01-08-2013 • Povesti • 4,516 vizualizari

trista2
Ei dragii mosului, stand si cugetand, porumbei.ro s-a decis sa participe la primul maraton din “cariera” columbofila. Zis si facut. Si cum aveam o candidata care imi facea cu ochiul cum auzea de maratoane, am zis sa-i fac pe plac. Acest topic e povestea ei.

Printre tardivii adunati pe graba cand am revenit in columbofilie in 2011 s-a gasit si “Pieptulet”, o femela care in 2012 a facut parte din cei 4 supravietuitori din 22 de tardivi cu care am abordat sezonul inclusiv primul fond atunci. Au supravietuit unui regim cu idei putine si tampite, gen: fara tratamente si antrenamente, natural, zbor cu 8 pene, experimente, aiureli.

Ea a fost mereu mai plapanda decat altii dar cu o vointa mai mare decat toti la un loc. Prima data mi-a aratat asta cand in 2012 ca tardiva de 2011 cu 8 pene in aripi a sosit de la fond pe seminintuneric de nu stiam ce liliac ma ataca la ora aia.

Acum in 2013 a fost mai mult bolnava decat sanatoasa si dupa prima etapa a trebuit sa o tin acasa sa isi revina, nemaiputand sa urce in boxa. Pastile individual, ajutata sa urce la boxa cand ramanea pe jos, ce sa mai, am oblojit-o ca pe un bolnav cronic. Ajunsese sa nu se mai fereasca de mine, astepta sa o iau in mana sa-i administrez hapurile. La un moment dat si-a mai revenit, a inceput sa zboare pe afara cu stolul si am angajat-o din nou. A sosit horcaind si cu aripile cazute si a intrat iar “pe perfuzii”. A urmat o etapa semi-catastrofa pentru mine unde Pieptulet mi-a ingropat destui porumbei mai bine cotati.

Apoi a trebuit sa o opresc din nou pentru ca oua. A facut un ou gelatinos fara coaja pe care l-a depus direct pe sputnik, parca sa se laude cu el. Am pus-o pe oua de plastic si le-a acceptat. Urmand primul fond, am angajat-o luandu-mi ramas bun de la ea si punandu-i numar de telefon pe cip sa aflu pe unde ramane. Culmea, mi-a mai ingropat cativa porumbei pe care ma “bazam” si la acel fond, venind sleita acasa (in afara clasamentului, normal). Iar am luat-o de la capat cu recuperarea, ma simteam ca un arbitru in ringul de box care numara sa vada daca se mai ridica boxerul din knockout. Si s-a ridicat, iar si iar. Dupa primul fond a inceput chiar sa se antreneze cu aripile prin cusca…. zic “hait, a intrat in super forma!” =)). Apoi a mai rezolvat 2 fonduri de succes, sosind dupa incheierea clasamentului.

Urmand ultima etapa lunga din sezon, un maraton de 850, am decis sa particip si eu pentru prima data la o astfel de distanta… ghici ce candidata mi-am gasit?! Tot ca la box, dar de data asta ca un antrenor cu prosopul pe dupa gat, am pregatit-o zilnic, am stat de vorba cu ea la cuib, mangaiata, frectionata, i-am explicat cum sta treaba cu maratonul, i-am dat portia de alune in fiecare seara din mana, ea stand cuminte pe ouale de plastic si guguind. Nu mai stiam cand trebuie sa scoata dar era in jurul datei imbarcarii asa ca i-am pus un pui de 3 zile dupa care am bagat-o la cos si hai cu ea la imbarcare. Acolo colegii cu porumbei fortosi si bine pregatiti, eu cu doamna pe perfuzii dormind pe ea in cutie. Haios. Nici nu m-am mai uitat la ea dupa imbarcare, convins fiind ca n-o mai vad, parca-mi parea rau de ea desi nu a clasat mai nimic in viata ei.

chemandu-ma

In ziua sosirilor de la maraton si in urmatoarea zi … nimic la orizont. Luni dimineata m-am trezit pe la 7 si de cate ori ma ridicam sa resetez alarma la telefon dadeam un ochi pe geam la sputnikul gol. La 9 am reusit sa ma trezesc pe bune si am inceput sa cobor ca un zombie, inca buimac, sa ma duc sa dau drumu la pui. Trecand prin dreptul unui geam, am vazut o mogaldeata zburlita pe sputnik. Am iutit pasul, curios… o fi vreun pui pierdut… o fi “maratonista”? Cand ies, sputnikul gol. Ok, zic, am vedenii, buimac de somn. Ajung la cotet si cand sa eliberez puii, vad o umbra impleticindu-se prin iarba, incercand sa ciuguleasca. Era EA, maratonista. Wow si iar wow. Nu stiam ce sa mai fac, imi alergau gandurile prin cap ca nebunele. Exact ca la inceput de sezon cand statea sa-i indes pe gat pilule, n-a mai schitat niciun gest, a stat cuminte sa o iau in mana. Usoara fulg, picioare cu noroi, gainat pe coada si la cloaca inchegat, uscat.

inele

Fugi cu pacientu-n brate, pune apa, electrolitu’, ficatu’, toata treaba!

E fresh, arata ca si cum n-ar fi zburat, nu?
trista

Ceva mai bine, seara.
refacuta

Ce-i cu puiu asta, eu am lasat unul galben la plecare?!
puiul-wow

Si uite asa, mai mult pe jos decat in picioare, mai mult moarta decat vie, cum-necum a reusit sa se numere printre cei 12 finalisti de sezon din 45 cu care am pornit. Multi crescatori elimina pasarile care nu claseaza nimic. As putea? Niciodata. Va ierna la mine iar, mai o pastila, mai o perfuzie, ne-am obisnuit. :) La anu avem de zburat Donetsk, Krasnodon si Moscova, ce naiba.

Dupa atatea topicuri cu reusite de la maraton sper ca nu pica prea ridicola relatarea asta, dar mi s-a parut interesanta pentru ca ne arata cat de importanta este vointa unui porumbel… este cu mult mai importanta decat capacitatea lui fizica.

cumana

Iat-o pe doamna acasa, dupa greaua incercare:

porumbei.ro