La ora 16 (17 pe vechi) am scos la zbor stolul… stiu ca acum nu se mai “antreneaza” nimeni, dar nu rezist, porumbeii zboara superb cand nu mai au cuiburi si se lasa frigul. Stol compact, intoarceri bruste, zbor vijelios in zig-zag kilometri buni, totul in asteptarea “antrenorului” Accipiter Gentilis. Facusera aproximativ o ora de zbor si deja 3-4 batrani mai lenesi se aruncasera pe sputnik si s-au ascuns in boxe.
Cu cat se intuneca mai tare, cu atat zburau mai alert (m-a pacalit schimbarea orei si i-am scos mai tarziu decat de obicei). Faceau curbe tot mai economicoase incercand sa ajunga la voliera dintr-o pozitie in care sa nu-i ia prin surprindere jupanu’ uliu.
La un moment dat se pregateau mai hotarati sa se lase si veneau spre cusca in picaj. Brusc s-au intors la 180 de grade si au pornit in directia opusa fulgerator… totul s-a intamplat in fractiuni de secunda, nu am sa inteleg niciodata cum aproape 40 de porumbei schimba directia de zbor cu 180 de grade simultan, dar stiu ca-i un spectacol de zile mari! Cred ca aveau suta la ora…le sfaraiau aripile. M-am intors spre padurea de pe deal si am ridicat privirea, stiind deja ce o sa vad. Era o frumusete de femela babana de uliu porumbar, care incepuse un sprint hotarat in picaj dupa stolul meu. A disparut odata cu stolul in departare, pe directia unui palc de copaci suficient cat sa ma oftic ca nu pot sa vad continuarea. Pana m-am catarat pe balustrada de era sa-mi rup si gatu’ sperand sa mai surprind macar finalul, am vazut ulioaica zburand inapoi spre padure ofticata. Stolul l-am vazut dupa cateva minute la linia orizontului, in puncte facand zig-zaguri energice, licarind pe cerul rosu al apusului, si disparand cand treceau prin dreptul norilor negri.
Abia se mai vedea afara…stolul trecea si pe deasupra padurii, parca sa-i faca in necaz ulioaicei, si apoi presa inapoi spre casa, dar le era frica sa coboare, anticipand un nou atac. La un moment dat, 2 masculi batrani s-au desprins de stol si s-au aruncat ca ghiulelele spre sputnik si dupa ce au aterizat, in 3 secunde erau inauntru. Restul, au inceput sa zboare din ce in ce mai jos, cu niste intoarceri nebunesti, ocazie cu care cate 2-3 ramaneau mai de caruta…probabil primii candidati pe care i-ar pisca selectia naturala.
Cand au ajuns suficient de jos, s-au mai aruncat spre sputnik cateva femele batrane si apoi fiind incurajati, tot stolul a atacat sputnikul… 40 de porumbei incercand sa se lase in viteza pe 1 metru de sputnik nu-i tocmai simplu, drept urmare au sarit fulgi cand au bubuit in intrare. Unii au nimerit pe plasa laterala a volierei, altii pe terasa langa mine si doar cativa mai inconstienti pe acoperis. In orice secunda putea sa reapara uliul, asa ca au inceput sa intre gramada unul peste altul pe deasupra si pe dedesuptul sputnikului.
Era deja semiintuneric, le-am pus cina si au inceput sa manance ca niste armasari, dupa care s-au umflat de apa si s-au dus la boxele lor pentru o bine-meritata odihna. Au adus si 3 pui straini din care 2 au reusit sa plece in timp util, iar unul a intrat cu ai mei fiind prea ingrozit…maine am sa-l expediez cu bilet.
Tin sa mentionez ca in toata aceasta aventura a fost si un pui tardiv iesit la zbor de nici 2 saptamani…nascut din greseala (oua ascunse) din mama+fiu. Tine curbele si viteza stolului perfect, e perfect sanatos si ii bate pe toti maturii care vin pe sacul lui de boabe de afara unde a dat o gaura sa se autoserveasca. Are o vitalitate si un tupeu incredibil…asta apropo de consangvinizare si efectele ei asupra vitalitatii…
Printre ultimii care au intrat s-a aflat si un porumbel de matca pe care l-am cumparat anul trecut si care cand am eliberat matca dorind sa ma las de porumbei s-a invatat totusi la mine. Statea chiar pe acoperis, arcuit frumos cu pieptul in fata si aripile usor desfacute, motorul turat si cu toate simturile ascutite gata sa explodeze din nou in zbor. Cred ca daca ar avea de ales intre a sta din nou inchis la matca in comfort si a zbura nebuneste dar riscant, ar alege a doua varianta.
Nu doresc comentarii de genul “moarte uliilor”, etc etc… defapt nici nu stiu de ce am postat acest articol. In principiu este pentru foarte putini dintre amicii mei, se stiu ei, care gusta acest gen de zboruri si “aventura” si care-s pasionati de natura asa cum este ea lasata. Mie mi-a adus aminte de copilarie cand inghetam cocotat pe magazie si alaturi de vecinul meu Dl. Florescu (Dzeu. sa-l ierte) de la care m-am molipsit de columbofilie, urmaream stolurile inaltate punct deasupra uliilor (care pe atunci nu erau prinsi cu zecile la capcane). De cele mai multe ori, stolurile ajungeau in formula completa acasa, oferind o mare satisfactie… pentru mine, lupta cu natura este poate mai frumoasa si mai “curata” decat lupta in campionate pentru cupe… iar cand este vorba de propriul stol, nici nu se compara cu Animal Planet.
ce sa zic, ai har in ale povestirii, dar si io mai trec prin dastea, bafta in continuare…selectia naturala e ce-a mai buna, bafta ptr la anul…
la mine o porumbita in seara asta nu a avut acelasi noroc, s-a despartit de stol si ,spre surprinderea mea a fost prinsa foarte repede, cred ca era foarte flamand, m-am dus dupa el dar nu a vrut sa o elibereze:((, gata cu zborurile de iarna. Oricum nimik nu se compara cu atacurile de uliu dar si cand ia cate unul foarte drag parca imi vine sa il omor . Vant in pene!!!
ceva de genu am facut si eu astazi…SUCCES total al stolului…:D O mica dezamagire am avut-o de la un las care s-a desprins din stol si s-a aruncat prin vecini ….frumos oricum povestit!
Eu inca nu stiu daca am avut succes pentru ca era prea intuneric sa-i mai contorizez…sper sa nu am vreo surpriza neplacuta maine (chiar daca nu ia uliul, daca se lasa vreunu la sol sigur il ia pisica).
Cei care se despart de stol au o hiba pe care uliul o intuieste imediat…exact ideea de selectia naturala CINSTITA. Pe nesimtiul de dihor nu-l suport nici eu, nu joaca corect. :)
Frumos povestit. Uliu e smecher rau. Nu incerca faza asta si maine la aceeasi ora. O sa astepte momentul de atac undeva unde nu te atepti. Dar macar are un moment de atac frumos si merita filmat chiar daca nu prinde nimic. Dihorul, sobolanul si jderul sunt jalnici si cum a spus porumbei.ro ii urasc k oricare dintre noi de altfel.
eu am un pui(il am si aq)kre a fost alergat d uliu la o sapt dupa c a iesit din cotet.au trecut deasupra casei mele in mare viteza unu dupa altu(porumbelu’ era in fata).cred k erau la distanta de aprox 40 cm intre ei.in prima faza am crezut k e alt porumbel dupa el dupa aceea mi-am dat seama k era uliu.din pacate(pt uliu) porumbelu’ a ramas in viatza si esta un adevarat zburator:D:D
faina,misto povestea :)..ii amuzanta putin dar frumoasa/succes si..*vant in pene*
ptr pozitia 5 ..mirel, de unde esti din neamt??? eu sunt din roznov
frumos articol !!!
Felicitari domnule Andrei pentru modul dumneavoastra de redactare special si bogat in detalii,ca de obicei,detalii ce te tin cu “sufletul la gura” si citind cu rapiditate,savurand fiecare cuvant,atat de plin de adevar si totusi invaluit in mister !!! Asa este, si eu ador urmaririle de uliu,si imi place sa vad reactia porumbeilor si tactica uliului,si este pacat,asa cum ati spus,de multe ori actiunea are loc la departare,iar ochii nostrii atintiti la orizont nu zaresc bine silueta rachetei care incearca sa sparga scutul porumbeilor si cauta un punct slab in stol…..Este foarte multa adrenalina in joc cand urmaresti asa ceva si multa bucurie cand vezi ca se intorc porumbeii acasa iar uliul pleaca gandind o noua tactica pentru maine….Si mie imi zboara acum porumbeii afara,dar deocamdata uliul mai studiaza caci se pare….nu gaseste un punct slab in scut,oricum in curand foamea il va motiva la atacuri,iar porumbeii cred ca imi sunt pregatiti deoarece zboara linistit 2 ore pe zi,iar la aterizare mai stau afara si respira calm,fapt ce denota ca nu au “balast” si imi e frica sa-i inchid deoarce o sa le stric forma,asa ca pe iarna o sa fie tot timpul liberi !….Inca o data felicitari pentru articol (super ! nota 10) si mult succes in continuare !!!
frumoasa povestioara bafta in continuare
BUna!
Selectia naturala are si ea rolul ei.Porumbeii care reusesc sa se adapteze,pot transmite si aceste calitati urmasilor.Adevarul e ca aceste momente sunt unice,ambele parti implicate sunt de admirat.In zonele de munte atacul rapitoarelor, mai ales al uliului sunt des intilnite.Unii crescatori chiar lasa porumbeii liberi pina la caderea primilor fulgi.Porumbeii, fiind complet napirliti, aproape toti, se invata cu aceste atacuri,doar cei care au “o hiba” pe care noi nu am depistat-o vor fi prinsi, sau, citeodata, cei ghinionisti.
Da, e superb sa-i vezi cum respira de usor, dupa ce se lasa dintr-un astfel de zbor si cum clocoteste viata in ei :).
Din pacate nu am posibilitatea sa ii scot mereu si o sa fiu plecat de langa ei poate chiar o luna…timp in care isi cam ies din forma. Asa au facut si acum plus ca erau inca naparliti, dar in 3-4 zile si-au dat drumu excelent si zboara usor.
Daca in primele zile erau cam grasuni si suflau greu, si trebuia sa-i scot fortat din cusca…acum de nerabdare imi ies peste cap direct pe usa, pana sa apuc sa deschid sputnikul.
E frumos dupa ce termina de crescut pana 10… si se rodeaza la zbor de-asta cateva zile, nici nu se mai aud aripile, parca-s de catifea, asa aluneca in aer.
Felicitari d-lor Andrei si Vlaicu. Abia astept sa intru si eu in “formatie”.
Frumos articol ! Nota 10 lui Andrei ! Are har de Ion Creanga !
:D:D :):)
pe ai mei nu ai mai ia uliu sant anchisi de 4luni
v-am apreciat intotdeauna stilul dumneavoastra de a povestii….poate tipariti si o carte.
”unde a dat o gaura sa se autoserveasca” se crede la kfc, plateste cu cardul, shaormarul? :-)
”AM ELIBERAT MATCA DORIND SA MA LAS DE PORUMBEI”!!!!! …..ati avut si un astfel de gand, echivalent cu o sinucidere?????
eu nu stiu daca pt. mine la ora actuala porumbeii mei voiajori ii mai detin ca hobby sau a devenit un viciu ?!? daca nu intru in voliera de 15-20 ori pe zi si nu dau clik pe porumbei.ro de 30 ori pe zi fac icter!
Vardohlip Ioan – din tg nt
Esti sado-maso. Anul trecut am patit la fel dar ia prins seara in zbor,am pierdut atunci cativa, m-am lecuit de zborurile acestea
si io patesc asa searta le dau drumul tarziu se aseaza si pleaca ca trasnetul
si despre ulioaica 1-o pt porumbeii u bafta si sa nuti prinda nici makar 1;)
eu las afara porumbeii si iarna:) am noroc ptr ca la noi ataca mai rar, adica ataca zilnic dar pe gutani :)
Foarte interesant. Ieri urmaream cu placere o pereche de…, nici nu stiu bine ce erau, poate acvile pt. ca erau foarte mari si planau foarte lent. Sau poate ceva soimi, nu stiu, sunt destul de ignorant in materie. Se roteau deasupra curtii mele cu un alai de vre-o trei, patru ciori care din cind in cind incercau sa atace, avind grija sa ramina foarte aproape si intotdeauna deasupra. La un moment dat s-au despartit, una(unul), luind inaltime si ciorile au disparut ca prin minune. Aceasta aparitie fiind o noutate in zona mea, daca nu era plin de vinatori as fi dat drumul la porumbei sa le vad un pic reactia. Cred ca din cauza vinatorilor care trag ca disperatii ”zi lumina”, au plecat din zona lor de vinatoare si au aparut la mine. As fi curios daca aveti ceva poze cu astfel de specimene, poate reusesc si eu sa stiu despre ce se trateaza. Au o deschidere foarte mare a aripilor, planeaza f.lent si au o culoare maro, si sub aripi parca au si ceva pene alburii.
Da frumos articolul dar nimeni nu mentioneza faptul ca un numar mare de ulii sunt capturati si omorati pentru ca isi traiesc viata si omoara niste ciori bolnave care nu pot zbura 100 de metri.
Pentru ca majoritatea oamenilor care fac acest lucru nu prea inteleg ce e cu columbofilia asta, zic e uite uliu hai sa il prind ca daca il omor pe asta gata stau porumbei linistiti dare de fapt porumbei lui o sa ajunga sa stea pe casa toata ziua aia bolnavi o sa traisca linistiti si o sa raspandeasca bolile lor peste tot. Si pentru cei care nu suporta faptul ca le este mancat favoritul sa isi tina porumbelul inchis si o sa traiasca linistit pana la adanci batraneti
Minunat articol!
O experienta ca asta iti face sangele sa zvacneasca in vene cu o putere incredibila, stiu pe propria-mi piele:)
Se pare ca cei care urasc rapitoarele au scrasnit din dinti cu ura cand au citit articolul, ce le pot zice…cupele nu o sa-i faca niciodata fericiti, numai gustand din adrenalina inveti sa traiesti cu adevarat.
Felicitari Andrei, te mai asteptam cu astfeli de urmariri fantastice!
Frumos c sa mai zici….Numai k uliu e smecher si daca e flamand nu se va lasa de stol ore intregi,eu am patit de mia urmarit stolu 3 ore ,am stat si m-am uitat la ei de ma durut gatu si ma treceau fiori la fiecare atac al uliului si totusi dupa atatea ore un pui care zburase de numai 2 saptamani s-a despartit de stol si a venit spre casa p cand mai avea vreo 100 m am vazut cum au zburat penele si uliu triumfator a plecat cu el in ghiare dar am fost multumit de acel pui k a rezistat atat de mult la cat de putina experienta a avut ….. iarna trecuta mi s-a asezat uliu pe casa va dati seama daca nu-l vedeam care iesea primu din voliera era si prins putea sa fie cu 100 de cupe de aur si cine mai stie c campion k tot nu avea sanse de scapare…va dati seama ce flamand era uliu de a venit la mine p casa ,probabil ia auzit cantand si asta la atras….la un vecin care facea si el zboruri pe inserat i-a alergat uliu de nu au mai ajuns acasa decat dimineata si bineinteles k lipseau 2 porumbei destul de valorosi …dar asta e natura nu poti face nimik…si sa stiti k daca vrea sa prinda uliu tot va prinde……Bafta !!!
super!!!!…..e foarte frumos sa iti privesti propriile pasari cum fenteaza pe ulii,chiar daca uneori,mai rarutz, iti mai agatza cate unul…asta e! vorba aia :”selectia naturala”
Si la mine vine uliul kiar foarte des toamna si iarna,kiar dak stau in centrul orasului,ba kiar am o pereke in cartier care face ravagii! Mi-a luat 2 puii tarzii,iesiti de cateva zile la zbor,dar CULMEA: am vazut cu okii mei cum uliul a intrat ca o torpila in unul din pui ,ramanand in urma o multime de pene,si …amintirile …..uliul a plecat zburand cu el in ghiare,nu ii mai dadeam nici o sansa,ma gandeam ca a si murit de la shocul acela…dar….spre uimirea si fericirea mea,l-am gasit dimineatza pe trapa,plin de sange si oleak “nud” :) Peste 0 saptamana a revenit in stol…..asta e enigma mea…CUM A SCAPAT ?!?!?!?!…..precizez: a fost lovit din plin si prins in giarele ascutite ale uliului,care era destul de mare,cred ca era kiar femela din cartier….
Salutare!! Imi plac la nebunie ”intrecerile” astea intre porumbei si porumbari, eu ma duc la cineva in vizita intr-un sat mic unde accipiter gentillis face legea, acolo pana si ciorile sunt pe cale de disparitie, iar porumbeii sunt tinuti inchisi iarna….un cunoscut de acolo are 2 porumbei din care unul nu poate sa zboare(a fost atacat de o nevastuica) iar celalat zboara singur de dimineata pana seara prin tot satul in cautarea semenilor sai….pare f sanatos si pana acum a rezistat, cauta saracul compania graurilor si a gugustiucilor..cu putin noroc poate va ajunge pana in primavara…
da de ce ai vrut sa te lasi de porumbei andrei?
Eh, mai multe motive dar dupa ce am stat departe de ei vreo luna si ceva, imi venea sa ma sui pe pereti…asa ca incerc totusi sa ii pastrez luptand cu toate obstacolele. Merita.
In seara asta n-a mai fost asa spectaculos…s-au ridicat deasupra uliului care plana si intrau cu stolul in el, parca sa-l enerveze. Erau vreo 100 de porumbei uniti, de la 3-4 crescatori.
EU STAU INTR-O ZONA PLINA DE ASTFEL DE RAPITOARE SI MI S-A INTAMPLAT O DATA CAND ULIUL MI-A LUAT UN PORUMBEEL CARE IMI ERA FOARTE DRAG SI PESTE 3 ZILE S-A INTORS ACASA CU O RANA DESTUL DE ADANCA ERAM FOARTE FERICIT CA A REUSIT SA SUPRAVIETUIASCA
Foarte frumoas ce ati relatat dumneavoastra ! Eu nu prea am parte de asemenea ” spectacole ” pt ca locuiesc in zona de campie . As dori sa stiu daca mai aveti vreun porumbel din ce 6 ninja :D…..de anul trecut si cum sau comportat la concursuri .
mai citeste si tu carti despre porumbei pt ca in cazul asta in care tu zici ca vrei sa faci selectia inseamna ca esti foarte slab pregatit pt sportul asta ai mai mult atractie spre braconaj.mai bn ai lasa porumbei inchisi acum si separai ca nu unt masini de curse
@ Jianu Danut: Ah da, am si uitat de experimentul ninja! Pai ce pot sa spun, anul acesta am angajat 25 de porumbei (aproape tot lotul) la primul meu fond (si al lor) din Polonia, pe munte. Din cei 25, primul sosit la mine pe ploaie, cu avans de vreo 4 ore fata de urmatorul la mine, a fost un tardiv din lotul ninja. A fost si loc 11 pe club.
@alexandru: Da, sunt foarte slab pregatit pentru sportul asta. E vreo problema? E loc pentru toti.
Aici era vorba de selectia naturala, nu de selectia pentru curse, sunt 2 lucruri diferite.
Atractie spre braconaj? Explica-mi cum ai ajuns la concluzia asta fascinanta.
Felicitari si multumesc mult pt raspuns , chiar eram curios ! Au fost bune antrenamentele cu domisoara uliu :D .
am facut si eu un antrenament in aceasta seara , cam 20 din ei au ramas in zbor pe-ntuneric.sa vedem ce-o mai fi dimineta si cati din ei se mai intorc.
sunt curios daca acest tip de antrenament poate fi considerat educativ, chiar benefic, sau are efecte negative asupra psihicului porumbeilor.
Foarte frumoasa intinplare care am citit Am vrut sa povestesc ca uneori porumbeii ataca uliul, zboara direct spre el. Nu am vrut sa cred, ce am vazut cu ochii!
Se scimba rolurile, vinatorul devenea vinat! E o placere cind vezi vinatorul ferind de zidul de porumbei care zboara sincronizat, foarte aproape de el, este urmarit de atitia perechi de ochi, care urmaresc fiecare manevra de al lui. Cred ca sa simtit amenintat, cind foarte elegant sa indepartat de stol, erau 60 de por.maturi.
Altadata, cind vinatorul era mai experimentat, mai hotarit, por. au ales varianta de virtej, coborau picaj in cercuri, pina la pamint. Parca dispareau in pamint, ca sa apara dupa citeva minute in stol, veneau pe furis la inaltimea hornurilor si erau aspirati de sputnik.
Daca por. ies compact din voliera, fara intirziati, au sanse mai mari fata de vinatori. Daca sunt care nu vrea sa iasa afara si se uita la cer, acela este o posibila victima a vulturului. In aceasta stare scad sansele porumbelului.Experienta asta mi-a costat citiva porumbei ghinionisti.
Am citit cu placere toate intinplarile !
pfiuu,..domnule Miron,acesta nu prea este antrenament,daca au asa mare frica incat nu intra seara atunci este problema…Si inca ceva …..trebuie sa fi hotarat,adica ori lasi porumbeii afara ori i ti inchisi,faptul ca o saptamana stau inchisi si apoi le dam drumu,…deh sa vedem ,nu da uliul….este mai mult un dezavantaj si o greseala enorma…porumbelul isi iese din forma daca nu face zilnic antrenament,si pentru cei care ziceau ca porumbei nu-s masini de curse,au dreptate, nu sunt masini,sunt RACHETE,eu asa le numesc,iar uliul trebuie sa se multumeasca cu privitul stopurilor din spate=)))…
Asta numesti tu adrenalina??????????!!!!!!!!!!!ma faci sa rad astfel de atacuri pe care eu nu le consider atacuri ci doar ca nijte incercari din partea uliului sa vada dak ai duk kapu pe porumbei ca astefel de atacuri ale uliului sunt de cele mai multe ori esuate sau ma rog depinde de porumbei ca tactica uliului este ambuscada in kaz ca nu stiai uliul are cel mai rapid sprint pe o distanta de 100 m max printre coronamentul copacilor ca dak ai obs porumbelul urmarit in linie dreapta de uliu skapa 90% repet porumbei puternici nu toate “curcile”BAFTA
FELICITARI D LE ANDREI,SUNTETI UN ADEVARAT IUBITOR DE ,,CREATIA SI DRAGOSTEA LUI DUMNEZEU,FITI BINECUVANTAT,TOATE CELE BUNE,SI NUMAI BINE
pt porumbei.ro. da asa e merita sa luptam cu toate obstacolele,pentru mine e mult mai greu macar tu ii vezi la o luna dar eu ii vad doar o luna pe an in rest are grija bunica mea de ei.In fiecare an cand ma intorc gasesc tot mai multi lipsa din cauza rapitoarelor dar asta e viata dragostea de porumbei nu o sa dispara,dimpotriva se face mai puternica….capu sus pentru toti cei care nu pot fi alaturi de pasiunea lor.Mult noroc
frumos articolul…
eu unu privesc cu drag un atac de uliu sa stiti uliu numai din picaj poate avea noroc altfel nup
nu are rezistenta porumbelului
Frumoasa povestire, reala si ,simt eu,veridica, ma ales pentru mine si pentru cei ce au porumbei in zone in care ulii(Falco Peregrinus),sunt o prezenta cotidiana.Totodata este si un antrenor si un”selectioner” foarte,foarte exigent, care, cind are ocazii ,devine chiar singeros!Felicitari pentru reusita,pentru talentul si lipsa(totala) de greseli gramaticale,atit de frecvent observate ,in ceea ce catadicsesc sa ne” onoreze”(jigneasca-pentru intelesul tuturor),unii cu E-mail-rile lor
Mai baieti, lasati treaba cu trauma psihica, vazduhul e teritoriul pasailor, ratiunea lor de a exista.
Nu-i bai daca raman in zbor noaptea, acelasi lucru se intampla uneori si la concursuri. Iar pentru zburatori si jucatori, lucrul asta se intampla frecvent la
rasele performante.
Iar treaba cu uliul este la fel cu serviciul militar la baieti. Face din ei “maturi” de nadejde
salut…am citit posturile voastre si nu pot sa nu intervin. e drept ca articolul e de nota 10, este foarte bine redactat si prezinta o situatie fericita, dar nu cred ca trebuie sa picam in cealalta extrema… ce se intelege din posturile voastre e ca voi chiar iubiti uleii…e drept trebuie sa ii privim cu admiratie pt felul cum lupta sa supravietuiasca, dar nu se poate spune ca ii iubim si sunt o necesitate deoarece ei fac selectia naturala… de foarte multe ori nu este chiar asa… spre exemplu anul acesta asteptam porumbeii sa se intoarca de la un concurs de fond…veanea unul ca o ghiulea…fara sa mai faca vreo tura sau ceva….cand mai avea cativa metrii sa atinga crescatoria vad ca isi schimba brusc directia, ca si cum l-ar frige sputnikul, si accelereaza nebun. trece pe langa mine la cativa metrii si observ in acest moment ca nu era singur, ci avea dupa el o frumusete de uliu, care probabil il vazuse o tinta usoara…ceea ce nu stia uliul era faptul ca tata e si vanator si asta s-a dovedit a fi fatal pt el. eu am fost foarte fericit ca a murit uliul si nu porumbelul meu…probabil multi nu ar fi facut la fel si lasa selectia naturala sa-si faca treaba, deoarece cam asta se intelege din posturile voastre… totusi nu stiu cum va veti simtii cand o sa vedeti ca va vine un porumbel de la peste 600km si in momentul cand vrea sa se lase o sa fie luat de un uliu…eu nu vreau sa zic ca ulii nu sunt necesari, pt ca in acest moment as pica eu in alta extrema, dar nu putem spune ca ii iubim si ca fac doar selectie naturala…de foarte multe ori prind porumbei sanatosi si de mare valoare…
Robert, nu iubesc ulii, iubesc natura si spectacolul ce-l ofera sub nasul meu, spectacol pe care nu l-as avea la domiciliul din Bucuresti printre blocurile gri unde abia se mai chinuie 3 fire de iarba si 2 vrabii ametite de poluare.
N-as vrea ca natura asta asa cum o stiu de ani de zile sa ramana doar o amintire. Deja colcaie de gugustiuci desi e zona montana, cand eram copil in luna Octombrie nu mai aveau tupeu sa se arate, pe cand acum numar lejer 20 numai in salcia de langa mine. Porumbeii braconierilor zboara bolnavicios in barci lenese… se omoara ulii si in padure (adunati pui din cuib si casapiti)…asta ca sa supravietuiasca linistiti toti tricomonosii care abia dau 2 ture de casa ca-i trag paduchii in jos. Cu dezechilibre de genul asta nu-s de acord.
Gestul tau este de inteles, l-ai faultat ca ti-a incalcat proprietatea, chestia asta se aplica la orice hot.
Este delicat sa pastram echilibrul intre respect pentru natura si hobbyul nostru cu concursurile. Cand angajam porumbeii la concurs, suntem constienti ca ii trimitem la sute de km departare, si vor trebui sa faca fata rapitoarelor, OBOSITI fiind, mai ales catre finalul unui zbor de fond. Aici practic noi faultam echilibrul dintre rapitoare si porumbei, nu rapitoarea.
Ma consider norocos ca am porumbeii intr-o zona unde nu ataca uliul nonstop, si pot sa-mi cresc puii linistit de exemplu. Am colegi care pierd pui cu zecile pentru ca stau practic in buza padurii, si este de inteles ca recurg la pusca pentru a-si pastra hobbyul…dar nici uliul nu este de vina cand iti cresti porumbeii in regatul lui.
Se pare ca mult nu iteleg ca nu este vorba de ei si sentimentele lor… e vorba de porumbei sanatosi si de perpetuarea rasei in mediu natural. Ce credeti ca fac multi dintre naturalisti pentru a pastra sanatatea turmelor salbatice de animale sau bancurile de pesti din crescatorii? Introduc pradatori. Nu ca sa-i strapeasca, ci ca sa pastreze sanatosi. Sa le asigure pereptuarea in bune conditii.
Porumbeii exista dinainte de a aparea noi cu volierele noastre… si nu au fost exterminati de ulii. Doar selectati pentru o perpetuare de succes. Ne prind ulii prea multi porumbei? Atunci un lucru este evident. Crestem porumbei debili. Si sunt asa din cauza egoismului nostru. Noi ne ferim de ‘traume’ psishice, nu pe ei. Pentru egoismul nostru stau ei inchisi atunci cand ar trebui sa se bucure de aerul tare al inaltimilor. Il uram pe cuconul uliu? De ce? Noi suntem de vina daca la fiecare vizita a lui gaseste cate un inapt. Ne face un serviciu si noi nici macar nu suntem constienti de asta. Le plang de mila bietilor porumbei pentru ca cea mai mare napasta pe capul lor sunteti voi, “ocrotitorii” lor cu forta. Nu au nevoie de voi si de dragostea voastra egoista, asta trebuie sa intelegeti.
foarte frumos articolul:X….chiar interesant:X….are tupeu mare tardivul ala:P…..oricum bine ca au venit toti aksa in formula completa;)….sa mai postezi articole dastea;X….sunt SUPERBE….knd citeam parca imi imaginam stolul cum zboara……..ink o data..FOARTE FRUMOS ARTICOLUL
Frumoasa relatare ca de altfel toate pe care ni le-ati prezentat pe porumbei.ro de la inceput, si intradevar spectacolul si trairile sunt unice, am avut si eu parte de astfel de intalniri dintre porumbeii mei si uli, care nu au avut toate finalul pe care il doream, cel putin la cele care am participat si eu vizual au scapat toti porumbeii, chiar daca in unul din cazuri o porumbita a fost lovita si “jumulita” un pic. Si intradevar unii au dreptate ca nu numai cei mai slabi sunt prinsi, si mie mi-a fost prins un bun zburator, care a fost alergat de cel putin 3 ori inainte de unul singur de uli sub privirea mea si a scapat, rol avand si relieful favorabil uliului in care se afla la momentul respectiv crescatoria (fiind copaci inalti in jur). Ultimul raspuns de la pozitia 48 al domnului Andrei e cel mai perfect deoarece noi prin concursuri rupem bariera si de selectie naturala in acele cazuri nu mai poate fi vorba, deoarece inclinam balanta in favoarea uliului. Eu la casa unde aveam inainte crescatoria am un vecin care nu participa la zboruri, si are porumbeii liberi tot timpul anului si ghiciti ce? nu are porumbei prinsi de uli desi are si porumbei albi (foarte vizibili), si uliu e foarte activ in zona, asta din cauza ca porumbeii ies la zbor in orele cand uliu nu da tarcoale, si s-au invatat sa stea nemiscati cand trece prin apropiere si nu stau porumbeii lui sa doarma pe creasta casei. Eu care le dadeam drumul mai rar in acea perioada, cand vedea uliu unuii se speriau si ieseau la zbor, si dupa suportau consecintele!!!
Chiar azi mi-o alungat uliu porumbeii.
saracii o stat vreo doua ore in zbor, cum coborau mai jos sa se opreasca din zbor cum ii ataca uliu. pana la urma s-a dat batut uliu si nu o mai atacat
robert:
dap?respect ideeile voastre, dar ganditiva si voi putin un porumbel care are mai multe norme facute si este luat de un uliu poate fi considerat inapt sau debil????eu nu am spus ca nu respect aceste pradatoare, ci ca doar intervin in ceea ce numiti voi selectie naturala atunci cand am ocazia?exact cum a spuns andrei imi apar proprietatea, nu ma duc prin paduri sa vanez cuiburile si sa pun capcane, dar nici nu pot sta cu mainile incrucisate atunci cand vad ca un bun zburator de-al meu este atacat? cat despre interventia in selectia naturala eu unul cred ca a fost facuta inca de la inceputul existentei rasei umane, atunci cand au domesticit primele animale? odata ce noi oamenii ne-am permis sa crestem anumite animale, ne-am asumat in momentul acela si obligatia de a le proteja pe cat posibil…asa se inatmpla cu oile, bovinele si dece nu si cu porumbeii…am vazut acum ceva timp un articol cu porumbeii de stanca, stramosii porumbeiilor voiajori, probabil ar trebuii ca toti columbofilii si crecatorii de animale in general sa renunte la hobiul lor si sa lase natura sa decida singura, pana atunci e cam greu sa se vb dspre selectie naturala…
ceea ce vreau sa subliniez este ca nu se poate vb despre o selectie naturala, din moment ce noi crestem aceste pasari intr-un mediu domestic si porumbeii voiajori nu pot fi confundati cu cei salbatici.
cat despre ce spune dl vasile, targu-jiu,”Se pare ca mult nu iteleg ca nu este vorba de ei si sentimentele lor? e vorba de porumbei sanatosi si de perpetuarea rasei in mediu natural”, tin sa va anunt ca nu este adevarat nicipe departe…cand vorbim despre porumbei domestici nu se mai poate pune in discutie mediul natural… ei nu mai traiesc de mult in acest mediu… asa ca eu consider ca vorbim despre porumbei, care au nevoie de ajutor din partea noastra, porumbei de concurs(in cazul meU), porumbei care nu s-ar ajuta fara ajutorul nostru(ma refer la tratamente, protectie impotriva rapitoarelor sau hrana) sau si daca s-ar descurca isi vor pierde celelalte calitati in special pe cea de atleti. ceea ce sugerati este sa lasam in pace porumbeii sa se inmulteasca liber si sa fie selectati de natura…in acest caz performantele sportive ale lor va avea de suferit. acest lucru intra in conflict cu ceea ce doresc columbofilii.
am o intrebare pt andrei. ce se intampla daca la intoarcerea stolului observai ca iti lipseste cel mai iubit porumbel al tau, care in perioada concursurilor iti adusese multe satissfactii? maii povesteai atat de admirativ cum ceilalti porumbei au fentat atacul si faceai din acesta un martir? sau pur si simplu treceai cu vederea acest evediment, ranit ca totusi ca ti-ai pierdut cel mai bun zburator, sau poate chiar schimbai titlul articolului si il transformai dintr-o povestire cu happy end intr-o tragedie…defapt nu am nevoie de raspunsuri ci doar sa te gandesti….in plus propun sa incercati sa tineti porumbeii deschisi pe toata durata anului “pt a se bucura de aerul tare al inaltimilor” intr-o zona in care pe perioada iernii uliul ataca de 10-15 ori…sunt curios cu ce porumbei veti mai ramane la primavara…de fapt cred ca pot si raspunde . in mare vor ramne doar cei mai puturosi, cei care stiu sa se piteasca sau cei care dintr-un anumit motiv cum ar fi boala refuza sa zboare…ma intreb unde este selectia naturala in acest caz?…in fine tin sa va spun ca un porumbel cand se intoarce de la un concurs nu poate fi atacat la 150-200 de metrii altitudine si la o viteza de 80-90 km/h… in schimb poate fi atacat atunci cand se lasa pe un camp infometat sau insetat-aici intervine selectia, deoarece acest lucru nu corespunde standarelor majoritatii columbofililor(majoritatea au grija ca porumbeii lor sa nu sufere din aceste cauze pe perioada zborului. bineinteles exista si catastrofecum ar fi caldura sau ploi, dar in acest caz nici pradatoarele nu sunt asa alerte) sau mai pot fi atacati in momentul intoarcerii acasa dupa un zbor mai mult sau mai putin extenuant si in acest punct trebuie sa intervenim noi…
D-le vasile daca a-ti locui intr-o zona ca a mea,nu a-ti mai avea aceasi parere,exemplu anul acesta am 23 de pui luati de uliu,si asta in lunile iunie,iulie,august,cand ar trebui sa zboare linistiti. Am vazut cateva atacuri,pot spune ca lucra miseleste,zbura razant cu pamantul si se ridica deasupra crescatoriei,de cele mai multe ori reusind sa-i surprinda si astfel atacul miselesc se solda cu cate un pui lipsa abia iesit pe casa. Asta nu mai e selectie.
Robert, nu stiu cum as fi reactionat in cazul amintit de tine. Ma gandesc insa ca atunci cand angajam un porumbel la o etapa…sunt sanse mult mai mari sa ramanem fara el decat atunci cand il scoatem in jurul casei la un zbor, fie el si iarna. Bazat pe treaba asta, incerc sa nu ma mai atasez de porumbei, desi nu imi iese intotdeauna.
Cat despre faptul ca nu prea mai e selectia naturala de cand s-au domesticit, cam ai dreptate. Continua totusi sa ma incante foarte mult faptul ca dintre toate animalele domesticite de om, porumbelul ramane cel mai salbatic…
Lucrand mult cu ochii in calculator, dupa o zi de munca ma limpezeste enorm sa “lipesc stolul de cer”, si sa renunt la placerea asta 5-6 luni pe an e prea mult. Pentru mine rezultatele la concursuri nu sunt totul in hobbyul asta, asa ca nu as vrea sa se interpreteze articolul ceva de genul “faceti ca mine”. Nici vorba de asa ceva. A fost doar o simpla relatare. Sunt constient ca pentru foarte multi dintre crescatori, n-am insirat decat niste aberatii…la voiajori miezul fiind normele, punctajele, etc.
P.S. Atunci cand le dau drumu la zbor, scot si puturosii :) Nemaiavand matca si compartimente, se face liniste totala cu cotetul GOL si toti zmeii pe sus.
atat timp cat acesti porumbei zboara etape de fond si maraton , parerea mea ca acest lucru este mai mult decat selectie naturala,este super selectie.iar legat de zborul pe timp de seara , chiar intuneric unii dintre porumbei se descurca foarte bine, chiar excelent.am trait personal asa ceva la o etapa de maraton in acest an, unde porumbeii au zburat toata noaptea.cred ca de aceea sunt atat de iubiti si respectati acesti porumbei,reusesc sa ne uimesca din toate punctele de vedere.
domnule Robert asa o intrebare,dar sa nu va suparati pe mine !….: de ce credeti ca porumbeii isi pierd calitatea de atleti daca sunt mai mult timp liberi….? oare cum poate un columbofil sa ajute la mentinerea formei unui porumbel,inafara de administrarea unei hrane dietetice,si a medicamentelor,etc…..eu cred ca singura solutie este antrenamentul.Tare mult mi-ar placea daca as putea trimite porumbeii zilnic la 30 km,si apoi sa stea toata ziua inchisi,dar din pacate nu pot si atunci trebuie sa las porumbeii sa zboare acei 30 km in jurul crescatoriei,ca mai vine si uliul,asta-i problema lor….si asa cum spunea Andrei…..trebuie sa iti placa voiajorii,nu doar un favorit.In momentul in care sunt lasati afara porumbeii sau sunt trimisi la zbor exista riscul ca favoritul sa nu mai fie,…si atunci ce faci,….Personal am avut un favorit,nu mi-a dat niciodata pui suficienti de buni pentru zbor,pe el nu l-am zburat de teama sa nu il pierd…..apoi dupa 4 ani de zile l-am daruit celui mai bun prieten al meu,si de atunci imi sunt dragi toti porumbeii,ma uit la stol ca la un intreg.
Pentru ionut-razvan.
Cati ulii sunt in zona dvs.? La noi sunt 3 perechi in padurile din jur. Le aud tipetele din curtea casei. Jumatate din casele din satul meu au gardul din spatele gradinii in liziera padurii (Satul Pistestii din Deal se afla in zona subcarpatica).
Dintre 3 crescatori de voiajori, unul a lasat porumbeii la liber toata iarna. E singurul stol care face fata cu brio la atacurile uliilor hamesiti de foame. E si singurul stol tinut intr-o “voliera” care nu ii fereste prea mult de frigul de afara si nu este nici o diferenta intre voiajorii neinelati si gutanii care se mai aciuiesc la respectivul crescator (dar am scris articole despre el pe blogul meu). Unul dintre cei trei crescatori are o camera cu geamuri, transformata in voliera. Are cele mai multe victime asa ca ii tine inchisi.
Avem porumbeii pe care ii crestem. Daca va ganditi doar la momentul de fata da, aveti dreptate, porumbeii vostri nu sunt pregatiti pentru zbor la liber. Pentru ca vreti/nu vreti, afara functioneaza selectia naturala. Odata porumbeii iesiti in vazduh, nu mai puteti controla lucrurile, doar sa tremurati si sa va cruciti. Iar “cucoana selectie” spune ca toti handicapatii trebuie sa dispara. Si are perfecta dreptate. Dar daca selectati ani la rand din pasarile care rezista bine la intemperiile vremii, boli si atacuri de ulii, atunci se schimba “traba”. Asta e investitie pe termen lung. Aveti taria sa porniti un astfel de proiect? Poate da, poate nu, insa va rog, nu mai spuneti ca nu e posibil (v-am prezentat un caz ca dovada, inclusiv cu poze si film – si asta pe langa ceea ce v-a prezentat deja dl.Andrei) ci doar ca nu va lasa inima. Asa ca, cine vorbeste prostii?
In ce priveste rezistenta la intemperiile vremii, ganditi-va ca si in Canada se cresc voiajori si rolleri, care zboara si performeaza foarte bine si in acele conditii (foarte, foarte frig, am rude acolo – la ei iarna poate ocupa si primavara intreaga).
A propos de tipete. De trei nopti aud mereu tipete de gaste salbatice. Azi sotia a vazut (pe 23 Octombrie a mai vazut un card de pasari calatoare) un card de gaste salbatice zburand in stol, in forma de V si un altul mai mic, in interiorul primului, in acelasi V (probabil cele mai obosite). Presupun ca celelate care le-am auzit eu zburau noaptea…
Zburau de la Est la Vest !? Mentioez acest eveniment pentru ca e unic (atatea zile la rand sa vezi carduri de pasari calatoare trecand pe deasupra staului – dupa mine, directia era aiurea!!!) de 10 ani de cand locuiesc in acest sat.
Gastele respective au trecut si pe la mine ieri seara. :)) Un V mare si inca vreo 2 mici pe interior, dar se mai reorganizau din cand in cand. Mereu m-au fascinat si niciodata nu le-am vazut de aproape. Nu pot sa nu ma intreb mereu…cum or arata, de unde s-au ridicat, si unde se duc…cate vor supravietui pana la urmatorul drum?…
Creati un program de antrenament pentru pui, eventual ii zburati la ore diferite si dupa ce ati zburat mai intai adultii si uliul s-a saturat sa-i mai atace… pentru ca puii intr-adevar sunt vulnerabili. Insa adultii nu au nici o scuza.
:) Iar gresesc, noi nu avem nici o scuza in zburarea adultilor….
superb vreau sa precizez afirmatiile vostre Vasile tj domnul andrei si robert suntetzii pasionatzii da nu f experimentatzii la 60 ani dak ii apucatzii vetzii stiii totutl despre viatza unui porumbel daka ii vetzii mai avea :P bafat in bataliile cu uliul se vede ca este un adevarat spartan :))
@ionut-razvan, doar primul paragraf de la comentariul 60 si comentariul 62 va sunt adresate, restul e pentru @robet.
Pt. Vasile, Tg. Jiu
In satul bunicilor mei (un sat in nordul judetului Dambovita), in fiecare an se petrece acest fenomen.
Primavara si toamna stoluri de gaste si garlite zboara spre sau dinspre locurile de cuibarit.
O adevarata placere sa le urmaresti atunci cand zboara ziua (in general mult dupa-amiaza, spre seara), sau sa le auzi atunci cand “survoleaza” zona noaptea.
Din cand in cand cate o surata domestica nu rezista tentatiei si se inalta cu greu plecand in urmarirea lor (ce mult mi-ar placea sa pot atasa unei astfel de gaste domestice o camera de luat vederi minuscula pentru a vedea ce se intampla cu ea dupa cativa km de zbor).
P.S. – scuzati va rog off-topic-ul!!!
Referitor la atacul uliului asupra porumbeilor, zona este impanzita de ulii asa ca micutul meu var in varsta de 7 ani si-a inchis in urma cu 3 saptamani cei 11 porumbei (cativa voiajori cumparati de la … braconieri cred si restul gutani sau metisi), exasperat micutul de atacurile voievodului vazduhului asupra pretioaselor lui pasari (intre care jumatate fiind pui de anul asta).
In urma repetatelor atacuri doar o singura porumbita i-a fost ranita la o aripa dar a scapat si pana la primavara omuletul spre sa o aiba refacuta.
Dl. Corbu,
Multumesc pentru ambele relatari!
locuiesc intr-o zona de deal cu padurea f aproape,de fapt locuiesc intrun fel de defileu mai deschis,daca pot numi asa.Sincer nu stiu cate perechi de porumbari locuiesc in apropiere,cert este ca de vreo 2 saptamani toti prietenii mei din zona care cresc porumbei(vreo 17) i-au inchis pana in marti-aprilie cand ne mai slabeste cu atacurile.Am un prieten care numai anul acesta a prins 12 uli,unul chiar de cateva zile.Apropo de stoluri de gaste,am vazut si eu doua stoluri saptamana trecuta dupa-amiaza zburand in v si foarte sus.
Intr-adevar, foarte multi ulii in zona. In cazurile astea, greu ii scoti la zbor… La noi, cand nu au ce gasi de mancare, se ridica foarte sus, cate trei o data. Asa acopera o zona mai mare, au mai mari sanse sa zareasca ceva…
Satul nostru este asezat pe coama unui deal si orizontul este destul de mare. Ambuscadele nu prea sunt posibile, gospodariile sunt gard in gard si mai mereu e cate cineva pe afara si incepe sa strige dupa uliu daca acesta se apropie la joasa inaltime. Plus galagia facuta de oratanii.
Se poate zbura toata iarna, chiar daca sunt atacuri. Pentru porumbei, e excelent. Nu ies la zbor intins in toate zilele de iarna, doar in cele mai blande. Anul acesta, baiatul care-i zbura tot timpul, a fost plecat de acasa afara, la lucru. Cand ii vedeam la zbor, stiam ca s-a intors. Va tin la curent in iarna asta. Poate reusesc sa filmez ceva actiune, sa vedem diferentele (cu conditia sa-i zboare regulat).
eu unul nu o sa mai scriu la acest topic…se intra intr-o polemica prea mare. parerea mea este ca nu este indicat( cel putin in zona in care locuiesc eu) sa tii porumbeii deschisi pe perioada iernii…dar pana una alta fiecare face cum pofteste si ce crede mai de cuviinta…
pt vasile tg jiu id-ul meu este frogo_26,daca doresti sa vb
Felicitari pentru articol, Andrei!Superb povestit si scris cu mare acuratete .Vezi filmul desfasurandu-se(cu ochii mintii) fara probleme.
Am trait aceste senzatii inainte de a muta porumbeii in Targoviste, in oras, unde nu am vazut nici un atac de rapitoare in 3 ani.Acum mi-as dori sa am parte de un antrenament “gratuit” (si un spectacol”bonus”)dirijat de”peregrinus”, macar din cand in cand.Fara nici o amenintare, porumbeii au devenit cam lenesi..
Foarte frumos povestit.Iar in privinta domnului Soim iti dau dreptate ia sa-l lasam noi pe el sa isi faca treaba ca nu degeaba exista el pe pamantul asta . Asa cum majoritatea porumbeilor scapa de atacul lui asa ar trebui sa scape toti in caz contrar ia sa nu dam noi vina pe el si sa incercam sa facem o selectie cat mai riguroasa asa putem vedea in fiecare seara cum pleaca jupanul Soim la culcare cu burta goala.
Deci o singura rugaminte lasati atat porumbei cat si animalele salbatice sa faca ce stiu ele mai bine sa supravietuiasca. Bineanteles mai putin jegosi de dihori si sobolani care nu pot sa ii suport cu toate ca nu am avut mari probleme cu ei dar nu joaca deloc corect.
Si dihorii si jderii joaca la fel de corect ca si ulii si soimii numai ca folosesc armele lor.
Faptul ca armele lor constau in capacitatea uimitoare de intra prin tot felul de gaurele si crapaturi, inteligenta peste medie (judecand dpdv al speciei noastre) si ingeniozitatea deosebita, abilitatea de a duce o viata nocturna si diurna in acelasi timp (diferit de ulii care sunt numai diurni, spre exemplu) si altele, nu inseamna ca ei nu joaca corect ci doar ca natura a facut ca aceste specii sa evolueze pentru a putea supravietui inzestrandu-le cu “unelte” care sunt de multe ori specifice si speciei noastre.
Chiar si viclenia este o arma de care unele specii de pradatori uzeaza in lupta pentru spravietuire si este ceva absolut firesc.
Pana la urma scopul principal este perpetuarea speciei prin orice mijloace (placute sau nu omului, admirate sau nu de acesta, respectate sau hulite de el).
Singurul lucru care ma irita si pe mine la aceste specii este faptul ca de multe ori ucid mai mult decat consuma (aidoma lupilor ce intra in staulul nepazit al oilor). Aceasta frenezie a uciderii daca pot spune asa, este datorata tot omului.
In natura, un dihor nu ar avea sansa, oportunitatea de a gasi atat de multe pasari, la un loc, pe care sa le poata ucide asa de usor.
Referitor la sobolan, el este intr-adevar o specie problema si nu doar pentru columbofili.
Probabil ca acesta este una dintre putinele specii pe care daca am reusi sa le extreminam, natura nu ne-ar purta pica, insa succesul lor ca si specie se datoreaza 100% noua, oamenilor.
Aceeasi placere o am si eu insa acum 2 zile am avut neplacerea de vedea cu ochii mei cind un uliu de calibru mare a lovit cea mai perfecta porumbita pe care eu am avut-o in voliera mea si cel mai zburat porumbel de cind particip eu la concursuri. Uliu a prins-o chiar in usa volierei,apoi a picat cu ea in fata volierei in acest timp eu am alergat spre el iar la un metru de el a lasat-o.Cind am pus mina pe ea era intepata in doua locuri i-am dat doua pastile si am lasat-o in voliera,insa a doua zi dimineata ma parasit…..
Florin, descrie-mi te rog cum s-a intamplat totul. Stiu ca porumbeii se indreapta spre voliera sa se salveze de uliu doar atunci cand sunt fff. obositi, bolnavi, naparliti rau, etc. Daca sunt in perfecta stare zboara si se inalta. Banuiesc ca ai avut-o inchisa mai mult timp sau a luat-o prin surprindere cand statea pe casa.
Corbu, trebuie sa iti dau dreptate, pana la urma noi ingramadim porumbeii in locuri unde dihorii pot ajunge…in natura porumbeii cuibareau pe stanci si nu erau asa ingramaditi.
asta vroiam sa spun si eu…daca porumbeii sunt salbatici si cuibaresc pe stanci sau unde li se pare lor ca sunt mai in siguranta totul este ok, putem vb de selectie naturala, dar odata ce noi i-am domesticit si i-am transformat intr-un hoby chiar mi se pare corect sa incecam sa le oferim si o protectie cat mai mare impotriva rapitoarelor(aici incluzand ulii, pisici sobolani, dihori etc)
robert,
Toti crescatorii din tara si strainatate iti recomanda construirea custii in asa fel incat sa nu poata patrunde nici un pradator. Insa ferirea de ulii consta in hranirea si antrenarea adecvata a stolului de zbor. Altfel, cu ce sa ne deosebim de crescatorii de ornament? Daca nu faci acest lucru, factorul principal in zburarea in competitii este norocul. Strainii au o expresie: “hawk proof”. Si se refera la stolul probat la uliu. Cat despre soim, nu vei gasi pe nici unul sa pretinda ca stolul lui este “falcon proof”.
De fapt, antrenarea incepe cu mult inainte de perioada cu numarul de atacuri maxim. E o prostie sa inalti un stol neantrenat direct in ghearele uliului. Iar in timpul iernii sau perioadei de mare activitate din partea uliilor, nu tii porumbeii permanent la zbor. Un zbor o data pe zi sau la doua-trei zile este suficient. Daca stolul tau e neantrenat, tine-l inchis pana in primavara si incepe antrenamentele atunci.
Si daca vreti sa stiti, o foarte buna metoda de antrenament este cea descrisa in cartea lui Feliciu Bonatiu. Ma refer la antrenamentele in jurul casei care sunt obligatorii pentru voiajor ca sa invete topologia locului natal si pentru formarea tonusului muscular.
Se pot simula conditiile din libertate intr-o mare masura si asta e cheia pentru perpetuarea unui stol sanatos si rezistent.
‘Nea Vasile, hawk=soim, falco(peregrinus de ex.)=uliu si nu invers. Nu de alta dar invata lumea gresit.
Dl. Andrei, va rog stergeti mesajul anterior, am strecurat o eroare html, scuze.
Ma scuzati ca ma apar un pic dl. Sangeorzan Cristian.
In “Dictionar Englez-Roman Roman-Englez 75.000 de cuvinte” de Andrei Bantas, editat la Teora, gasim:
hawk =
I. uliu (Accipiter)
II. a vinde
2. a colporta
III. 1. a vana cu soimi <– e singura pozitie unde zice soimi …
2. a-si drege glasul
falcon =
soim
Si atat. Daca folositi http://translate.google.com , obtineti aceleasi rezultate. Daca cititi textele in engleza ale porumbarilor din strainatate, gasiti in context aceleasi referinte.
Vedeti si Wikipedia:
http://en.wikipedia.org/wiki/Falcon
http://en.wikipedia.org/wiki/Hawk
Cu respect,
Guta Ciucur Vasile
Pentru uliu mai precis: http://en.wikipedia.org/wiki/Goshawk
Am impresia ca “Goshawk” este denumirea mai raspandita la ei pentru uliu.
Cand se refera direct (exclusiv) la Accipiter Gentilis, da.
Insa cand te referi la orice rapitoare mai lenta decat soimul, la care stolul trebuie sa faca fata, faci referire la :
“family Accipitridae, which also includes other diurnal raptors, such as eagles, buzzards and harriers.”
Si zici generic Hawks (desi nu este chiar corect, e contextul in care vorbeam mai sus).
Chestia e ca stolul nu trebuie sa faca fata decat la uliu si soim. Restul sunt prea lenti sau prea mici(eretele).
Domnule Vasile,nu-i chestie de aparare pentru ca intentia mea nu era de a ataca sau ofensa pe cineva. Era doar o banala observatie si atit.
Cu respect si eu.
Revin dupa o absenta de mai multe zille ,iar cele de mai sus (puncte de vedere, pareri si experiente personale, replici si contrareplici,…)m-au incintat!!! Din asa ceva chiar se invata,in plus folosindu-se un ton si expresii civilizate, argumente logice pro si contra!!! BRAVO TUTUROR,cu ceva(mai mult!) in plus, pentru dl.Vasile ,Tirgu Jiu.
Salut tuturor !
Sincer, as vrea sa vad dince in ce mai rar spre deloc astfle de imagini. In acest mod barbar si ilegal nu se vor proteja porumbeii.
Indivizi ca cesta nu fac decat sa improste cu noroi adevaratii columbofili care au inteles ca uciderea uliilor nu este solutia corecta in protejarea stolurilor de porumbei…
http://busca.sunphoto.ro/porumbei/pagina3
eu ador foarte mult animalele,si as vrea sa le tin la mine acasa.
Încă un super articol! Mulțumim!