20-09-2011 • Povesti • 9,770 vizualizari

Pe vremuri, pe vremuri demult trecute, contemporane cu unchiu’ Caragiale, lumea buna folosea celebrul “furculision” si “lingurision”. Acum, omenirea s-a modernizat si a inlocuit sintagmele cu unele mult mai “cool”. Acum spunem “lingurisan” si “furculisan”. Ce treaba are o astfel de introducere cu porumbeii? Absolut nici una!

Desi detest sa vorbim curent folosind expresii din alte limbi, pt. acest articol am ales un titlu care pare rupt dintr-un film de actiune. Un film in care eroul principal este de fapt o eroina. Ei bine, da, eroul acestui articol este o “ea”. Candva am scris un articol, publicat pe site-ul porumbei.ro, pe care l-am dedicate unui var care creste porumbei, un copil care savureaza si astazi, zi de zi, acest hobby. Mai apoi am scris unul despre Cioculet, gutanul “maidanez” crescut de sotia mea si care acum a lasat in urma, unui vecin, o intreaga dinastie de “zburatori”. Bietul om, crezand ca l-a prins pe D-zeu de picior si-a umplut cotetul cu ….. “cioculete”. :D

Cu toate acestea, desi aveam in curte o multitudine de animale, pasari si mamifere, avand in vedere ca nu aveam “logistica” necesara, porumbeii nu aterizasera inca. Asa cum spune si poetul, “Il vede azi, il vede maine/ Astfel dorinta-i gata” (citat din memorie, posibil usor gresit), s-a decis, de comun acord, ca trebuie sa decoram curtea si cu hulubi. Privitul pe casele vecinilor si statul cu ochii-n soare urmarind stolurile altora dauneaza retinei dar, mai ales, psihicului.

Uite asa, 2 oameni deosebiti, deloc intamplator colegi de site (porumbei.ro) – unul deja prieten, cu altul speram ca intr-o zi macar sa stam la un pahar de vorba, ne-au oferit cu draga inima cativa pui, si nu orice pui.

I-am primit insa nu aveam unde-i caza. Prietenul la nevoie se cunoaste si iata ca, timp de 4 zile, omul a muncit pe rupte si ne-a construit o mica porumbarie, o bijuterie, numai buna de cazat cei cativa pui.

Inca de la sosirea acestor mici fiinte am fost “brutal” dat la o parte. S-a pus cu burta pe carte, a inceput sa caute, sa acumuleze. A purces sa ia nastere acel ceva, microb bolnavicios care nu are leac.

Iubeste orice fiinta, mai ales pe cele neajutorate. A crescut n animale, inclusiv porumbei dupa cu spuneam dar, de data asta e’ altceva. Cauta marci de hrana cat mai buna, intreaba de vaccinuri adecvate, citeste tot ce prinde, ce sa mai, se pregateste temeinic. De mult lansase ideea cum ca vom lua porumbei insa doar voiajori. Cei de agrement si ornament sunt frumosi dar nu-ti ofera acele fantezii – le putem numi lejer asa -, acele emotii vecine cu orice alte emotii date de evenimente deosebit de importane din viata unui om. Astfel de remarci, venind din partea unei femei, te pun de-a binelea pe ganduri.

Pe “subiecti” ii hraneste la mana, intra la ei si-i cheama cu “copiii, copiii”. Ma amuza teribil imaginandu-mi cand va trebui sa-i cheme din vazduh cum va “oripila” toti vecinii cu chemarea ei, mai mult decat originala. Ar putea foarte usor sa-i invete cu un fluierat dar probabil ca acest “copiii” i se pare mai “matern” decat un banal fluier.

Se comporta cu ei astfel cum se comporta alte persoane de acelasi sex cu bijuteriile, fardurile sau gentile. Se ingrijoreaza cand intarziem la lucru si-i este teama ca cei mici se vor culca flamanzi.

Abia asteapta sa-i vada in vazduh si spera ca nu o vor dezamagi. Nu se viseaza campioana insa spera ca “biju-urile” ei sa faca invidiosi vreo cativa barbati caci da, doreste sa intre in “ecuatie” cu drepturi depline. In acest sens ma intreaba despre etape, ceasuri, puncte de lansare, masini, asociatii, cluburi, etc.. A practicat sportul si asta se vede in mentalitatea sa. Deja isi face o harta in gand cu locurile din care, progresiv, ii va lansa pe micuti spre casa.

Posibil sa nu ajunga niciodata vr-un nume cunoscut in lumea columbofiliei, de fapt, nu posibil ci cel mai posibil. Asa si?

Simplu fapt ca ea este femeie si s-a apucat de o treaba catalogata la nivelul mapamondului ca fiind una aproape exclusiv “barbateasca” o face sa fie aparte. Multi columbofili se plang de lipsa de intelegere din partea sotiei. Ei bine, dragi “colegi”, cu ghilimele puse de-a dreptul corect, sotia mea a ales nu sa ma bata la cap ci sa-mi “fure” locul, pasiunea, sa intre in randul vostru, sa va fie ea colega.

Ma bucur sa fiu un discret observator, ii tin pumnii din tribuna si recunosc, fara vreo urma de roseata in obraji, ca… n-am nici macar un singur porumbel din cei care-mi “ocupa” curtea. :D

Preocupat cu inaripatele mele (gaini, rate, bibilici, turturele), privesc cu admiratie si respect.

The lady’s in town iar “biju-urile” sale scruteaza deja cu cochi ageri si nerabdatori cerul.
Nu-i asa ca va simtiti putin intimidati? :)

Eu mi-am luat deja un loc confortabil si punguta cu popcorn. Pt. a fi complet, pe ecran apare deja primul personaj negativ. Regele vazduhului isi scaneaza regatul. Inainte il privea ca pe un maestru, ca pe ceva demn de stima, acum acest uliu porumbar ar face bine sa dispara din teritoriu, de “copiii” sai – Nut, Geb, Mr. Fly, Levin si restul companiei nu are voie sa se atinga nimeni. “Filmul” se anunta interesant!

P.S. – Ady77petre si Dieter, vrand nevrand, v-ati creat concurenta! Una aparte chiar! Luati-va popcornul and “Watch out, lady’s in town!” :)

Neagu Cosmin