Cand nu poti pleca in casa, desi ziua pare incheiata…
Cand vorbesti la telefon si inchizi repede cu vocea tremurand, ca ti se pare ca vezi o umbra cum trece prin noapte…
Sa fi fost un liliac? Nu! Si pune-te si convinge pasarea speriata sa intre. Face pasi mici prin semi-intuneric, tresare la fiecare pas, e la primul maraton si la prima noapte afara in bezna. Si totusi are incredere in tine si de cate ori ii vorbesti sau fluieri mai face un pas. Intr-un final intra si se adapa cu nesat la lumina lanternei.
Punct si de la capat, dimineata vine cu noi emotii.
ca bine zici!
cunosc situatie, la aceeasi ora ca si a ta.
Pentru momentele astea merita continuat ca altfel… la cate lucruri anapoda sunt in columbofilie, mereu imi tot zic “gata, e ultimul an”. Intre doua reprize de “gata” din astea, mai inelez vreo 30 de pui… :))
Ce mișto, mi se face pielea de găina cand citesc articole de genu
Evenimentele astea,sunt hrana pentru suflet si de multe ori uiti si de problemele personale cand se intampla ,evenimente de acest gen. De multe ori ,o sosire din asta sau a unui porumbel revenit dupa luni de zile,chiar ani sunt mai satisfacatoare decat clasarile de orice fel
Andrei,da de ce nu.ti pui si tu un reflector ceva la porumbei? Iarna cand vin acasa de la servici,ma ajuta enorm sa am lumina la porumbei
Nu am vrut sa trag curent la ei dar probabil merge pus unul solar mai puternic.
Frumos……………………
Marfa!
Felicitări, Andrei! Frumoasa sosire, frumoase peisaje.
Pur si simplu……..
Ia-ti o lanterna de lucru cu led( a mea are cred 40 leduri) si pune-o sa lumineze locul de aterizare este foarte utila .Multa bafta in continuare