi-a iesit la zbor si era derutat nevoie mare acolo sus, un vecin era in stare sa inalte si gainile daca s-ar fi putut numai sa captureze cumva puiul care, numai in ciuda, s-a intors acasa.
Asa mi-am spus in acele momente ca, intr-o buna zi, nu stiu cand, candva, le voi atrage si eu porumbeii ca sa vada cum este sa privesti inciudat pe cer si sa nu poti face nimic. Pe la porti dupa porumbei eu nu merg nici sa fie poleiti cu aur. Ca sa o scurtez, am avut marea sansa sa cunosc un inpatimit al rasei Horseman si m-am ales cu o astfel de pereche care a venit ca o surpriza uriasa. Hotomanii astia sunt mari capturatori de porumbei.
Acum revin iute in ziua de joi ca si asa, probabil 1-2 cititori casca deja si se gandesc serios sa schimbe topicul. Pleaca cu batai puternice din aripi (cum numai ei stiu sa faca) gusatii mei, chipurile alene printre case, ca niste mercenari in cautare de prizonieri.
Dau niste ture si … hoopaaa, rup 3 voiajori din stolul unui vecin care zbura in zona. 2 dintre acesti voiajori isi vin totusi iute in fire si se gandesc ca se fac de rasul curcilor asa ca pleaca la treaba lor. Al 3-lea insa, putin naucit de cercurile hipnotice in care il duceau balonatii (cum le spun eu horsemanilor) vine la mine dar totusi nu aterizeaza pe cotet ci pleaca. Era un porumbel adult, cuc si foarte frumos. Ei, pai in acel moment proverbiala capacitate a acestor gusati de a “fura” porumbei se activeaza si mai tare si, femela mea, intr-un recital de zile mari, aduce parca legat de coada ei (curtandu-l efectiv in aer) acel voiajor pe cotetul meu.
Ma uitam ca un copil cum, dupa foarte scurt timp de cand ii am si abia invatati la mine, am prima “captura”. Un voiajor strain pe cotet nu mi-au adus niciodata porumbeii mei. Horsemanilor le-a trebuit doar o ocazie.
Ca sa nu-mi umple frigiderul cititorii majoritari ai acestui site – voiajoristii, le spun ca pasarea nu a fost la propriu capturata ci s-a intors acasa. Eu nu sunt vecinii. Dupa acest episod care mi-a oferit o satisfactie pe care numai un crescator de hotomani d-astia o poate intelege, am mai urmarit cu placuta surprindere cum, la randul sau, masculul Horseman a incercat, cu aceeasi strategie si cercuri hipnotice, sa-mi aduca inapoi in cotet o puiandra de Tippler care insa nu s-a lasat ci s-a inaltat sus de tot, urmandu-si tatal (care era acolo sus inca de cand deschisesem trapa).
Usor usor a inceput sa se lase seara, porumbeii au intrat rand pe rand la culcare, multumiti parca de asa o zi frumoasa iar ultimii, ca de obicei, au coborat unul cate unul si Tipplerii pana cand formatia a fost completa.
Am petrecut alaturi de porumbei o zi cum nu o mai facusem inca din vara. Conu’ uliu nu m-a bagat in seama, nici n-am stiut de existenta lui in ziua respectiva desi da zilnic in porumbeii vecinilor si in gugustiuci de i-a bagat in sperieti.
Vineri dimineata. O alta zi frumoasa, o alta zi de concediu, de data asta 100% libera. Ce sa mai astept? Merg afara si dau drumul porumbeilor. Scena se repeta. Val-vartej, cu mic cu mare, porumbeii ies pe acoperis. Tipplerii urcand in cercuri stranse dispar in vazduh. Astia efectiv imi faulteaza pupilele si vertebrele gatului. Horsemanii pleaca si ei printre case, cu “aplauze”, cautand noi “victime”. Codalbul se da din nou in spectacol cu zborul lui jucaus, satinetii si Felegyhaza isi dezmortesc aripile in zboruri scurte. Ce s-o mai lungesc, fiecare, in legea lui, falfaie.
Trece vreo ora, deci sa se fi facut ora 11.00 si parca nu ma saturam sa-i privesc. Ba mai ziceam un “ptiu sa nu fie de deochi!” catre cate unul care-mi fura privirea iar si iar, ba cautam cu privirea tipplerii acolo sus (zarindu-i doar puncte), ba ma uitam care pe care curteaza dintre cei tineri fara perechi si asa mai departe. Prea era totul frumos. Prea era liniste si pace in lume. Prea ca la tara.
Pac, buh, zbaarrr, fal-fal!!!
Ce mama dracu’ ba?
Niste gugustiuci trec precum pilotii de formula 1 pe deasupra cotetului. Am doar 2 ochi in durerea mea, nu sunt musca sa am 1000. Totul se intampla atat de repede si in atatea parti de-odata incat nu stiu unde sa ma uit mai intai. Un pui de voltat alb cu coada neagra efectiv cade dupa cotet. Sa-mi bag picioarele, am crezut ca a facut atac de cord. Imi vine brusc sa rad cand il vad cu coada lui lata in cap parca era imbrobodit numai ca rasul imi trece intr-o fractiune de secunda. Haos pe cer si …. inevitabilul – silueta neagra in spatele cotetului.
Ocheste din mers masculul gusat Horseman si dupa el cu motoarele turate.
Ba fratilor, sa vedeti ditamai porumbelul mascul cand simte la cur moartea cum isi trage gusa aceea imensa si incepe sa dea la rame mai ceva la Ivan cu pagaia rupta. Ca si in alte dati incep sa fluier si sa bat din palme cu ochii pe cer. Gusatul baga de zici ca nu-i adevarat iar uliul dintr-o data cedeaza. Gusatul se duce p..ii de suflet. Caut iute pe cer femela gusata si o vad si pe ea in zare accelerand ca Sena. Uliul putin nehotarat, era ca la cantina si nu stia ce sa aleaga. Ocheste o puiandra de Tippler (aia de va ziceam ca a vrut Horsemanul sa o coboare), face o eschiva in aer, pliaza aripile si da bice. Baga-mi-as, mi-o va lua imi zic. Puiandra intra intr-o coborare spre pamant de am zis ca va face gaura cand se va lovi. Uliul la o lungime in urma ei. Eu la o lumgime in urma unei crize de nervi. Iarasi fluier si bat din palme. Tipplera cand ajunge la firul ierbii nu stiu cum face ba nene si rupe ritmul, coteste brusc dupa care incepe sa se inalte. Uliul mai sa dea cu nasul de vegetatie. In timp ce Tipplera urca de zici ca vrea sa ajunga prima pe Pluto, uliul se redreseaza si cauta o a 3-a posibila victima. Eu injur de toti mortii si ranitii si gesticulez ca aia …. stiti voi care.
Intamplator imi arunc privirea peste strada (unde este o carciuma) si-l vad pe unu’ (nu-l cunosc) ca se uita la mine.
– Du-te ba-n …. ce te uiti asa, n-ai mai vazut nebun manifestandu-se? Uita-te la tv, la emisiuni pe teme politice si lasa-ma-n durerea mea!
Ochii din nou pe cer. Uliul ocheste tipplerii care am senzatia ca taman atunci, coincidenta, erau in coborare spre casa. Cand l-au vazut aia, i-au facut mucii cravata. S-au ridicat nenicule de mai aveu putin si-i salutau p-aia din Tarom (ca tot stau relativ aproape de Otopeni).
In aceste conditii, dupa ce-mi intinde nervii la maxim, uliul isi baga picioarele si pleaca. Du-te si mai vino cand te-oi chema eu! Bun, daca tot am un moment de respiro, zic sa fac iute recensamantul. Voltatul cu atacul de cord nu mai era pe pamant. Ma gandeam ca, te pomenesti, l-o fi luat pisica. Asta ar fi fost culmea. A scapat de uliu si a murit ca idiotul. Nu stiu cand, insa s-a ridicat si era in cotet, intr-o boxa, tot cu coada in cap, probabil de rusine.
O ciunga de Ploiesti era intr-o lada a sotiei. Un blondinet statea ca o potarniche pe ogorul vecinului. Un negru codalb a venit nu stiu de unde da’ important este ca a venit. Un cafeniu codalb s-a ridicat de langa un solar al altui vecin. Horsemanii au aparut in zare si apoi ghiulele pe cotet. Tot cautand cu privirea, vad un caine al vecinului ca pandeste ceva in curte. Zic sigur e’ un porumbel al meu, dar care?
Face cainele un salt si zbarrr, porumbelul scapa si zboara. Era un mascul de Felegyhaza care a plecat de nebun in zare, naucit de evenimente. Dupa vreo juma’ de ora s-a intors in zona dar nu mai gasea cotetul. L-am fluierat (cu semnalul pt. chemat la mancare) si numai ce-l vad cum coboara si intra direct in cotet pe odihnitoarea lui. N-a fost chip sa mai iasa afara. Probabil a zis ca se pisa pe ea de libertate, viata are prioritate. Ma rog, unul cate unul s-au adunat toti, exceptand tipplerii. Eu afara, cu geaca stransa bine (deja se cam simtea frigul, totusi nu este iulie) si ochii pe cer. Ora 16.00, tipplerii apar in raza vizuala.
Unul cate unul incep sa coboare si sa intre. Raman sus doar 2 care refuza sa revina pe cotet stagnand la o altitudine la care ii vad bine. Ora 17.00, dintre cei 2 porumbei ramasi sus, un mascul revine pe cotet. Deja lumina este difuza. Ii deschid trapa (o inchisesem intre timp) si il chem. Intra cuminte. Ma uit pe cer si ultima pasare este tot sus. Acea femeluta, puiandra care scapase de uliu mai devreme.
Ora 18.00, ma resemnez ca va ramane sus peste noapte si sper ca maine sa o gasesc pe cotet, dis de dimineata, asa cum am mai facut cu tatal si mama ei in trecut. Am incredere in genele pe care le-a mostenit.
Sambata, a 3-a zi. Ma trezesc si fug la geam. O ceata sa o tai cu cutitul. Evident, porumbita mea nicaieri. Sunt mahnit dar …. ce pot face. Ora 10.00. Ceata s-a ridicat, ma uit pe cer, de jur imprejur. Nimic! Trece putin si vad uliul ridicandu-se din gradina unui alt vecin. Mama lui de ….! Ma gandesc ca asta a fost, porumbita mea a fost prinsa si mancata fiind obosita de zborul nocturn. Ora 14.30, tot suparat dau drumul porumbeilor. Ziua frumoasa. Nici pomeneala de zbor jucaus, toata lumea este calculata in decizii, au ales santinele, toti sunt cu ochii pe cer in toate cele 4 zari. Primii care decoleaza, Horsemanii in zborul lor de recunoastere, tot cu aplauze dar cu mult mai multa precautie. Codalbul a terminat cu circariile pe cer, sta cuminte si priveste. Despre restul nici nu mai vorbesc. Voltatul cazut in cap nu iese decat pe trapa ca un copil care incearca apa marii cu degetul. Felegyhaza ala care era sa fie halit de caine nu paraseste odihnitoarea. N-a iesit sub nici o forma.
Trece vreo juma’ de ora, spiritele se mai calmeaza si echipa de Tippleri isi ia inima in dinti (ma rog, in cioc) si decoleaza. Fara glume multe in program, prind altitudine si dusi sunt. Puncte pe cer. Eu, din nou cu gatul in piuneze, dupa ei. Ora 15.30, 3-4 cercuri stranse si, pe cotet, aterizeaza puiandra de Tippler ramasa sus in ziua precedenta. Este vizibil obosita dar vie si nevatamata. Imi vine sa o pup, manca-o-ar tata pe ea de Xena mica ce este! Isi aranjeaza cativa fulgi, isi face putin toaleta si apoi in cotet, apa, mancare si somn neica.
Ora 16.30, unul cate unul incep sa coboare si ceilalti tippleri. Ora 17.00, inchid trapa. Formatia este completa. Aventura de 3 zile a luat sfarsit.
Am stat cu inima cat un purice si la final nu am putut spune decat: mai da-te-n mortii ma-tii bai ‘nea ulica!
In incheiere, va rog sa ma scuzati ca v-am retinut atat cu povesti d-astea fara voiajori (asta in cazul in care s-o fi gasit cineva sa aiba rabdare sa citeasca tot) insa, iarna fiind, si asa nu sunt prea multe de facut pe afara asa ca, mai o poveste, mai un ziar, sa treaca timpul.
Aaa, sa nu uit: in cocktail-ul meu sunt si 2 masculi de voiajor insa p-astia niciodata nu ii alearga uliul. Cum il vad, se duc fratica ….
Cosmin
Tu vrei sa ma faci sa-mi iau tippleri…
Clar ca nu ii alearga pe voiajori la cate rase mai usor de prins are la dispozitie. Ma intreb totusi ce ar face tipplerii acolo sus daca ar veni soimul… nasol moment. Uliul a incercat sa se ridice vreodata dupa ei? Intreb pentru ca mai nou la mine sunt niste femele de uliu imense care se ridica dupa stol pana in puncte. Vroiam sa fac un topic in care sa intreb ce rasa e cea mai smechera la uliu SI la soim, dar cred ca tot voiajorul ramane.
Ma buseste rasul cand ma gandesc la saracu nea ala din carciuma, ce o fi fost in mintea lui cand te vedea cum fugi prin curte urland si batand din palme cu ochii spre cer. :)))))
Nici nu stiu de cand n-am mai ras atat ! Bravo , parca te si vedeam zbenguindu-te prin curte… si pe ala care se uita. Fantastice momentele astea … dar si acela cand ii vezi pe toti teferi , in cotet pe odihnitorile lor. Ce sa mai , satisfactie maxima. Ma mai intreaba lumea ca de ce nu cresc gaini….
Multumesc pentru poveste!
Super poveste si e bine ca e cu final fericit!!
Porumbei.ro, ti-am mai spus-o si ti-o repet: in cotetul vechi intra o echipa de Tippleri de moare lumea.
Nu am eu campionii nationali da’ dintr-un lot de pui eu zic ca vei avea de unde alege.
Referitor la soim, nu l-am mai vazut de cativa ani si, Doamne ajuta, nici nu vreau sa-l mai vad.
Uliul incearca sa urce dupa Tippleri insa se lasa rapid pagubas.
Deci am ras cu lacrimi . Mi-l si imaginez pe ala cum se uita la tine :)))))))
Foarte frumos acest mic concediu.Distractie,adrenalina.Si ce ma bucura cel mai tare,este faptul ca totul are un sfarsit fericit.Ce ne-am face noi daca nu ar fi rapitoarele astea sa ne mai puna sangele an miscare.Aveau dreptate colegii ca trebuie sa iubim si aceste creaturi care sau anmultit ca furnigile.Eu nu cred ca voi putea sa le iubesc vreodata si de aceea le doresc lor sa aiba partede ei,si sa ai iubeasca asa cum asi iubesc porumbeii.Voi oameni normali ati putea sa ai iubiti asa cum va iubiti porumbeii ?.Unii spun ca asa trebuie sa procedam si ne mai si da lectii despre natura,cica natura este si la mine an curte iauzi.Daca cei de la protectia animalelor si pasarilor cititi acest comentariu,atunci faceti dracu ceva cu rapitoarele astea si nu mai aduceti mai multe decat sant caci ati antrecut masura cu numarul lor la care sa ajuns.Daca tot sant protejate atunci asiguratile si hrana neceara pentru a nu mai fi nevoiti sa ne atace pasarile an ograda.
:)
Salut Cosmin ,
citind scurta ta descriere a si mai scurtului concediu imi apar si mie amintiri din copilarie . Tot multe rase , de la Voltat pana la Galatean si Voiajori se gasea tot . Diferenta la mine a fost ca Voltatii nu cadeau in cap ci zburau in Stol la cat i-am fugarit si am umplut scocurile cu toate fructele si legumele posibile . La fel nu puteam sta cuminte toamna cand Uliul facea prezenta si pana nu ma usurea de cate un exemplar nu invatam minte sa-i tin inchisi exceptand Voiajorii care zburau toata iarna .
Foarte bine ai povestit!
Rad ca nebunul singur in birou de se uita colegii la mine :)
parca mi as lua si eu tipleri,poate asa s or inalta si voiajorii mei asa cum trebuie…
faina istorioara,are talent baiatul,felicitari
Cosmin te rog spune-mi cum zboară masculul de codalb? La înălțime, durata… Vreau sa îmi iau o pereche, îmi place f mult porumbei care zboară la înălțime. Sau dă-mi un sfat de o rasa.
RB Ccom. 10 : am inceract eu am luat o pereche si am scos 2 serii de pui, in total 6 bucati si apoi i-am eliberat, abia asteptam sa vad cum zboara. In primele zile au zburat haotic, am si pierdut femela matura si apoi au inceput sa zboare cu voiajorii in stol dar …….surpriza cand voiajorii accelerau tipplerii se desprindeu din stol si se lipeu de cer in timp ce voiajorii zburau la o altitudine mai mica si aterizau primii. Tipplerii veneu pe voliera mult mai tarziu. Asa am crezut si eu ca tippleri o sa ridice stolul de voiajori si o sa zbuare si mai mult dar nu a fost asa si in cele din urma am dat tipplerii unui crescator care detinea mai multe rase se porumbei.
Multumim Corbule pentru povestire, eu unul am citit-o pe nerasuflate
Dragos (com. 11), daca esti pasionat de zburatorii de inaltime si durata, nu te mai incurca cu alte rase si cumpara direct Tippleri englezi de la un crescator cu adevarat pasionat de acest sport (deci cu rezultate dovedibile).
Daca insa vrei zburatori dar din rase romanesti, sfatul meu (total neprofesionist) este ca te gandesti la una dintre aceste 3 rase: Zburatori de Severin, Ciungi de Ploiesti sau Rosii de Targoviste.
P.S. – Dieter, stiu ca ma joc cu focul insa, exceptand castaniii si trenatii plus rostowii si taganrogii, toti ceilalti porumbei stau amestecati prin urmare, atunci cand deschid trapele, ies toti si se bucura de libertate. In timp voi incerca sa-i separ pe categorii ca sa-mi fie mai usor inclusiv cu urmarirea performantelor individuale.
Nustiu cum la voi dar eu am un stol de 10 bucati de voiajor albi…care in data ce zaresc pe Nepoftitul se inalta pe cer ce dispar din vedere si din orizont ….si atunici Nepoftitul incepe sa faca ravagii in Porumbeii de joc…care intr-o zi cu soare a fost capturata o porumbita de matca si dus cu ea a fost….si din fericire a doua zi porumbita apare acasa …si eu fericit pina in ceruri….dar ce va pot spune .. cred ca voiajorul este unica pasare la care eu sunt multumit in privinta rapitorului …la care sunt dezmerdati de mine …MUSTANGi…))
Pt. ca am omis in mesajul precedent; codalbii (am mai multe exemplare) zboara putin acum pt. ca s-au puturosit la mine in cotet.
Cand i-am primit de la un crescator pasionat de zboruri cu experienta pe masura, zburau impreuna cu cafeniii chiar foarte bine in viziunea mea.
Desigur, nu se puteau compara cu Tipplerii dar nici nu trebuie sa facem astfel de comparatii.
Cosmin,nu trebuia sa te superi pe tipul de la carciuma,el a avut fericita ocazie de a vedea cum un columbofil rupe cuiul de 10 intre buci atunci cand ii alearga uliul porumbeii,faza asta nu ii este dat sa vada oricarui muritor,oricum tu sa fii multumit ca nu a sunat la 112 sa reclame ca a scapat unu de la sectia agitati.Eu am noroc , ca locuiesc pe o strada mai laturalnica si nu are cine sa-mi vada comportamentul atunci cand apare,,nasicu” .Daca mai ai povesti de genul asta te asteptam aici cu ele sa mai descretim fruntile,esti un povestitor pe cinste,am ras cu lacrimi si inca nu ma pot opri.Sanatate maxima tuturor.
In primul rand, multumesc tuturor pt. aprecieri!
In al doilea rand, Tipplerii achizitionati ca si “ridicatori” pt. alte rase de porumbei nu vor da randamentul dorit, din punctul meu de vedere.
Ei au tipul lor de zbor, incompatibil cu al voiajorilor sau altor rase. Eu spre exemplu speram sa-mi ridice mai mult si pt. timp mai indelungat cafeniii si codalbii. Nu s-a intamplat asa. Stiluri de zbor diferite.
Vreau sa cumpar o pereche de Rosii de Targoviste si sa vad daca acesti porumbei au zbor compatibil cu al Tipplerilor.
Referitor la omul de carciuma, asa se uita la mine de ziceai ca a vazut primul extraterestru.
P.S. – USEFS (com. 15) ne stim cumva (chiar si din mediul virtual)?
Felcitari pentru acest super concediu ! si multumesc pentru 15 minute in care mi-am imaginat fiecare moment istorisit , cu atat de mult talent . Inainte sa citesc comentariile , deja ma gandeam unde sa amplasez o cusca pentru Tippleri . . . hm . . . nu se stie niciodata .
Corbu….Sunt din Republica Moldova…nustiu daca ne cunoastem….Pe FB …ma poti gasi…Ghita Rotaru Usefs…))
USEFS am inteles. M-ai derutat putin scriind in penultimul tau mesaj “mustang” acesta fiind nick-ul sub care eu am postat pe un forum dedicat animalelor timp de ani de zile.
Am crezut ca este un joc de cuvinte si ca ne cunoastem de acolo. Scuze!
Foarte tare articolul, revigorant, mai ales după atâta lectura despre boli si tratamente, licitații, etc, un articol ca energizant. Asteptam mai multe de genu’!
Corbule fii atent la inaltii nostri demnitari ce au votat. http://www.euractiv.ro/video/parlamentarii-au-stabilit-prin-lege-numarul-de-caini-la-stana-2881
Cica vanatorii se plang ca nu mai au ce vana din cauza cainilor ciobanesti. Ca tot am discutat noi despre disparitia vanatului de pe campuri. Sunt convins ca starpirea iepurilor si caprioarelor fix cainilor de la stane se datoreaza.
Asemenea povestire merita felicitata din plin! Jos palaria,bravoo!
A. Stanciu (com. 23) nici nu vreau sa intru in aceasta discutie (referitor la link-ul atasat) pt. ca, din start, ma apuca putin mai mult cu capul.
Idiotii respectivi ar trebui sa stea in Bucegi, timp de o saptamana, singuri, pazind 500 de oi si ajutati de doar 3 caini. Le-as da eu 3 maidanezi si apoi, la sfarsitul acelei saptamani (daca ar mai fi in viata, nu cainii, ci ei) i-as intreba cum a fost experienta si cum vad aplicabilitatea legii respective.
Singurul lucru bun in toata aceasta mizerie este ca, pana si ministrul agriculturii, a fost socat. Mai exista insa sperante.
frumos povestit,bun povestitor,multumim!!
Autorule, am fost acolo, cu tine minut cu minut, secunda cu secunda. Am avut 10 zile libere si ghici ce am facut… gura casca la porumbei. Stiu cum e … multumesc pentru descrierea evenimentelor, se potrivesc manusa! Trairile si manifestarile, la fel! Toate bune si zile libere de sarbatori, ca sa avem ce povesti (citi) :)) .
Super articolul, columbo-feeling-ul transmis, talentul de povestitor!
Multumim!
Super poveste! [Ca de obicei ;) am ajuns să recunosc mai ușor autorul după text – invariabil bun – decât după semnătură – care mai suferă variațiuni.]
Suplimentar, mi-a rămas gândul (și) la gușați. Nu sunt un fan al raselor gușate, cu atât mai mult cu cât, multe din ele au și încălțătură care, de asemenea nu mă atrage la porumbei (excepție aș face doar pt. Calafeteni). Totuși, cred că sunt interesanți în zbor (de care, până de curând nici nu-i prea suspectam capabili…). :)
În plus, după comentariul #14, încep să mă gândesc și la Roșii de Târgoviște…
Barbeanu, Gusatii Horseman nu au incaltatura (daca aveau nu ma incurcam cu ei) iar gusa nu ii impiedica cu nimic in zbor (pt. ca si-o “trag” destul de mult).
Zborul lor de cucerire este o incantare.
Sper ca la anu’ sa “joc” vreo 4 masculi la vaduvie si sa fac si niste filmulete cu capturile lor.
Ok, de Horseman-i știam că n-au încălțătură (i-am văzut și pe pagina domnului de la comentariul nr. 7). Vorbeam însă în general, pt. că bună parte dintre rasele de “Pouter & Cropper” au și încălțătură. La Lugoj am văzut anul ăsta, în premieră “pe viu”, gușați încălțați – Englezi și Pomeranieni, ultimii fiind, după mine, mai mult decât interesanți ca aspect.
În ceea ce privește zborul lor, cred că sunt spectaculoși așa, cu constituția lor specifică. Păcat că, în partea noastră de lume, nu sunt mai populari.
Mult spor, succes și distracție cu ei!
Abia aștept filmulețele de la anu’.
Frumoasa relatare ! In prima faza am crezut ca faci reclama Horsemanilor :))) sa vezi acu braconieri in cautare de achizitie :)
Si cum iarna nu-i ca vara nici porumbei la zbor fara uliu n-au farmec.
Frumoasă povestea!
O tragedie pentru ține și o comedie pentru noi.
Saracu’ nea cârciumă :)))