soim-porumbei
Azi dimineata era nor si in oras nu zburau stoluri. O sa fie interesant, zic. Am eliberat puii, au format stol si au inceput sa urce si sa se indeparteze. Cand deodata…

vad ca se intorc spre casa si incep sa piarda din inaltime. Cam repede s-au saturat de zbor? Neah. Tocmai se indrepta spre ei ditamai femela de soim calator. S-a bagat sub stol si a inceput sa faca cercuri pentru a-i inalta sa poata sa-i abordeze cum ii place. Din stol se rupeau puii abia iesiti la zbor si o luau aiurea fiecare in cate o directie. Stolul cu pui mai mari a ramas compact, a accelerat si spre mirarea mea, nu s-a inaltat deloc, ba mai mult, cauta sa se lase tot mai jos. Soimoaica se indeparta si se apropia, tot incercand sa ii sperie sa se inalte. La un moment dat a trecut prin mijlocul lor si i-a despartit, dupa care s-au unit la loc si au continuat sa zboare enervant de jos pentru ea. S-a dus dupa un pui crud si au inceput sa se apropie de mine. Daca aveam camera video… pff. Puiul a vrut sa se lase la cotet dar eu bateam din palme ca un idiot asa ca s-a aruncat in niste tufisuri dese din spatele cotetului. Soimoaica s-a ridicat si a abandonat, fara a se mai intoarce la stol cum facea de obicei… caci rareori pleaca cu “mana goala”.

In timp ce eu rascoleam maracinii dupa puiul ascuns, stolul a venit acasa. Au aterizat ca dupa un zbor normal si au inceput sa se plimbe prin curte total relaxati. De obicei, la un atac de soim pe maturi, acestia erau pur si simplu terorizati, intrau in cotet si nu mai miscau. Oare puii s-au adaptat cumva la soim si avand experiente cu el inca de mici au inteles ce au de facut si nu ii mai ingrozeste asa? De saptamani bune mi-i ataca in continuu dar dupa ce plecau la disparitie nu asa aproape de casa. Am vreo 4 lipsa, unii cu pielea de pe burta luata de la sarme in picaj si cativa “piscati”. Piscati in sensul ca ii agata superficial intr-un punct unde se formeaza ca o galma plina de sange.

Am observat ca nu prea le place sa se mai inalte sau se plece la disparitie si de cate ori unii incearca altii ii aduc inapoi. Cred ca sunt cei care au fost in stol la primele atacuri de soim si au invatat strategie. Faptul ca nu mai zboara departe si sus este rau pentru antrenamentul lor dar bun pentru supravietuire. Desi stau langa padure uliul nu m-a deranjat deloc. Defapt nici nu am mai vazut silueta de uliu porumbar pe cer de multe luni, nu mai tin minte cum arata. Insa soimul trece peste dealul meu in fiecare seara. O fi bine? Lasati capcanele de uliu pentru ca soimul e mult mai rau.

Inca nu stiu ce sa cred: oscilez intre adaptarea puilor dar si ipoteza ca soimului nu ii era foarte foame si a incercat mai mult in joaca.

porumbei.ro