In anii ’80, ziarul Scanteia (soimii patriei si pionierii stiu despre ce vorbesc) a editat un almanah care aparea anual. Era o carte in care se scria despre cam toate subiectele vremii: stiinta, mondenitate (ma rog, atat cat era in acei ani), cultura, educatie, …. inclusiv biologie. Intr-un astfel de almanah (nu mai stiu exact numarul), copil fiind, am descoperit un articol despre un porumbel. Poza care insotea articolul era alb-negru insa infatisa o pasare deosebit de frumoasa. Am citit acel mic articol (cu un ochi la text si altul la poza) si astfel am aflat ca in Romania exista o rasa de porumbei numita Castaniul de Craiova. Nici nu mai stiu exact ce scria autorul insa am retinut clar imaginea care mi-a ramas efectiv intiparita in minte.
In poza era un castaniu cu chenar alb si guler lat. In acei ani literatura de specialitate in domeniu (mai alea domeniul columbofil) era foarte saraca. Iaca asa, indragostit de porumbelul din acea imagine, l-am pus pe tata sa caute unde ‘o sti informatii despre Castaniul de Craiova. S-a dus omu’ la bibilioteca si nimic. A dat sfoara in tara si a identificat in felul acesta un coleg columbofil (crescator de Rosii de Targoviste) care avea o carte dedicata raselor de porumbei. Mi-a imprumutat-o acel coleg pentru cateva zile (tinea la ea ca la ochii din cap pentru ca nu o gaseai sub nici o forma). Am rasfoit-o si am aflat ca de fapt sunt 2 rase inrudite si foarte asemanatoare si anume Castaniul de Craiova si varul sau Negrul trenat de Bucuresti.
Cartea avea planse color si am vazut si eu cum arata, in culori, Castaniul. Problema a fost ca a trebuit sa inapoiez cartea si am ramas in continuare doar cu bietul meu almanah care avea o poza alb-negru. L-am luat pe tata si m-am dus in piata 2 Brazi (dambovitenii stiu despre ce vorbesc – apropo, nu se mai permite vanzarea animalelor in acea piata, abia mai scapa columbofilii si cei cu iepuri in rest nimic). Am intrebat pe la toti cei care aveau porumbei de vanzare. Cei tineri, multi dintre ei, nici nu auzisera de aceasta rasa. Cei mai batrani imi spuneau ca nu voi gasi Castanii pentru ca este o rasa rara si scumpa iar eu, doar un copil, nu sunt in stare sa-i cresc. Am fost tare dezamagit insa mi-am zis ca intr-o zi voi avea si eu Castanii (asa cum am facut si cu alte specii/rase de animale pe care le am deja in curte sau pe care le voi avea mai devreme sau mai tarziu cu ajutorul lui D-zeu).
Anii au trecut, legatura cu Castaniul s-a intrerupt, resemnat fiind ca nu voi gasi acesti porumbei. Ei bine, odata cu cresterea in varsta ne-am si modernizat ca si societate, am evoluat si informatia a inceput sa circule mult mai usor. Internetul mi-a refacut legatura cu Castaniul de Craiova. Prin intermediul ‘net-ului l-am “regasit”, l-am “cunoscut” mai bine. Clar, m-am decis sa-mi cumpar si eu o perche din ceea ce anumiti autori numesc “perla columbofiliei romanesti”. Eu ii spun “diamantul columbofiliei romanesti”!
Clar cea mai frumoasa rasa de porumbei romanesti, net un porumbel care poate sta in expozitiile de frumusete alaturi de orice rasa de porumbei de oriunde din lume. Nu este cu nimic mai prejos ci din contra. Chiar este o papusa hulubaitoare. Nu ma hazardez, nu ma gandesc (cel putin nu inca) sa devin crescator al acesti rase (crescator cu acte in regula). Am vrut doar sa-i vad in curte, sa ma bucur de extraordinara lor infatisare.
Din punctul meu de vedere, punct de vedere neavizat, Castaniul de Craiova este musai cu chenar alb (stiu ca si cel gri este prevazut de standard), cu guler (sau macar left) si cu remige marginite bine (chenar si la aripa). De asemenea, consider ca foarte importanta este forma capului, fruntea lui caracteristica, ochii aceia luminosi si cate si mai cate.
Cu ceva greutate am gasit un crescator care mi-a dat o pereche de astfel de porumbei. Sunt departe de imaginea pe care am eu in minte din acel articol sau de extraordinara femela pe care CafCatalin a expus-o la Bucuresti (cu care a si iesit campion de altfel) insa sunt ai mei si deja ii iubesc cu bunele si relele lor. In fond, cel mai important este nu ce spune standardul unei rase ci cat de mult place proprietarului animalul pe care il are in curte.
Cautand Castanii am dat de oameni ingamfati dar si crescatori care stiu sa promoveze rasa.
Pana la urma am cumparat perechea de la Liviuliv caruia ii multumesc pentru amabilitate!
Cum spunea un crescator cu care am discutat putin despre aceasta rasa, sunt cu adevarat niste porumbei “gingasi” cu care trebuie rabdare si dragoste pentru a reusi.
Neagu Cosmin
Actualizare 21 Septembrie 2014:
Poze cu exemplarele mele reprezentative.
Actualizare 13 August 2019:
Foarte frumosi ma intreb daca sunt raspanditi? si se reproduc repede? De unde as putea achizitiona si eu o pereche?
Castaniul este poate cea mai frumoasa rasa din lume. Din pacate, viitorul acestei rase nu este tocmai roz datorita cosangvinizarii si numarului mic de crescatori.
In momentul de fata, Castaniii adevarati sunt foarte, foarte putini. Ma refer la Castaniii care se gaseau cu 25-30 de ani in urma iar acestia nu au puterea sa reproduca urmasi de valoarea lor.
Un adevarat Castaniu trebuie sa prezinte 3 caractere foarte importante:
1: culoarea castanei prajite (nu rosu, nu maro)
2: mersul de pinguin (mers leganat)
3: gatul de lebada (arcuit)
Este singura rasa din lume care detine aceste caractere sau, cel putin, le detinea. Pe langa acestea, mai sunt si multe alte “fineturi” ca: ciocul alb sidef, culoarea genelor, proportionalitate, dimensiunea picioarelor, etc.
Ca o curiozitate, batranii Craiovei, cand mergeau sa achizitioneze o pasare, nu le lipsea din buzunar castana, pe care o puneau comparativ langa pasare.
S-au incercat incrucisari cu diferite rase asemanatoare fenotipic, pentru revigorare, dar s-au pierdut definitiv caracterele importante.
Au esuat deasemenea si incrucisarile cu Negrul trenat, pierzandu-se culoarea castanei.
Inclusiv adevaratii crescatori cu o varsta respectabila recunosc ca nu mai exista Castaniul pe care l-au cunoscut si dupa care veneau bucurestenii cu doua trasuri la Craiova pentru a-i achizitiona (prima trasura ers destinata palariei si bastonului iar a doua persoanei).
Astazi avem exemplare care nu se mai pot reproduce fara ajutorul doicilor, exemplare care, intr-o proportie foarte mare, devin sterile la varsta de 2-3 ani si care fara sa fie tinute in conditii de laborator, pe antibiotice in cantitate mai mare decat hrana, se imbolnavesc si mor.
Puteti viziona in cele 2 filmulete un interviu cu cel pe care-l consider poate cel mai mare crescator de Castanii, Costea Misu. De fapt, fost crescator, renuntand la ei cu putin timp in urma datorita problemelor de sanatate.
https://www.youtube.com/watch?v=vNPvR_cWtz8
https://www.youtube.com/watch?v=IqtzWBAm8XU
Frumos articolul, din el rezulta vizibil pasiunea pt aceasta frumoasa rasa….despre ce coleg columbofil crescator de Rosii de Targoviste este vorba ? si eu sunt crescator de Rosii de Targoviste
Catalin com. 1 – intra pe sunphoto si da o cautare cu numele rasei.
Lumea-columbofila com. 2 – acest articol nu se doreste a fi unul scris de vr-un specialist, crescator al rasei etc. ci este doar povestea mea, de fapt inceputul povestii mele cu Castaniii de Craiova.
Nu vreau sa par lipsit de modestie insa sunt crescator de pasari (mai multe specii si rase) si stiu ce inseamna “finetul” la o rasa. Inainte sa fac acest pas, am studiat din umbra Castaniul mult timp. La expo de profil, m-am asezat frumos langa fiecare cusca si am studiat fiecare individ in parte si asa mai departe.
Pasarile mele nu sunt rosii, doar pozele sunt jalnice. Sper ca in 2-3 saptamani sa-i trimit lui porumbei.ro un alt set de poze in care sa apara Castaniul asa cum imi place mie si cum il vad eu de buna calitate, iar el sa le posteze in “capul” acestui articol. Deocamdata nu spun mai mult.
Multumesc frumos pt. link-uri!
Mihail com. 3 – “actiunea” se petrecea in anii ’80. Trebuie sa-mi intreb tatal daca mai stie ceva de fostul lui coleg, crescatorul de Rosii de Targoviste.
dl .Neagu Cosmin ,va felicit pentru alegerea facuta ,din fericire inainte de ’89 crescatori de pasari indiferent de rasa erau incurajati si chiar remunerati sau ajutati cu cereale insa in zilele noastre sa dezvoltat foatre mult spiritul competitiei din pacate o competie meschina zic eu , toti apreciem dar putini facem si ceva in acest sens ca si mine dealtfel , am cunoscut columbofili care cresteau zbutatori sau jucatori si concurau cu ei dar din pacate acel segment coboara foarte repede probabil cempetitiile vor dispare in catva ani si odata cu ele si rasele de porumbei , m-am exprimat impotriva felului in care sa facut promovarea columbofiliei in scoli , eu consider columbofil crescatorul de porumbei indiferent de rasa nu doar pe acela care creste voiajori sport si care concureaza cu ei , cum poti merge la clasa I -a .II-a etc sa prezinti cum participi cu ei la concurs doar nu crezi ca parintele pe langa servici ,grija copilului se mai angajeaja si sa intretina fizic hobiul copilului , daca nu ar fi existat interese financiare probabil ca ar fi fost salvate si rasele Romanesti create in atatia zeci de ani asa cum fac toate tarile UE , la noi sunt mai importanti maidanezi ( uni se vor supara) pretul se intretinere lunat pt.un ex. este de cateva ori mai mare decat alocatia unui copil .Cat despre piata 2 Brazi probabil frecventati ca si mine dar eu consider normal sa existe acolo doar o anumita categorie de pasari si animale mai , mai aveau sa vina cu porci, cai si capre ca la obor ,desgustator dar din pacate ca in fiecare an nu va dura prea mult aceasta masura , luna aceasta vor veni cu gaini inscriptionate cu diferite antete ale partidelor in fata carora ,,inspectorii” isi vor scoare palaria nu vor avea curaj sa-i exileze.
Din pacate in ziua de azi nu se mai aleg rasele crescute in voliere dupa propriul gust . Se creste ce cere piata si cu speranta de a recupera ” investitile ” .
In plus tineretul incepator este dus in eroare cu ” linii ” din diferite rase crescute dupa gustul fiecaru-i sat . Materiale , carti , reviste , standarde lipsesc sau sunt de calitate proasta . Asa , viitorul raselor romanesti si nu numai , este si va fi mai mult ca oricand in pericol de a se pierde .
Din pacate lipsesc bani la toate colturile . O carte cu Standarde raselor Romanesti inclusiv poze ( color ) recente si bune pentru rasa respectiva pentru a avea un minim de cunostinta fata de rasa care o am in cotet ca incepator , asa ceva lipseste …
@ Corbu ,
Frumoasa pereche !
In anii ” 80 un vecin de al meu a avut doua perechi din aceasta rasa si i-am admirat mult . Doar cu zborul nu se aveau . Pe vremurile acelea , o problema mare …
Succes la pui !
Dieter multumesc!
Se poate mult mai bine dar o iau usor.
Intr-adevar, zboara greu si pe distante scurte.
Buna ziua tuturor!Sunt foarte bucuros cand vad ca cineva se apuca de cresterea unei rase romanesti,mai ales daca e vorba de o rasa asa sensibila si greu de crescut cum sunt castanii!Dl Corbu,din articolele anterioare,se dovedeste un mare iubitor de porumbei asa caaaa…….cu atat mai mult sunt bucuros!
Cu ani in urma cred ca m-am mai oferit sa-i dau exemplare din rase romanesti,din pacate castanii nu-i pot da,negri trenati am.
In alta ordine de idei cei din foto nu pot fi apreciati la culoare,f rar O FOTOGRAFIE REPRODUCE EXACT NUANTA CULORII,asa ca nu trebuie sa facem o discutie din asta.
La com 2 s-a pomenit de”mersul leganat”,acesta apare din cauza trenei f mari pe care o au pasarile,a tinutei,combinata cu picioarele foarte scurte,cum ziceau batranii :”isi agata penele de pe burta cu ghearele”.
Succes Corbu!
Ieri am mers la târgul de duminică din Craiova şi am găsit un domn care avea 3 perechi de castanii maturi şi câţiva pui. Mi-a vândut o pereche de maturi cu 50 lei, cu alte cuvinte mai mult degeaba. Nu am mai avut niciodat, ştiam doar de pe net că se înmulţesc foarte greu şi l-am întrebat cum a procedat cu ei. Omul a fost surprinzător de sincer şi mi-a spus că sunt foarte pretenţioşi, le trebuie doici şi din cauza asta îi vinde, nu vrea să mai ţină castanii. El lua puii de o săptămână de la castanii şi îi punea la voiajorii care aveau pui de o zi ca să primească încă o săptămână lapte de guşă. Pe lângă asta mi-a dat şi o explicaţie la necesitatea folosirii doicilor. Porumbeii îşi cresc puii până la 10 zile după care intră iar în goană şi nu îi mai îngrijesc. Practic porumbeii aştia nu au mai fost lăsaţi să îşi crească puii de atâtea generaţii, probabil iniţial pentru a reproduce cât mai repede şi cât mai mulţi, încât le-a rămas implantat în bagajul genetic un ciclu de reproducţie mult accelerat în aşa hal încât uită că mai au şi pui de crescut şi trec imediat la următoarea serie de ouă. Foarte tristă mi se pare situaţia în care au ajuns. Probabil eu o să păstrez perechea asta ca pe bibelouri mişcătoare pe lângă casă până la adânci bătrâneţi şi n-am să văd vreun pui de la ei. E puţin aberant să te chinui să reproduci tot felul de caractere ale unei rase încât să tindă spre perfecţiune şi să îl ignori pe cel mai important, capacitatea de a se reproduce. Momentan i-am dus la ţară unde o să fie crescuţi în regim de guţani, în podul casei, liberi non stop, ciugol ce vor ei de prin grădină, să îi văd cum se descurcă. Cu alte rase a mers.
FlorinM64 – multumesc inca o data pt. oferta.
Desigur multumesc si pt. cea precedenta.
M-am tanguit mult daca sa te contactez pt. o pereche de porumbei insa lipsa spatiului m-a facut sa renunt.
Cu Castanii insa n-am mai rabdat si, desi trebuie sa mai fac un adapost, pe acestia i-am luat fie ce-o fi.
Mai vreau!
Referitor la Negri Trenati de Bucuresti ….. eeeiii aici, dupa ce fac adapostul, cred ca totusi te contactez si, daca se poate, as veni intr-o vizita sa-i vad.
A. Stanciu – 50 lei perechea? Chiar pomana.
Puteti sa-mi trimiteti pe e-mail la adresa ciobanesc.corb@gmail.com macar o poza cu cele 2 exemplare? Multumesc!
Stiti cumva cine este cel care ii avea la vanzare?
Avea si gulerati printre ei?
Inca o chestiune referitor la ce spune A. Stanciu – asa pateam eu la Felegyhaza si ajungea sotia mea sa creasca puii in locul lor dupa o anumita varsta.
Ei bine, am “sacrificat” cativa pui (care au fost hraniti de parinti in mod neglijent) in sensul ca nu am mai intervenit in nici un fel iar in prezent Felegyhaza ai mei cresc exemplar cate un pui. Ce-i drept nu cresc 2 niciodata.
De asemenea si cu zborul. Initial zburau greu iar astazi, cu program si manati putin de ceilalti porumbei, zboara binisor.
Sa vedem ce reusesc si cu Castanii.
Nu stiu cum se numeste omul, dar e un domn care vine in fiecare duminica in targ. Poze nu le-am făcut, eu lucrez in Bucureşti şi merg acasă în Craiova în weekend, când ajung acasă le fac şi îţi trimit. Nu avea guleraţi, avea doar fata pe care am luat-o eu leftată şi încă un pui leftat scos din perechea de la mine. Restul erau simpli. Avea şi cu chenare albe şi cu chenare gri în coadă. Ai mei au chenare albe. La banii aştia evident că nu sunt nişte exemplare de mers cu ei la expoziţii, dar se încadrează bine în standardul rasei, au capul rotunjit cu fruntea inalta, ochi galben-portocalii, ciocul mijlociu spre scurt, alb, gâtul de lebădă, gros, cu bărbia scobită, picioare scurte, mers legănat, au trena destul de mare, picioarele abea li se văd din cauză aripilor care atârnă. Nu îmi dau cu părerea cu privire la nuanţa culorii, având în vedere că nu am văzut pe viu decât puţine păsări prin expoziţii. Am avut un mic şoc prima dată când i-am luat în mână, păreau mult mai mari la prima vedere. Au pnajul catifelat şi uşor înfoiat şi ei sunt cât nuca. Îmi era şi frică să nu îi fărâm. :))
A. Stanciu, sunt foarte delicati.
Din descrierea facuta pare ca ai pasari faine, astept cu interes pozele.
Referitor la culoare, cum spunea un coleg mai sus (citand un mare crescator), cu o castana alaturi de porumbel se poate vedea foate simplu cat este de bun.
Parerea mea este ca toate rasele ROMANESTI ! S-au dus de mult , mai ales galatenii ! Care inainte rupeau cerul iar acum ii rupe pisica de pe jos !
Pt. Lumea-Columbofila (cim. 2), acum e’ mai bine:
http://cosminn.sunphoto.ro/Castanii_de_Craiova
Da’ astia? Sunt ok?
http://cosminn.sunphoto.ro/Negri_trenati_de_Bucuresti
Porumbei.ro, pot sa-ti trimit pe mail o poza (sau 2-3) cu Castanii (din voliera mea) pe care sa o (le) postezi in capatul articolului?
Sunt curios daca, dupa vizualizarea lor, vor mai fi comentarii ca nu sunt reprezentativi pt. rasa.
Ca sa vezi despre ce este vorba, poti vizualiza albumul meu de pe sunphoto dedicat Castaniilor.
Desigur, trimite.
Pe principiul “o poza face cat o mie de cuvinte”, sa vedem cat face si un scurt filmulet:
https://www.youtube.com/watch?v=YnJVgjLsBq4
:)
Mama ce haiosi sunt! M-a busit rasul cand i-am vazut cum merg ei leganat si ce voci de bufnite au. :))) Au un cantec cu totul aparte fata de cel cu care eram obisnuit, parca e mai placut la ureche, seamana putin si cu zumzaitul zebrelor australiene. ;)
Presupun ca mai ai de lucru la boxe si apoi urmeaza sa le pui si cuiburi.
Mersul leganat de pinguin este o caracteristica de rasa.
Vocea este una ragusita si foarte calda pe o tonalitate joasa. Foarte diferita de voiajorilor spre exemplu.
La boxe nu mai este nimic de lucru. Pe timpul iernii le-au fost ridicate cuiburile iar astazi li le-am pus pt. ca ma saturasem sa adun la oua din tot cotetul Efectiv mi-a fost mila de femele.
Am vrut sa le pun si gratare de boxa insa sunt deranjati de ele si incearca sa le evite. Au picioarele foarte sensibile. Desi mi-ar fi fost mai comod cu ele, am renuntat la idee si fac curatenie mai des.
Cat priveste fetele de boxa, la ei nu este nevoie. Si asa am exemplare care zboara greu pana pe raft iar daca le-as fi pus si fete, le ingreunam si mai mult aterizarea micsorand “pista”.
Am cuiburi si pe podea desi ar fi rafturi destule insa spre exemplu am o femela care nu se ridica nici 20 cm de la sol.
Sunt chestii pe care le intelegi dupa ce te confrunti cu ele. Nu intelegeam de ce ai boxe atat de mari, la cat sunt ei de mici. :) Poate ca era mai bine daca faceai boxe mai jos si mai mici sa aiba loc toti, e cam riscant cu ouatul in cuiburi pe podea. Sau poate sunt o rasa mai gentila si nu se bat asa.
Din cea care nu se ridica nici 20 cm poti scoate pui care se ridica? Sau nu e considerat defect si zborul nu mai conteaza, accentul fiind total pe aspect?
Sunt chestiuni pe care nu ti le spune nimeni. Nici eu nu intelegeam acum 2 ani de ce unii aveau scarite ca ale gainilor in cotet la Castanii. Acum am inteles desi nu ma voi apuca sa fac astfel de scarite la mine in cotet.
De batut nu se bat asa cum o fac voiajorii. Sunt mult mai delicati chiar si cand sunt nervosi la maxim. :)
La Satineti aveam un mascul care daca prindea pe jos un pui il scalpa la propriu. Asa ceva la Castanii nu am vazut niciodata.
Chiar si cu acele boxe mari tot ar avea fiecare cate una numai ca unii sunt prea puturosi si, desi ar putea zbura pana la ele, nu o fac si aleg sa cuibareasca intr-un colt.
Am insa si exemplare care nu vor decat ultima boxa, cea mai de sus. Ce-i drept, aceia sunt si cei mai buni parinti. Nu intamplator.
Femela care nu poate zbura are cea mai buna forma. Sper sa scot pui care sa o mosteneasca insa as prefera ca ei sa poata zbura putin. Masculul pe care i l-am dat este foarte agil.
Zborul la ei nu mai conteaa absolut deloc. De fapt in afara de aspect exterior nu mai conteaza nimic. Nu am auzit pe cineva sa renunte la un exemplar deosebit pt. ca nu clocea sau nu crestea puii ori nu zbura.
Castaniii sunt parinti foarte neglijenti.
Pt. a creste aceasta rasa este nevoie de doici.
Asta auzim de la orice crescator al rasei.
O mica istorioara care contrazice putin afirmatiile de mai sus.
Am o pereche tanara care a scos a doua serie de pui.
In prima serie puii erau extrem de mici si firavi si au murit in primele 2-3 zile.
In a doua tura, puii au iesit vigurosi, parintii au capatat experienta si lucrurile au decurs natural.
La un moment dat mi s-a parut ca parintii incep sa nu se mai ocupe de pui asa cum trebuie si am decis sa iau puii si sa ii dau in grija altor porumbei.
Astfel, unul dintre pui a fost dat unei perechi de Castanii mai batrani si mai constiinciosi iar celalalt pui a fost dat unei perechi de Negri Trenati de Bucuresti (care nu scosesera inca pui la mine, aveau oua, si nu stiam daca vor fi sau nu buni parinti insa am incercat).
Puiul dat castaniilor batrani a fost adoptat imediat si noii parinti s-au pus pe treaba.
La fel s-a intamplat si cu al doilea pui.
Mentionez ca puii aveau la momentul adoptiei vreo 2 saptamani.
Dupa inca vreo saptamana am observat ca puiul de la trenati creste mult mai repede decat fratele sau.
Ce-i drept parintii lui (deci trenatii de Bucuresti) parca il hraneau mai des si mai mult decat cei ai fratelui sau.
Cu toate acestea nu se justifica diferenta de talie din ce in ce mai evidenta.
In weekend m-a pus pe observat (numai asa poti sa-ti cunosti pasarile cu adevarat).
Precizez din capul locului ca parintii naturali s-au imperecheat din nou si au depus oua clocindu-le ca la carte de cateva zile.
Ei bine, surpriza.
Puiul de la trenatii de Bucuresti este mai mare deoarece el nu este hranit doar de parintii adoptivi ci si de …. tatal sau natural.
Astfel, bietul parinte, urmareste cand boxa este libera (trenatii sunt la hranitoare) si atunci zboara la cuibul in care este puiul lui si il hraneste. Acest pui este hranit deci de 3 adulti constiinciosi.
Mama bilogica nu mai contribuie deloc la cresterea puiului, ea ocupandu-se doar de noile oua.
Si mai curios, tatal natural nu il hraneste decat pe acel pui nu si pe cel dat celorlalti castanii (care de altfel au boxa sub a lui).
Unul dintre motive ar putea fi ca acei castanii batrani nu parasesc aproape niciodata boxa amandoi in acelasi timp. Ei mananca cu randul chiar si atunci cand nu au pui sau oua.
Trenatii in schimb coboara la hranitoare amandoi in acelasi timp lasand “usa” deschisa pt. harnicul tata natural.
Iata deci ca si micutii si delicatii castanii pot fi niste parinti exemplari.
https://www.youtube.com/watch?v=v4Ae6OVEnsg
Frumusei foc. :)
Din ce ma ameninti prin comentarii, si ce materiale voiajoriste vizionezi in ultima vreme, sa inteleg ca urmeaza LOFT? :)))
Sa ma vad cu el facut si apoi mai comentez. :D
Sa te vad! Iti dau marfa buna sa il populezi. :>