Hai sa vedem…din cate stiu, majoritatea daca nu chiar toti dintre noi am indragit porumbeii in copilarie. Atentie, sondajul se refera strict la momentul initial, atunci cand ati descoperit porumbeii…altfel, este stiut ca multi dintre noi am pornit cu porumbei comuni, am facut pauza ani buni, si apoi am reluat cu voiajorii sau alte rase. Ar fi interesant sa aflam si CUM ati descoperit porumbeii. Surprinzator de multi columbofili au inceput dintr-o intamplare.
{democracy:13}
Am indragit porumbeii inca de la varsta de 3 ani.Locuiam la bloc iar tatal meu avea o pereche de voiajori pe balcon.De atunci nu am mai putut sa ma despart de ei.
simt k am contribuit si eu.Sper k din commentul meu l ati descoperit p acest baietel din tm. numai bine
primu porumbel l-am avut pe la varsta de 5 6 ani nu mai stiu exact stiu k eram la gradinita…si un zugrav care lucra prin curte mi-a adus o femela…de la nepotul lui…asa k a 3 zi…nepotul acestui zugrav…a venit si mi-a luat porumbelul…fara sa stiu…la scurt timp am fost k tatal meu in targ si ..mi-a luat o pereche…
aici e in piata libertatatii din timisoara.:P
Eu unul, de cand ma stiu am avut tot felul de lighioane, dar de porumbei am inceput sa fiu atras candva dupa 10 ani, cand observam stolul unui vecin la antrenament peste gradina bunicilor. Au inceput sa ma fascineze…dar totul a inceput cand am mers cu 2 colegi de clasa care erau deja columbofili si am vizitat o crescatorie… atunci am vazut cum se cuibaresc porumbeii, cum arata puii, ce culori pot sa aiba…tin minte ca am plecat “bolnav” de acolo. M-am smiorcait foarte mult la parinti pana mi-au permis sa-mi iau primii porumbei… banii de buzunar pentru mancare la scoala ii strangeam si cumparam cate un gutan. Primul meu voiajor mi l-am permis cu mari eforturi, era un pui albastru cazut din cuib, chel in cap de la atata bataie…era cel mai ieftin si am reusit sa-l cumpar…primind garantie ca “o sa fac treaba cu el” :)). CHELU i-a fost numele si a fost celebru la vremea lui printre piticimea columbofila din zona.
Nu stiam ca porumbeii se pot intoarce de la distanta mai mare si ii lansam cu emotie de la cateva strazi departare. Cand s-a decis ca trebuie sa-i dau ca sa ma apuc de invatat, am dus o parte din ei undeva prin Ardeal ca sa-i ratacesc. Erau gutani si hibrizi cu voiajori. A doua zi pe la pranz in timp ce eram prin curte, am vazut un porumbel aterizand pe cosul casei… era unul din cei “rataciti”, negru corb, fiu din CHELU si o gutanca neagra. Am fost pur si simplu socat…stiam ca l-am lansat dincolo de munti, la distanta pe care o consideram enorma…cred ca am povestit atunci intamplarea la toti pe care-i cunosteam, de cel putin 10 ori.
am inceput sa cresc porumbei de la varsta de 13 ani. toti prietenii mei aveau atunci porumbei da p mn nu ma lasa tata sa tin porumbei pt ca zicea el distrug tigla de pe casa, dar apoi vazand ca trag tare si ca tin cu adevarat sa fac porumbei a fost de acord sa construiesc o voliera, si de acolo a pornit tot. Mi-am adus porumbei de p la prieteni si in scurt timp au iesit si puii si au inceput ANTRENAMENTELE ca fierbeam de curiozitate sa vad potentialul pasarilor mele… si asa as putea sa continui la nesfarsit ca povestea e luuunga,, dar, cum in topic este vorba desprea inceputul in acest sport, ma opresc aici.
cu respect Beica Daniel
bogdann – asa este, numai ca nu stiu daca cel mic este columbofil sau doar hranea porumbeii intamplator in piata.
Wow, e un vot de peste 40 ani! Cum asa?! Nu credeam ca a devenit cineva columbofil dupa 20 ani.
In primul rand cred ca ar trebuii sa se precizeze clar …cand ai devenit columbofil cu acte in regula sau de cand cresti porumbei…sunt doua lucruri total dferite pe care lumea cred ca le-a confundat…spun asta datorita sondajelor care mi se par putin cam mari avand in vedere ca cel mai mare procentaj il reprezinta media de varsta 1-10 ani
Pai am precizat destul de clar in articol.
Columbofil este si unul care creste 2 gutani intr-o cutie.
Topicul n-are nicio legatura cu asociatii, cotizatii etc.
pai in cazul asta draga andrei cred ca datele problemei se vor schimba radical….insa daca este sa facem un sondaj,hai sa-l facem strict pe porumbei voiajori si nu gutani…asa ar fi corect
SALUT DE PORUMBEI MAM LUAT IN ANUL 2000 ADIK LA VARSTA DE 11 ANI .. IMI ADUC AMINTE A FOST O INTAMPLARE INEDITA ACIM NU MAI AM PORUMBEI IAR CAND IL VAD PE BAIATUL DIN POZA CAND IL VAD PARCA MA VAD PE MINE… BAFTA TUTUROR COLUMBOFILILOR!
Nu, nici vorba, nu este vorba numai de voiajori ci de orice fel de porumbel. Fara gutani eu nu as fi devenit columbofil poate, si deci nu mai discutam azi, aici cu voi. Sunt foarte multi cei care NU au inceput cu voiajori, deci sondajul ar deveni profund irelevant. Eu vreau sa vad varsta medie la care se “ia microbul”, pentru a veni in intampinarea unui alt proiect pe care-l voi expune in viitor. Stiu ca dupa o vreme multi ajung sa vada columbofilia numai in cifre, dar nu despre asta este vorba aici.
pasiunea mea pt porumbei a inceput la varsta de 18 ani cand de ziua mea am gasit un porumbel voiajor albastru de 2007.a fost deajuns sa-i iau o pereche si s-au inmultit.acum am ditamai cotetul si sunt mandru de fiecare.din pacate porumbelul acela a plecat dupa prima serie de pui.
Cat se poate de exact: 16 aprilie 1988; a fost o pura intamplare! Am plecat dupa hrana penru pestisori de acvariu si m-am intors acasa cu un porumbel mesager sportiv, pe care platisem la vremea aceea, 75 de lei…! Aveam pe atunci 13 ani…!
ieu tot cu gutani am inceput la 9 ani 3 gutani am avut din care erau masculi si fiecare o adus cate o porumbitza aksaa pana sau inmultzit si la bunici nu le conveneau si bine inteles am aflat de voiajori de la un preten si aja am strns si ieu cate unu :))
pe la varsta de 4-5 ani cred ca am avut primii porumbei… defapt nici nu mai stiu exact…primele mele amintiri sunt cu porumbei. 3 vecini aveau porumbei pe atunci si la multe insistente din partea unui pitic care abia putea sa tina un pui in mana au facut cadou 2 gutani pe care ii tineam intr-o cusca de 50×50 cm. Evident ca nu au stat prea mult pe la mine si am fost foarte trist cand au plecat. in consecinta bunicul meu a mers cu mine in piata si mi-a cumparat 6 pui (asta se intampla cam acum 15 ani), si de atunci nu m-am mai despartit nici o clipa de ei.
am devenit interesat de concursuri abia cand am ajuns la liceu si tot atunci am inceput sa frecventez site-uri de profil si sa citesc primele articole columbofile. Primul concurs la care am participat a fost in anul 2004 (pui – viteza si demifond) si 2005 ( maturi+pui – viteza si demifond)
Apoi a trebuit sa plec la facultate in Bucuresti, eu fiind din tg-jiu si singurele lansari care le-am mai facut au fost din portbagajul masinii, dar anul acesta voi termina fac si in toamna voi participa din nou cu pui din 2009…. sa vedem ce a rezultat din 4 ani de cosangvinizari :))
Am mostenit acest hobby,de la tatal meu.M-am nascut cu voiajori,dar pe la varta de 10 ani,am inceput sa-i studiez si nu voi regreta acest fapt.Pot numi acest ‘ Super sport “o traditie de familie,deoarece si alti Unchi, impartasesc aceasta pasiune…si Cumnatul ! doresc ca cel putin un nepot,sa iubeasca acest hobby si sa participe alaturi de mine la crearea unei linii competitive si performere!din anul 2001 particip la zboruri.am trecut prin momente f.grele,cand am fost decimat de Dihor,sobolani,pos.pisici,dar acest fapt m-a ambitionat si mai mult.prin preajma porumbeilor am cunoscut f.multi oameni de caracter,dintre care o parte mi-au devenit prieteni.zbor in tandem si cu Ms.Musescu,Campion National M.Fond 2002 UCPR!Din pacate lipsa timpului si distanta sunt principalele dezavantaje majore.locuies la 65 km de crescatorie si weekendul ma gaseste langa pasarile preferate.Sunt f.recunoscator fata de Mama,cea fara de care acest sport,ar fi fost un vis…succes tuturor iubitorilor de pasari si animale!
eu am inceput p la varsta d 12 ani cand 2 prieteni de ai mei si-au luat niste porumbei.la inceput nu mi se pareau deosebiti dar cu timpu stateam tot mai mult la porumbeii prietenilor mei si ii priveam.cam la 1 an si ceva mi-am luat si eu o pereche de porumbei gutani pui unu albastru cu alb in cap si in aripi si unul albastru cu aripile albe.i-am luat de la un prieten.cu timpul au inceput sa-i plak la fel de mult si unchiului meu cu kre acum cresc porumbeii.asa k amandoi am devenit columbifili:D
eu am mostenit aceasta pasiune :D de la tatal meu :D care a avut porumbei d mic copil:D…pana in 2005 eu n prea eram pasionat……doar ii admiram in zbor:D…in 2005 a plecat tata in strainatate iar eu am ramas s am grija d porumbei :D……erva primavara :D au iesit primii pui….le-am cumparat inele…cel mai frumos a fost cand am vazut primii pui la zbor……knd sa intors tata in vara 2006…am dus puii la antrenamente……surpriza:D aveam 13 pui si din acestia n-am pierdut nici makr unu la nici unul din zboruri…chiar dak nu mam clasat la club…pt mn sunt foarte importanti pt k s-au intors toti aks sanatosi……app:D am bagat s o poza q masculul p oua :D de la topicul cu “intarziatul ouatului” vant in pene :D
In cazul asta ANDREI sunt cam saracut…am avut primi porumbei acum 24 de ani….si din 1992 am voiajori…oricum desi tot porumbei se numesc si gutanii…este o mare diferenta intre ei si voiajori
Am descoperit virusul columbofil, in anul 1992 cand in timp ce ma aflam pe teren la fotbal am vazut un uliu care alerga dupa un porumbel.Unii colegi au inceput sa fluiere la uliu.Acesta fara sa se sinchiseasca de noi, l-a prins,si s-a lasat cu el intr-o tufa de rugi. Am alergat spre uliu care s-a speriat si a fugit.Bietul porumbel avea pe spate urmele ghearelor uliului. Lam luat acasa si l-am ingrijit . Tatal meu care avusese si el porumbei ,mi-a facut rost de o porumbita de la un prieten ,reparandu-i omului ceva pe la masina.Am primit o porumbita inelata cu inel de tabla.Cristi , prietenul tatalui meu m-a chemat pe la el sa-mi arate porumbeii.Cand am intrat in cotet ,nu-mi mai venea sa plec de acolo.Ce cicaleala si-a luat bietul cristi timp de cateva ore . Vroiam sa stiu totul.Ce mananca, ce fac ,cum oua,cum cresc puii.Stres nu gluma. La plecare cristi mi-a mai dat cadou o pereche de pui .Le-am amenajat doua custi din 2 stupi si astfel am inceput sa strang porumbei.Am auzit de la niste prieteni ca ,duminica se gasesc porumbei frumosi la valcea in piata.Am plecat la piata, plin de sperante. Acolo numai ,,specialisti,, Am cerut si eu 2 masculi si 2 femele si am plecat mandru nevoie mare acasa.Abia asteptam sa ajung cu ei acasa sa-i bag in cotet si sa scot pui din ei.Dar acasa au inceput toti sa turuie si sa-mi bata puii .Luasem 4 masculi,teapa….Aveam nevoie acum de 4 femele.M-am dus iar pe capul lui cristi.Cand a vazut bietul de el pe ce ,,campioni,,gutani sadea , am dat alocatia mea pe doua luni, m-am asigurat si de o morala sanatoasa.Ma duceam zilnic pe la cristi si de cele mai multe ori ma intorceam cu un ou, cu un pui,cu un sfat.Dupa un an eram deja fericitul posesor al unui lot de 20 de porumbei .In1998 cand am plecat in armata i-am dat unor prieteni sa mi-i tina.Dupa un an nu am mai gasit dacat 2 porumbei acasa,porumbei intorsi de pe unde-i dadusem.Am plecat la facultate si nu am mai avut timp de porumbei.Trecut-au anii si in primavara lui 2006 sotia mea vine acasa cu doi porumbei de la o colega de serviciu.Flacara s-a reaprins instantaneu.Pana in august aveam 40 de voiajori gata de zbor.Am inceput antrenamentele cu ei pana la pitesti.Din 20 au ramas 15.Un prieten mi-a propus sa ma duca sa ma inscrie in clubul Anton Pann.Si astfel am devenit si membru columbofil cu acte in regula.Un alt prieten care se lasase de porumbei mi-a imprumutat ceasul sau un stb mecanic si eram gata de concurs.In 2007 am participat prima oara cu porumbeii la zbor.Mama… ce fior.si acum cand ma gandesc la primul concurs ma trec apele.Cand a sosit primul porumbel am inceput sa sar in sus de fericire.am luat clema si am bagat-o in ceas.La desigilare surpriza.cel care-mi pusese ceasul nu-mi potrivise bine ziua si mi s-a anulat banda.Dezamagire totala.toata saptamana ce a urmat am invatat stb-ul pe de rost.La concursul urmator totul a mers struna.Miercurea seara suna telefonul.Bunul meu prieten Cristi Baiasoiu ma suna si-mi spune ca am locul 6.Doamne ce petrecere a fost….In acest minunat sport nu poti reusi fara ajutorul prietenilor.Acum impreuna cu sotia mea care ma sprijina in permanenta ,avem 140 de porumbei ,ceas electronic ,si mari sperante in noul sezon care sta sa inceapa. In speranta ca povestea mea nu v-a plictisit prea tare va doresc multa bafta in noul sezon. ROHATINOVICI DANIEL,Com MIHAESTI,Jud.Valcea
am avut porumbei de cand m-am nascut si anume jucatori,rasa pe care o crestea tatal meu.mai tarziu ocupandune de ei eu si fratele meu.am avut toate rasele,inclusiv voiajori.am avut pauza un an de zile dar nu am rezistat fara ei.in prezent cresc jucatori de botosani.porumbei sunt la 25 km si ajung mai rar pe la ei,de ei ocupanduse tatal meu.
salutare inca de cind am putud deslusi lucrulile am fost(la incepu obligat)sa iubesc porumbei de bunicul meu regretatul Aurel Bartalis care ma facut sa iuberc porumbei in special cei romanesti.De atunci si pina in prezent cresc cu placere zburatorul orbetean romanesc si de doi ani si voiajori.Este un sport care mi-a adus si imi aduce sadisfacti deosebita din toate punctele de vedere,si indiferent ce sar intimpla sportul columbofil va fi pe primul loc Cu stima si respect Aurelian Bartalis
Eu as povesti in fiecare zi cum am inceput!Mi-a adus tata p la 5-6 ani voiajori,i-am tinut un an inchisi si le-am dat drumul dupa ce au facut pui,erau cativa f buni!Dar mie nu-mi placeau sa stea asa degeaba,pt ca imi parea cel mai frumos cum aterizau ei pe casa de la zbor ,cu picajul ala in viteza cu aripile stranse,eram fascinat!Erau superbi dar ca sa aterizeze mai des,trebuiau sa zboare mai des asa ca m-am pus sa dau cu pietricele dupa ei ca sa-i ridic si asa dragilor ca am ramas fara nici unul,saracii!(cred ca de atunci stiam ca trebuie sa-i antrenez pt zboruri dar nu detineam metoda cea buna) :) A mai trecut apoi ceva vreme pana i-am convins p ai mei sa-mi mai ia din nou,cu rugaminti si promisiuni ca stiu cum sai ingrijesc si nu mai fac greseli!
Eu cresc porumbei de la varsta de 10 ani mai exact aprilie 2005…. mi-au placut porumbeii de mic, in floarea pe care o aveam la balconul apartamentului facandu-si cuib o pereche de gugustiuci , lovitura de gratie fiind atunci cand am fost la verisorul meu si exact cum s-a mai spus aici am vazut cum se cuibaresc, hranesc puii, zboara…. sincer prima oara am fost fascinat de pui si de cuiburi :d dupa aceea m-am hotarat sa cresc si eu in podul blocului in care locuiesc si usor usor s-a cladit aceasta mare pasiune pe care cred si sper ca o voi avea toata viata. Numai bine !!!
Am 15 ani si am porumbei de la 5 ani, dar nu am avut nici un ajutor de la membrii familiei. La varsta de 5 ani am primit de la niste rude 2 voiajori, insa erau gutani, fara inele. Dupa cateva luni tata i-a taiat si i-a gatit. Apoi, la 8 ani am primit de la alta ruda 7 voiajori, tot fara inele. Ii tineam intr-un mic pod de deasupra unui cotet de gaini. Dupa jumatate de an au fost mancati de dihor. Apoi, la 11 ani, am reparat cat de cat cotetul si mi-am luat din nou porumbei voiajori. Am avut si un jucator motat negru si un balan patat carier. Din nou dihorul a atacat dupa cateva luni. La 14 ani am incercat sa ma reapuc de columbofilie. Am construit un cotet mai mare, de aproximativ 2.5 mp. Langa el imi construisc o voliera destul de incapatoare. Acum am din nou voiajori, insa am cumparat pasari bune, de la crescatori cunoscuti. O sa ii bag la curse in ceas cat mai curand posibil…
pentru pozitia nr.10 crezi ca numai cei care cresc voiajori sint columbofili?nu te supara dar sint multi columbofiei care au porumbei de mare valoare si nu sint in asociati columbofile (sau au fost)
Primii porumbei i-am primit cadou pe cand aveam 6 ani, de la nasul meu, unul din cei mai cunoscuti crescatori de porumbei din zona. Tin minte ca mi-a dat peste 20 de porumbei voiajori.
Am un unchi care a avut porumbei si participa la zboruri de cand aveam eu vreo 8-9 ani si cand am facut 12 ani de ziua mea mi-a facut cadou un voiajor frumos, tin minte si acum ca era un albastru cu o pana alba in aripa. Eu copil idiot i-am facut baie cum faceam la catel si a doua zi l-am gasit mort. Il tineam in balcon si am facut baie la porumbel cu sampon si l-am dat si cu parfum…copil nebun…asta e… La 14 ani am inceput sa-mi fac eu pasari si sa ma ocup de asta mai serios…adica 10 gutani de care am scapat ca a intrat o pisica in pod. :)) Dupa inca o pauza de 4ani de la incident am inceput treaba mai serios pana acum perioada in care am mai avut o mica pauza (2002-2003) nu de renuntzare la porumbei ci doar de ignorare a lor. Acum sunt mai patimas ca atunci cand am fost copil.
Sunt niste amintiri pe care le-am spus pe scurt dar pentru mine inseamna mult…Pentru mine inseamna copilarie si amintiri, ceea ce copii de azi nu prea au avand in vedere ca stau toata ziua pe calculator si nu au alte activitatzi de genul asta…
Va salut cu mare respect
Mirel
bunicu meu avea porumbei gutani si jucatori TATA A MOSTENIT GUTANI SI JUCATORI SI A PROCURAT SI VOIAJORI PRIN ANI 80 CAM ATUNCI AU APARUT LA NOI IN CURTE eu mam nascut in aceste 3 rase am eliminat gutani dupa ani 90 am eliminat scurti TATA INTRE TIMP NU SA MAI OCUPAT DE EI CA CRESCATOR A DEVENIT INGRIJITOR RESPECTIV CURATENIE SI HRANA EU STAU LA BLOC SI DATORITA SERVICIULUI NICI NU POT SAI VAD MEREU NICI NU POT SAI LANSEZ LA CONCURS CAND SE INBARCA SUNT LA MUNCA MAI AN 30 PERECHI VOIAJORI PRACTIC MAM NASCUT INTRE PORUMBEI
Super povestile voastre, ma bucur ca am lansat acest topic.
Daniel, cred ca pe multi i-a amuzat si s-au regasit in faza cu primul concurs, prima anulare de ceas… :))
Eu si acum pun cu emotie ceasul. :p
Catzi bani am mai cheltuit pe porumbei si cate am mai indurat din cauza lor DOAMNEEEEE!!!!!!, da catzi am pierdut DOAMNEEEEEE!!!!!! , da tot nu ma las asta e recunosc SUNT DEPENDENT, sanatate sa fie.
am inceput si eu cu gutani cand aveam vreo 7 -8 ani. am prins vreo 10 gutani de pe blocuri , am inchis si dupa cateva zile am eliberat si au plecat , asta am facut de mai multe ori , dar dupa aceea am invatat ca tre aduc pui. Si dupa aia am cumparat tot felul de porumbei. De 2 ani mam hotarat sa tin numai voiajori.
Nu-mi vine sa cred ca in primavara aceasta se implinesc 18 ani de cand am inceput acest frumos drum numit “sportul columbofiil”. In primavara anului 1991, bunicul meu a venit intr-o duminica cu un porumbel care se pripasise la el in pod. Acel moment a constituit declicul ce a declansat aceasta pasiune pentru porumbei. Desi a venit mai tarziu decat in multe alte cazuri de columbofili, pasiunea pentru porumbei a devenit mistuitoare atat pentru mine cat si pentru fratele meu Cosmin, un columbofil adevarat cu un extraordinar simt al porumbelului atat in ceea ce priveste angajarea lui cat si potrivirea perechilor.
“Microbul” cred ca provine de la tata, care in copilarie a avut si el porumbei luati de la varul sau Constantinescu Mihai (un cunoscut crescator din zona Muscel).
Au urmat trei ani de ucenicie in care am cunoscut practic ce inseamna cresterea porumbeilor, dupa care in anul 1994 m-am inscris impreuna cu fratele meu in Clubul Columbofil 3/2 Campulung, dupa doi ani reusind sa devenim vicecampioni ai clubului la categ. Viteza (1996).
Dintre columbofilii care ne-au ajutat cel mai mult mentionez pe Constantinescu Mihai din Campulung Muscel si Suciu Ioan din Brasov carora le multumesc pe aceasta cale.
Vreau sa inchei prin a mentiona ca de la domnul Suciu Ioan, pe langa porumbeii extraordinari pe care mi i-a dat in timpul studentiei petrecute la Brasov, am primit si o impresionanta colectie de carti (tot ce a aparut la noi pana in 1990, inclusiv cartea lui Roman Xenofon “Porumbelul Calator” editata in 1940 – obiect de muzeu cred eu), numere Columbofilia Romana cu articole scrise de marii nostri crescatori din anii 60-80 precum si reviste belgiene si germane din anii mai sus mentionati.
eu am inceput la varsta de vreo 8 ani,dred cand unchiul meu mi-a adus o femela de voiajor albastra(si el avea porumbei)pe care in scurt timp am pierdut-o dupa care am avut 2 gutani,2 voiajori,si acuma am 18 ani si vreo 12 voiajori pt matca+puii de anul trecut.i puteti vedea dand click pe nume
sincer eu am inceput cu un pui de turturica pe la 6 ani si am tot avansat
cu ajutorul bunicului
Bunicul meu ma scotea la plimbare in piata de pasari si animale mici din Braila de pe la 3-4 ani,el fiind crescator de iepuri,cam atunci am prins microbul.Pe la 5 ani cred,l-am convins sa imi ia prima pereche de porumbei.
La varsta de 7 ani, am vazut cum uliu fugarea un porumbel primavara. Scapand din ghearele uliului a cazut intr-o capita cu fan de unde l-am luat si l-am ingrijit pana s-a vindecat. In lipsa altor porumbei acesta s-a atasat puternic de mine si eram de nedespartit. daca il aruncam in sus el facea 2-3 ture dupa care ateriza pe umarul meu. M-am bucurat de el toata vara pana cand prin luna septembrie aflandu-ma cu toti copiii la joaca a venit un baiat mai mare si mi l-a cerut pacalindu-ma ca se uita sa vada daca e mascul sau femela. Dorind de multa vreme sa aflu acest lucru i l-am dat fara sa banuiesc ce intentii avea. Acesta a luat porumbelul a urcat in caruta si m-a lasat cu ochii in soare. Dupa multe saptamani in care nu am facut altceva decat sa ma uit pe toate firele si toti stalpii de telegraf in timp ce mergeam pe strada, tata mi-a adus un alt pui de porumbel pe care l-am invatat si mai tarziu l-a mancat o pisica. De atunci am porumbei fara nici o pauza chiar daca aproape in fiecare iarna intra cate o jivina si isi lua tributul. Acum dupa ce Anii au trecut, am construit un adapost sigur pentru porumbei si nu mai am astfel de probleme.
La varsta de 6 ani pe o vreme ploioasa un gutan sa adapostit la noi in balcon,lam prins si dupa cateva zile fiind prea mic lam scapat ,dand in planse o vecina mi-a adus altul de la fabrica de paine unde lucra si asa am inceput sa indragesc aceste pasari inteligente
prima experienta am avut-o la varsta de 9 ani cand vecinul meu de bloc,,nea Mihai ,, avea la parter in boxa porumbei voiajori, si pe vremea aia era si inscris in asociatie la Neamt deci prin 88-89, stiu ca de la el am prins microbul ca era un om foarte bun si care iubea animalele si in special porumbeii, dupa o perioada eu m-am mutat dar am tinut legatura cu acesta si am mai colaborat cu el , si acum tin minte gutii si albastri de la el…..superbi si foarte buni ….doar ca pe atunci ii tineam doar de frumusetze. in concluzie …nu regret nimic chiar daca am avut si greutati si bucurii
Tatal meu a avut totdeauna galateni.dar ii tinea in pod si fiind mic nu puteam sa merg la ei.Pe la 5-6 ani a adus nu stiu cum o pereche de kingi albi.Nu aveau nimic in comun cu kingii de azi,au scos 14 pui intr-un an in soprul de lemne.Dar au facut o greseala,umlau ca gainile peste tot si au intrat in oala cu untura si dupa aceea s-au pus pe o cuvertura pe care mama o usca in curte.si au trebuit sa dispara,au fost vinduti.am plins o saptamina.Am crescut si mai dadeam mincare la galateni si pe la 12 ani intr-o noapte nu am putut dormi,imi era gindul numai la porumbei …Asta a fost doar inceputul ….l
De mic fiind inebunit dupa animale, la un moment dat am ajuns sa cunosc si porumbeii, care ma fascinau prin zborul lor. Astfel, primind cadou de la varul meu o pereche de voiajori cuc pe alb, am inceput sa-i indragesc enorm de mult, sa le dedic tot timpul meu liber. Numarul lor a crescut, aducand alti si alti porumbei, asa cum fiecare dintre noi a procedat. Timpul a trecut, iar acum ma simt dependent de ei, daruindu-mi forta si curajul sa razbesc in toate.
cred k pe la 9-10 ani am prins drag de ei…. avea un prieten , i aducea taikasu de la servici…. da mie nu vruia sa`mi dea…. si sa nu raman mai prejos mam urcat in turla bisericii la tzara:D am prins o albastra cu pene albe gutzanca….era superba… si dupa 2 zile iam dat drumu:P am crezut ca sa invatat…a plecat bineinteles….. dupaia mam apucat sa dau sculele de pescuit ale lu taikamiu pe porumbei:D am luat si bataie…pff da mam ales cu porumbei:D in fine…. poveste lunga….
am indragit porumbeii de mic,cred ca pana la 10 ani aveam porumbei,eu cu fratele meu am ferit fanul din pod la sura si am facut acolo o cusca de 1.5×1.5×1 inalta
nu puteam intra stateam pe genunchi sa pe vine,dar a fost frumos.La vremea aceea zburam porumbeii,nu cu asociatia,ci cu masina fratelui meu care facea distributie in tara,am zburat Vatra Dornei,Bacau,Ramnicu Sarat,Bucuresti,tin minte si nu o sa uit cand am cumparat o pereche de pui dintrun porumbel rosu trestiu care avea la acea vreme zburat de 5 ori varsovia si dintr-o femela DV prinsa de pui pe zona,a trebuit sa ma las o perioada de 10 ani si apoi in 2003 am inceput din nou,si sper sa continui,mai bine,mult mai bine ca inainte.Ceea ce vreau sa va spun este ca si la ora actuala exista la cineva la mine in oras singe din porumbeii care i-am avut atunci,si se comporta binisor
Frumoase vremuri,cu cata placere ma ingrijeam de ei,nu stiam de multe dar imi placeau cum veneau de la zboruri
Pana la 12 ani nu aveam nimic in comun cu porumbeii,ba chiar ma enervau,fiind in vacante umblam cu un grup de prieteni care aveau porumbei si numai despre asta vorbeau.Intr-o zi cand unul dintr ei mi-a dat o pereche de gutani si a fost destul sa iau microbul.Ma uitam toata ziua la ei,eram fascinat si incepeam sa inteleg de ce prietenii mei vorbeau tot timpul despre ei.In timp am inceput sa achizitionez mai multi si mai tarziu voiajori,iar in momentul de fata detin 80 de zburatori si 20 la matca.Ii invidiez pe cei cu parinti s-au bunici iubitori de porumbei,eu am avut numai probleme cu ai mei din cauza porumbeilor.Acum sunt pe cont propriu si s-a schimbat treaba,desi fac eforturi mari sa-i intretin.Columbofilia e boala grea,nu exista vaccin,daca ai luat-o…..pa)))
Eu nu sunt, dar imi plac…eu sunt apicultor
primul porumbel l-am avut in 1995 cand am furat un pui alb de gutan de la o matusa.aveam atunci 12 ani si nu prea am stiut ce sa fac cu el il tineam intro cutie.in 1996 an mai intrebat m-am documentat si am luat de la un prieten 12 gutani.imi era tare drag de ei toata ziua eram cu oki pe ei.totusi i-am eliminat in ianuarie 1997 cand am primit de la un vecin doua perechi de voiajori cu acte in regula si pedigree desi nu stiam atunci la ce folosesc acele foi.vecinul mi-a spus si cum sa imi fac un cotet ,cand si cum scot pui,cate zile clocesc etc.fiind ca imi placeau mult am bagat repede la cap aceste sfaturi.asa am devenit columbofil.
primii mei porumbei au fost o pereke d voiajori rosii care arau ai unui vecin si s-au cuibarit la noi in podul casei.noaptea i-am prins pt k am vrut sa-i innapoiez propietarului,dar spre uimirea mea mi-a spus sa-i pastrez.asta era in ’95.d atunci si pana acum pasiunea a crescut si sper k voi invata si eu p alti copii sa devina columbofili.deja am prin vecini copii c le-am dat pui mai tardivi d vreo 3 4 ani incoace.au fost foarte incantati
ACEST MICROB MIA INTRAT AN SANGE AN URMA CU 24 ANI TIN MINTE CA VECINUL MEU MARE COLUMBOFIL LA ACEA VREME PE LANGA CA DETINEA UN NUMAR FOARTE MARE DE VOIAJORI ERA SI FOARTE ZGARCIT DE CATE ORI AI CEREAM O PERECHE DE PUI GASEA TOT FELUL DE SCUZE SI TOT MA MINTEA PANA ANTRO VARA PE CAND VECINUL ERA PLECAT LA PADURE ,MIAM ZIS AN MINTEA MEA DE COPIL , DA DE CE SA NU MA SERVESC SINGUR DACA TOT AVEAM ACEA OCAZIE SI ASA LAM LASAT FARA 5 PERECHI DE PUI DE VOIAJORI . DE ATUNCI MIA RAMAS LANGA SUFLET ACESTE MINUNATE PASARII, FARA DE CARE NU AS PUTEA TRAI .
M-am nascut intr-o casa cu porumbei. Bunicul
meu tinea intr-un grajd porumbei utilitari.
Uriasi Maghiari si hibrizi si in podul casei bine in-
grjiti vreo 10 perechi de voiajori rosii si trestii care
erau mindria lui.
Am vrut sa am insa porumbeii mei proprii. Casa fiind
deja plina cu porumbei mi s-a interzis sa mai cumpar.
Atunci am prins doi gutani tocmai in aceasta Piata Libertatii
i-am dus acasa si i-am obisnuit intr-un compartiment
in pod, facut de mine(la 9 ani). Au ramas , au facut
pui,bunicul i-a tolerat iar eu am fost cel mai fericit
columbofil di lume.
MAJORITATEA DINTRE NOI AU INCEPUT DE LA VIRSTA FRAGEDA IN DIFERITE IMPREJURARI ,DAR CEL MAI IMPORTANT LUCRU MISEPARE CA FIECARE DINTRE COLUMBOFILI DIN ROMANIA SA AJUTE IN FORMAREA UNUI COLUMBOFIL PRIN OFERIREA A DOI PUI SAU A UNEI PERECHI FARA SANE ZGIRCIM .DACA FIECARE COLUMBOFIL AL INVATA UN ALTUL IN CATIVA ANI SAR SCHIMBA MULTE LUCRURI IN COLUMBOFILIA RONANA SI AM PUTEA SA AJUNGEM RESPECTATI IN EUROPA DE NOI DEPINDE CUM PROMOVAM ACEST SPORT.EU PERSONAL AM OFERIT 14 PORUMBEI UNUI PRIETEN CU POSIBILITATI FINANCIARE MICI PENTRU ASI FACE SI EL O VOLIERA SUNT CONVINS CA SI EL VA AJUTA PE ALTUL LA RINDUL LUI ,
CU RESPECT CATALIN SANDU TIMISOARA
toata nebunia cu porumbei a inceput cand eram pe clasa a6-a,deci aveam vreo 12 ani. Unul dintre colegii mei de clasa crestea porumbei de multa vreme dar fara a se ocupa prea mult de ei sau sa le dea vreo importanta. Mam rugat de parintii mei sa ma lase sa imi iau porumbei cred ca mai muld de jumatate de an dar nu erau de acord…”Nu ca ne strici tigla de pe casa!” Intr-o zi cand eram la colegul meu(nu era zi sa nu trec pe la el fara sa ma uit la porumbei) l-am vazut cu un gutan in mana si cu un cutit.Vroia sa il taie si sa il dea la caine! Nu am putut sa il las sa faca asta si am luat acel porumbel,care avea si penele taiate la o aripa, si l-am dus acasa spunandu-le parintilor ca l-am gasit pe marginea drumului si nu putea sa zboare…..de aici a inceput intreaga aventura cu porumbei…acum am 20 de ani…Multa bafta tuturor si “Vant in pene!”
Si la mine ca la majoritatea pot spune ca microbul a aparut pana in varsta de 10 ani . Eram la unchiul meu intr-o zi , el fiind columbofil de ani buni si astepta porumbeii de la concurs. Mare i-a fost mirarea cand a vazut ca primul porumbel care pica la el nu era unul de-al lui ci un alt porumbel , gutan de rasa , care probabil a fost adus din alte parti de stolurile ce erau angajate la concurs si erau aproape de casa. In 10 min gutanul era in cotet de parca ar fi zburat la el de o viata. Cand am vazut cele intamplate am stiut ca acela v-a fi primul meu porumbel si asa a fost. Au urmat dupa acest gutan si perechea pentru el de la unchiul meu si asa mai departe. Ma bucur ca mi-a deschis calea columbofiliei si pentru asta il respect. THE END >>>
Si gutanii,tot porumbei sunt….. Si nu stiu cati dintre noi,au inceput direct cu voiajori,cred ca incap pe degetele de la maini. Acum 25 de ani,cand m-a lovit microbul,era greu sa gasesti voiajori. La 30 de ani,pe care ii am acum,imi aduc aminte de primul meu porumbel, un gut, pe nume MITICA. Doamne cate a putut patimi acest MITICA. Imi cer scuze pentru toate neplacerile cauzate de un copil de 5 ani. Si acum cand inchid ochii, il vad in cutiuta lui,stand cu ochii pe mine.
Columbofilia este frumoasa,dar este si greu de inteles.
salutare,eu iubesc porumbeii de cand ma stiu am avut multe tentative sa ma apuc dar locuind la bloc nu aveam unde asa ca am facut o cusca impreuna cu un coleg.Eu ma straduiam sa cumpar cat mai multi cu banii care ii strangeam iar el ii vindea si spunea ca ia mancat uliu,asa ca intr o zi am convins o pe bunica mea sa ma lase sa mi fac intr un coltisor in pod si atunci am inceput cu adevarat in anul 2002 cand aveam 16 ani.In anul urmator am fost nevoit sa plec pt o luna cu parintii mei in strainatate si mi sa parut un an nu mai putea sta fara ei ii visam in fiecared noapte,si acum o duc cam nasol ii vad doar o luna pe an dar asta i viata si pasiunea nu are limite ii iubesc foarte mult.vant in pene la toti .
salut! Cu ocazia asta, am sa va zic o pura intamplare…inceputul meu in columbofilie… Aveam vreo 12-13 ani…era o zi frumoasa de mai cand un prieten de-al meu, aflat si el la inceputurile acestui sport, reuseste sa ma “ademeneasca” cu o biata pereche de…gutani. Imi spusese ca daca am sa ii dau un iepure pe acei porumbei, va fi de acord, insa cu greu, deoarece, spunea el, acei porumbei erau “valori innascute”. Zis si facut: am facut acel troc si din acel moment incepusem sa devin nedumerit de afacere, pana cand, intr-o zi, in timp ce eu imi verificam “valorile innascute”, observ un ou. Eiii, atunci…dilema. Ardeam sa eliberez acei porumbei in speranta ca nu ma vor parasi…si in scurt timp, a doua zi, asa a si fost. Am eliberat porumbeii, iar cand s-au vazut liberi, au brazdat cerul, crezand ca vor pleca si nu se vor mai intoarce vreodata…dar ei mi-au ascultat dorinta si au revenit imediat la cuibul lor…”FERICIRE DEPLINA IN SUFLETUL MEU”. Din acea zi, iubesc porumbeii la fel ca si in ziua in care au revenit la cuib si tind sa cred ca asa voi fi pentru tot restul zilelor: INDRAGOSTIT DE SOLOUL LUI DUMNEZEU!
si la mine anceput pasiunea din 1996 dar ca sa zbor porumbei cu adevarat a fost anu trecut la pui ,nu credeam ca pun atata pasiune dar dupa prima etapa prima anbarcare seara nu ma luat nici somnu,primi porumbei au fost gutani desigur prinsi an gara.
Totul a inceput acum 5 ani cand un prieten a venit la mine ca sa crestem porumbei impreuna iar atunci unchiul sau a zis ca ne da o pereche de gutani iar dupa aceea am mai primit multi gutani iar dupa un an am vrut sa am proprii mei porumbei atunci tatal meu a mers la un vecin care avea porumbei in podul casei si mia dat 5 pui de gutani dar dupa un timp am descoperit voiajori si de atunci nu am mai putut sa ma despart de ei uneori ma mai cert cu parinti cand vreau sa cumpar vreun porumbel acum am 15 ani si nu cred ca am sa ma despart de porumbei niciodata.
pe la 15 ani m-am apucat de porumbei, am avut si alte animale care au plecat asa cum au venit iar parintii au crezut ca va fi la fel si ca vor scapa repede de aceste inaripate………s-au inselat….au trecut 4 ani de atunci si acum am porumbei si nu cred ca voi renunta la ei…….Totul a inceput ca o joaca, usor a devenit depententa si asa a ajuns la o adevrata dragoste. Nici acum parintii nu prea sunt de acord dar am un aliat de incredere (bunica mea)……..asa am ajuns sa cresc porumbei si sa ii iubesc foarte mult….
la mine e o traditie din tata in fiu asa k am porumbei de cand m-am nascut si tatal meu la fel amandoi bunici au avut porumbei si chiar si bunik singura creste porumbei dupa ce sa prapadit bunicu .Au crescut o varietate de porumbei de la gutani la porumbei de agrement aproape toate rase care se gasesc la noi si de ce au mai putut sa faca rost. Super topicul bravo
Dragii mei, sunt foarte frumoase povestile voastre, va multumesc mult ca le-ati impartasit aici.
salut pe toti columbofilii!!!!!!eu mam apucat de porumbei la varsta de 5 ani.aceasta pasiune o mostenesc de la bunicul meu care de altfel mia si dat primi porumbei;2 gutani albi.vecinul meu care este mai in varsta decat mine avea si el porumbei si vazand k miam luat porumbei mia dat si el vreo 3 dar voiajori dupa urma carora am avut frumoase placeri pe vremea aceea.porumbei am avut tot timpul dar mam apucat asa mai tare in urma cu 5 ani ,acum am 17 ani si am porumbei cu care joc la concursuri de 2 ani.de cand mam luat eu de porumbei toti prietenii mei au inceput sa creasca si ei,acum suntem foarte multi si cand e concurs dupa ce ne vin porumbeii ne strangem toti la unu si discutam la un gratar cum au venit porumbeii si ce sa mai intamplat.porumbei o sa cresc toata viata pt ca aceasta pasiune mia intrat in sange si fara porumbei nu pot sa stau.SUCCES TUTUROR IN NOUL SEZON!!!
Eram in armata si impreuna cu-n ” camarad ” admiram zborul porumbeilor ce aveau crescatoria in unitate (erau a unui capitan ce locuia la bloc). Atunci am trait clipele cind, pustan fiind, fratele meu mai mare ma lua in crescatoria lui si-mi arata : -Uite , vezi albastrul ala? a venit din cutare loc, asta e puiul lui, asa ca-i seamana? …. Ma lasa sa tin evidenta sosirii de la concursuri cit timp el era plecat cu clemele la un vecin.
Hei ! ….asta a fost demult.
Si uite asa stateam si urmaream stolul capitanului ori de cite ori aveam ocazia in timp ce-mi veneau tot felul de amintiri. Pina cind m-a vazut capitanul si m-a luat sa am grija de porumbei si ca drept rasplata, la ”liberare” mi-a facut cadou 2 perechi de porumbei si de atunci nu am mai putut vedea viitorul meu fara ”virusul” asta. Hmm…..cam 18 ani
Foarte frumoase povestirile voastre. Bravo ! Acum parca va vede omu cu alti ochi !! Nu toata ziua cu certuri, intepaturi si injectii ! :P
Ar fi interesante si povestile celor care s`au apucat de porumbei dupa 40 de ani, oare la varsta aceea ce ia mai indemnat ???
vasea: wow, foarte tare domnul capitan! A reusit sa te “imbolnaveasca” desi fratele tau nu reusise. :)
http://www.fcipigeons.com/FCIStatistiques_v08.htm
o statistica interesanta aici cu membrii tarilor afiliate FCI
faceti o comparatie intre Romania si Polonia ca tat sunt alaturate
Pfuuuuu… devastatoare statistica…
Polonia: 43.032 membri
Romania: 4.706 membri
Macar i-am fript pe pretenii bulgari si albaneji’.
China mai modest asa… 300.000 :)))))))
Am inceput direct cu voiajori, dar ca braconier involuntar. Aveam pana in 7 ani si intr-o duminica seara, dupa o zi ploioasa, s-a asezat pentru innoptare in gura podului o porumbita. Ai mei erau gatiti si plecau la o nunta si m-am rugat de tata vreo jumatate de ora, cu lacrimi in ochi sa o prinda ca sa nu o manance pisicile. Imi aduc aminte ca a prins-o noaptea cand cand a venit de la peterecere si in noaptea aia am tinut-o intr-un cos acoperit cu o panza. In cateva zile mi-a cumparat tata si un mascul si ii tineam pe amandoi intr-o cusca pentru puii de gaina, lunga de 3 m, lata de 1m si inalta de 50 de cm, direct pe pamant. Peste cateva saptamani m-a convins sor-mea sa fac schimb pe un acvariu cu multi pesti viu colorati cu un vecin mai mare. Pestii au murit in doua saptamani, porumbeii au ouat la vecin dupa 3 zile. La un an si ceva dupa, mi-a dat un vecin 2 gutani. Asteptam cu sufletul la gura sa vad puii iesind din oua, pacat ca masculul era steril. Gutanii au disparut, luati de uliu sau ei stiu, asa ca am cumparat o percehe de voltati. Ei au scos primii pui. Doamne ce fericit am fost! Pana la 18 ani am avut pe rand jucatori, motati, gutani, corcituri, voiajori, toti la gramada. Reusisem pe la 15 ani sa selectez doar voiajorii, pe ceilalti i-am vandut pe rand. La 19 ani a trebuit sa renunt la ei, din cauza facultatii si serviciului. Imi era imposibil sa ajung la ei desi ne desparteau 20 de km. Asa ca i-am dat unui vecin pe toti. Descendentii lor si altii adaugati pe parcurs sunt si acum la el si ii crestem impreuna, desi distanta a crescut la 100 de km. Acum avem doar voiajori sport si nu participam la concursuri. Pe mine nu ma tenteaza ideea, deocamdata.
SALUT PE TOTI COLUMBOFILII!
AM AVUT NOROCUL ATUNCI CAND M-AM NASCUT , SA FIU LANGA ACESTE PASARI MINUNATE.
TATAL MEU,UN MARE IUBITOR AL ACESTOR PASARI,MI-A INSUFLAT ACEASTA PASIUNE!
DUPA PRIMII PASI FACUTI ,AM STAT APROAPE DE PORUMBEI,LANGA TATAL MEU,CARE INDRAGEA SA II ANGAJEZE LA CONCURSURI IMPREUNA CU PRIETENI DE AI LUI SI FACEAU PARIURI PE FAVORITI. NEAVAND TIMP SUFICIENT SA SE INSCRIE LA UN CLUB , ODATA CE A TRECUT TIMPUL SI EU AM CRESCUT MAI MARE,A PICAT IN SARCINA MEA ACEST LUCRU.
MI-A RAMAS INTIPARITA IMAGINEA A DOI PORUMBEI UNUL ROSU SI UNUL SOLZAT INCHIS CU PENE ALBE CARE DE FIECARE DATA CAND II ANGAJAM LA ORICE DISTANTA IN TARA SI RUTA VENEA PRIMII SI ERAU FOARTE APRECIATI IN ZONA NOASTRA,MEREU ROSU ISI NIMICEA ADVERSARII URMAT DE CELALAT(CE BINE AR FII SA MAI AM DOI PORUMBEI CA ACESTIA)
APOI PRIN ANII 2000,AM ZBURAT PORUMBEII CU CLUBUL DIN CAMPULUNG,ERAM LA LICEU SI AM OBTINUT PRIMELE DIPLOME,RESPECTIV LOCUL 6 CU UN PUI DE LA COMANECI SORIN ,UN MARE CRESCATOR LA ACEA VREME,DAR SI ACUM SI LOCUL 8 CU UN PUI DE LA NEACSU DANIEL DIN CEI MAI BUNI PORUMBEI AI LUI SI LOCUL 5 CRESCATOR LA ETAPA ORSOVA 1,FIIND CEL MAI FERICIT MOMENT ATUNCI PT MINE.
IM ANII URMATORI,DATORITA FACULTATII NUN AM MAI AVUT TIMP SA MAI PARTICIP LA CONCURSURI,TATAL MEU DIN LIPSA TIMPULUI SI A AFECERILOR NU PUTEA VENI CU EI LA CLUB,AU RAMAS IN GRIJA BUNICII O MARE IUBITOARE SI EA CARE II INGRIJEA MULT MAI BINE CA NOI,DECI AU FOST LASATI PE MAINI BUNEE.
DUPA FACULTATE,IN ANUL 2OO4,M-AM INSCRIS LA CLUBUL MUSCEL CAMPULUNG IN TANDEM CU ADRIAN TANASE ,COLEGUL MEU DE FACULTATE,CARE IN ANUL 2003 A CASTIGAT LOCUL 1 LA DERBY PUI ILA ETAPA DIN TARA SI LOCUL 1 DERBY PUI LA YELANETZ,IN UCRAINA.DAR DATORITA UNOR ADAPOSTURI CARE NUN ERAU F BUNE SI LIPSEI DE EXPERIENTA NU AM AVUT REZULTATE F BUNE.
FIIND CA MENEGERUL UNEI ECHIPE DE FOTBAL ,IAR TATAL MEU SPONSORUL CRESCATORIEI ,AM DECIS SA TRECEM LA ACHIZITII,CUMPARAND DE LA CEI MAI BUNI DIN ZONA,NE-AM CUMPARAT O CASA IN ORASUL CAMPULUNG,UNDE ERA CONCENTRATIA COLUMBOFILA MAI MARE SI USOR USOR AM AVUT DIN 2005 AN DE AN SATISFACTII,UNA DIN CEA MAI FRUMOASA SI CARE A VENIT FOARTE REPEDE FIIND LOCUL 5 LA DERBY PUI RABNITA,O ETAPA F GREA IN CARE AU SOSIT DOAR 12 PORUMBEI IN DOUA ZILE CAT A DURAT CONCURSUL,APOI AU VENIT PRIMELE NORME SI CUPE LA VITEZA,DEMIFOND,GENERAL SI PRIMUL TITLU DE CAMPION,IAR IN ANUL 2008 AM ZBURAT F BINE LA FOND SI AM FOST FOARTE APROAPE DE O NORMA,DAR AM AVUT GHINIONUL CA LA O ETAPE F IMPORTANTA DE FOND SA MA TRADEZE CEASUL CONSTATATOR LASANDU-MI UN GUST AMAR,PT CA IN ANUL 2008 MA CONCENTRASEM F MULT PE ACEASTA CATEGORIE.
CU SUSTINEREA F MARE A TATALUI MEU,IN ULTIMII ANI AM REUSIT SA ADUCEM PORUMBEI DIN LINIILE CELE MAI BUNE DIN LUME LA ORA ACTUALA PE DISTANTELE CARE I-AU CONSACRTAT.IN CONTINUARE VOM JUCA LA TOATE CATEGORIILE APRECIIND FIECARE PORUMBEL DUPA REZULTATE ,NU DUPA CATEGORIE.
CAM ACEASTA ESTE POVESTEA MEA LEGATA DE PORUMBEI!
asa cum majoritatea au inceput undeva la 13 15 ani asa sa intamplat si la mine. miau placut si mau fascinat din totdeauna animalele si imi amintesc cum asteptam cu nerabdare sambata dupamasa teleenciclopedia. pe la 14 ani prin clasa a 7 sau a 8 un prieten sia adus un porumbel mare rosu “rosu de craiova “ii ziceam noi. ia amenajat o cusca in podul unui cotet si in scurt timp ia prins si o pereche dintre porumbeii ce veneau la mancarea gainilor, o femela rosie. dupa ceva vreme el sia adus si niste tobosari apoi vreo 2 roleri si cativa “racanati”. el sa dus la liceu iar eu fiindca eram mai mic si eram inca in generala am ramas sa am grija de ei. asta nu ma multumea parca destul si ma gandeam unde sami fac si eu un loc unde sa tin porumbeii mei sai imperechez asa cum vreau si sa fac ce vreau ei cu ei, intre timp el povestindumi de un columbofil din orasul unde era la scoala ce avea voiajori numai straini: polonezi unguri belgieni nemti yugoslavi etc si a inceput sa isi aduca pui din ei. in scurt timp lam convins sami cumpere si mie vreo 2 pui de voiajor si asa am obtinut primul meu porumbel:un rosu, singura problema ramanad unde sai fac un adapost. dupa mai mult timp am descoperit o magazie in podul blocului ,a unui vecin ce sa mutat . dupa ce am curatat locul si lam izolat impotriva pradatorilor mai trebuia sai conving pe ai mei sa ma lase sa tin porumbei. acest lucru spre surprinderea mea nu a fost greu, parintii gandinduse ca astfel ma voi tine departe de prostii si voi avea timpul ocupat ,insa nu sau gandit ca peste 1 an sau 2 de la un voiajor sa ajung sa detin peste 30 de pasari. vazand ca nu de gluma au mai strambat ei din nas motivand ca petrec prea mult timp la ei ca neglijez scoala si asa mai departe insa am facut tot posibilul sai contrazic in special partea cu scoala. mici conflicte mai sunt si acum cand mai fac unele cheltuieli privind tratament, concursuri, fuarje insa sunt destul de toleranti cand au vazut ca nu pot face nimik. ba mai mult le multumesc ca au avut grija de ei cat am fost la liceu fiind departe de casa si in special tatalui meu care ma ajutat sa imi construiesc o voliera asa cu trebuie in podul blocului eu venind cu proiectele el cu forta de munca. si acuma de cate ori sunt plecat sau ceva ma tine departe de pasari ei sunt cei care se ocupa de ingrijirea lor cu toate ca mai stramba ei din nas cand le dau cate o “misiune ” se conformeaza intrun final motivandule ca porumbeii nau nici o vina care sai determine sai lase nemancati sau sa nu le faca vreun tratament. cam asta a fost povestea mea si urez un an nou competitional plin de succese stiind ca toti asteptam cu nerabdare periada ce urmeaza:(concursurile). vant in pene la toata lumea!!!!!!!!!!
poi la mine a fost simplu…un vecin vroia sa rupa gatu la o porumbita alba cu puncte rosii…si eu m-am rugat de el sa o crute! Mi-a dat-o mie pentru ca se ducea pe alte case in loc sa revina acasa….si m-am rugat de un alt vecin sa imi dea si un mascul, apoi ducem la un om in targoviste tuica de prune pe porumbei…aveam 7-8 ani…si eram disperat dupa porumbei, orice porumbel puteam sa imi iau , luam. Preferam sa imi iau 10 si prosti decat 1 bun si necolorat! Acu imi plac toti porumbeii dar am fost si eu prostit cu porumbeii astia buni…de parca nu sunt toti porumbei! Eu am un singur mesaj pentru toti: Nu uitat-ti ca porumbei cresteti, nu aparate de adus premii…
eu am inceput sa am porumbei de la 5-6 ani am avut 2 perechi de voiajori dupa vreo 5 luni leam dat drumul si pe rand sau dus toti:((.apoi am avut la 12 ani o pereche de voltati si de la ei am pornit miam mai luat inca 3 perechi si acuma am 26 de voltati 6 voiajori si 3 rolleri;).
cred ca numarul columbofililor din romania e undeva la 9000-10 000 membri cotizanti ai unei federatii din cele trei
oricum nr columbofililor in romania e in crestere ….. fata de tarile din vest unde inregistreaza regres
?n 2003 , aveam 10 ani.tot venea un voiajor cred cu 2inele pe care ?ncercam sa-l prind.era tare smeker. Mananca doar de langa capcana si nu intra. ?an 2004 am vazut un porumbel cu gainile pe care lam prins cu mana. Tremuram tot. Avea un inel rosu de 2004 si o clema galbena pe care erau scrise mai multe cifre cred c? 14. Tatal meu s-a interesat sai cautam pereche. Un unchi mi-a dat o pereche tot de voiajori de la care a inceput o poveste luuunga care continua
Referitor la coment 67si68
Oricum in Ramania creste numarul columbofililor!
spre deosebire de tarile cu o traditie mai veche
unde numarul membrilor scade anulal.
Totul trebuie vazut in raport cu numarul locuitorilor
unei tari.
Raportat la populatie Belgia are densitatea ce mai mare
urmata de Olanda, Polonia,Anglia,Germania ,Franta..
daca am socotit bine.
300 000 pentru China este de fapt foarte putin
eu unul nu pot spune exact cand am devenit columbofil. nu pentru ca nu mi-au placut placut porumbeii de la prima vedere, ci ca nu imi pot aduce aminte. m-am nascut cand tatal meu avea porumbei de multi ani si era un priceput columbofil cu foarte multe rezultate asadar pot spune ca m-am nascut columbofil. a existat totusi o perioada in care nu am mai avut porumbei(din cauza unor probleme familiale, dar si cu ajutorul unui dihor care a decimat lotul de zbor intr-o singura noapte), dar dragostea pt acest sport s-a dovedit a fi mai puternica decat orice problema si din 2002 am reaparut in peisaj alaturi de tatal meu. pot spune ca pt mine aceste pasari sunt pe locul 2( dupa familie) si niciodata nu o sa le abandonez.
a-ti facut o greseala cu titlul
titlul zice asa: “cand a-ti devenit columbofil si cum” si dupaia zice . atentie sondajul se refera strict la momentul initial , atunci cand a-ti descoperit porumbeii….este altceva sa votezi la ce varsta a-ti descoperit porumbeii…si altceva la ce varsta a-ti devenit columbofil….
eu personal am votat 20-30 ca acum am devenit columbofil cu ” cu acte in regula ” dar porumbeii i-am descoperit la varsta de 8 ani….asa ca votul meu se anuleaza:P:D
la varsta de 5-6 ani am mers impreuna cu parintii la o nunta iar omul la care se desfasura nunta avea porumbei ,eram foarte fascinat de ei cand am plecat acasa am primit un mic porumbel voiajor pe care l-am tinut o saptamana aproape din cauza ca era prea mic j trebuia sa ii dau pe cioc iar tata l-a dus inapoi de unde il loaseam j asa am ramas fara porumbelul meu
Cu 4 ani in urma in podul casei de la tara s-au stabilit o pereche de gutzani j iar s-a aprins flacara iubiri fata de porumbei care ardea mocnit inca de cand eram mic copil apoi cu greu i-am convins pe ai mei sa cresc porumbei iar intr-un final au acceptat, am scapat de cei 2 gutzani j am luat 4 voiajori de la un ?profesionist? pe care ii tineam intr-o fosta cusca de iepuri(inainte avusesem iepuri) care era de 1 m lungime 50 cm latime j 50 inaltime apoi mi-am facut in podul casei o voliera unde tin porumbei acum dar inca nu sunt un columbofil cu acte in regula
Eu am inceput sa ma ocup de porumbei la varsta de 10 ani … am vazut la un prieten k avea porumbei de rasa … cand am vazut porumbeii am vrut si eu ….Mam dus acasa si am deschis Gaurile de la pod unde a tzinut bunicul meu porumbei ….dar cu foarte multi ani in urma…. sperand k o sa se intoarca …si a 2-a zi m-a dus tatal meu la un crescator….d la el am primit pentru prima data 4 pui de voiajor …2 silveri un gut si un rosu …. si in anul acela am primit 24 de pui …..dar nu a tinut prea mult fericirea k dupa aprox 8 luni mi-a intrat o pisica ….i-a speriat si mi-a lasat 3 porumbei in pod…..dar s-au mai intros din ei acasa ….am reusit sa adun vreo 15 pui …… si de atunci nu m-am mai lasat de ei ….si nu cred k o sa ma las de ei vreodata …
i-mi cer scuze …toata lumea povesteste despre cum au inceput si eu am inceput cu un repros… sa va zic si eu povestea mea
aveam 8 ani cand in balconul meu a aterizat un pui de gugustuc , plouat si zgribulit ca naiba.Nu stiam ce este , sincer sa fiu am crezut ca e porumbel si stiam si eu din auzite ca daca il ti inchis o perioada va ramane. L-am tinut vreo sapt intr-o cutie de carton timp in care si-a revenit si i-am dat drumu….va imaginati nu ca a plecat cu scartaituri:))..
doamne ce am mai plans….lafel ca unii din voi nici eu nu am avut sprijin din nicio parte, ai mei “urand” porumbeii sa zic asa . Intr-un final tata nu a mai suportat sa ma vada asa suparat ..(.practic ma inchisesem in mine) si mi-a zis ca ala nu era porumbel ci era gugustuc si daia a plecat
El nu prea vroia sa i-mi zica adevarul ptr ca nu vroia s tin porumbei. De cum am aflat asta l-am batut la cap vreo sapt sa i-mi ia porumbei
in scurt timp nu mai rezistat si mi-a adus o preche de gutani de la un prieten pe care ii ingrijeam cu mare drag. nu pierdeam nicio o sec din timpul meu liber care era din belsug atunci sa fiu cu ei . am ” scapat de ei cu ajutorul mamei mele care era 100% impotriva lor si lafel am suferit enorm….dupa pauze si iar pauze am facut rost de altii si ii cresteam intr-o gradina din spatele blocului. nu intram in casa decat noaptea sa ma culc . In scurt timp cineva mi ia furat. povestea este lunga …..cert este ca de cand am avut prima pereche am stiu ca nu pot sta fara ei….acum detin un lot de 20 de voiajori din linii destul de bune , m-am inscir la o asociatie si in august ( sper) voi zbura prima data in conditii de club. in curand i-mi voi face si o voliera sa ca la carte si totul se nunta promitator ptr mine s pasiunea mea …mai trebuie sa scapam si de criza asta si totul va fi ok :D toate cele bune cu respect Cristian
Cristian, nu e nicio greseala, columbofil este orice iubitor de porumbei…nu-mi trebuie niciun “act in regula” ca sa imi placa porumbeii. Ai devenit columbofil dupa ce ti-a intrat in viata gugustiucul ala, chiar daca nu te considerai atunci.
Va salut, stimati pasionati si admiratori ai acestor fiinte deosebite! Un exercitiu de memorie am facut de multe ori incercand sa-mi amintesc exact timpul in care am descoperit aceste minunate fiinte, insa fara prea multe rezultate (iata inca un motiv pentru a tine un jurnal). Am crescut la tara, unde parintii se indeletniceau printre altele si cu cresterea animalelor. Am un frate mai mare care cumpara porumbei, le smulgea penele de la aripi, in acest fel incercand sa-i invete la noul domiciliu, pana le cresteau din nou. Imi amintesc ca eram de cativa anisori si am reusit sa prind unul, cred ca era un porumbel comun, care l-am legat de o palarie de paie cu un cordon de la un capot al mamei. Palarie in care am pus paie de grau si doua oua de gugustiuc. Apoi l-am bagat in cuptor la o soba nefolosita. Nu a stat prea mult acolo, pentru ca fratele a cautat si l-a gasit usor. Eu m-am ales cu cateva castane” in cap si un picior in spate”. Imi mai amintesc ca eram la bunicii din partea mamei si am iesit in strada unde se jucau copii vecinilor lor. M-am imprietenit cu ei si dupa un anumit timp de joaca, doi frati, m-au invitat la ei. Am intrat in curte unde erau o multime de porumbei, de care eu nu mai vazusem pana atunci. Crestea, mai multe rase de jucatori ( de Botosani, de Galati, de Calarasi), voiajori si Voltati (acestia din urma devenind marea mea pasiune, porumbei care i-am indragit din clipa in care i-am vazut ). Varsta la care am inceput construirea custilor, strangerea banilor pentru achizitii cred ca era in jur de zece ani. Am ingrijit mai multe rase pana am plecat in armata, perioada in care mi-au fost luati. Au urmat studiile ( timp in care am citit literatura columbofila si am visat …) dupa care locul de munca si imediat ce mi-am permis, am construit o voliera si am populat-o cu porumbeii mei preferati. Un aspect neplacut care trebuie sa-l marturisesc a fost acela ca tatal meu nu era de acord cu pasiunea mea si de repetate ori mi-a sacrificat porumbei pe care eu i-am achizitionat cu banii de pachet. Motiv care a stors multe lacrimi ochilor mei si in acelasi timp, motivandu-ma, sa investesc mai mult in studii, pentru ca la un moment oportun, sa ma pot ocupa iarasi de cresterea porumbeilor. Din anul 2000, pasiunea mea, ocupa un loc important in preocuparile mele. Viata mea nu ar fi asa de frumoasa daca ar lipsi porumbeii. Cred ca multe experiente ne sunt comune, fiecare ne regasim intr-o mica sau mai mare masura in experienta de viata a celuilalt… Acestea fiind spuse, inchei, dorind, sa va bucurati de pasiunile voastre si de oamenii pe care acestea ii aduc in viata voastra. Numai de bine!
Desi as avea si eu propria poveste nu vreau sa spun decat un singur lucru. Citind aceste povestiri, toti CRESCATORII de porumbei, ar trebui sa realizeze ,ca avand acest MICROB ei fac parte dintr-o MINORITATE. Si pentru ca minoritatea sa fie PUTERNICA , acestia trebuie sa fie cat mai UNITI. CU PRIETENIE PENTRU TOTI PURTATORII ACESTUI MICROB.
si eu am inceput de mic sa cresc porumbei.cam pe la 6-7 ani,bunicul meu era mare pasionat si cand el nu era acasa mai dadeam o tura prin cotetul lui si ii mai prindeam cate unu si fugeam acasa cu el.Atunci nu aveam inca un cotet si tot bunicu imi facuse un cotet pt caine si lam luat si mi la suspendat tata sub streasina casei si ii tot inghesuiam acolo,pana la urma le dadeam drumu dar……imi plecau de fiecare data.apoi iar ma mai duceam pe la bunicu in speranta ca voi mai prinde!!!am avut multe rase de porumbei gutani, jucatori,curcani etc. acum am numai voiajori care tin foarte mult la ei si sper ca in anul acesta sa ma inscriu si eu la club.va salut!!!
Pe la varsta de 5 ani am inceput si eu sa detin primii porumbei cand impreuna cu fratele meu mergeam in vacanta la bunici, iar la ea acasa veneau foarte multi porumbei de la un vecin si mancau impreuna cu gainile. Intr-o zi ne-am gandit sa facem un ,,ciur” sa prindem acei porumbei. la inceput gutanii erau pretutindeni in cotetul nostru iar mai apoi am inceput sa prindem de la acel vecin ,,din aia cu nas mare”. Cu acest microb am ramas si eu si fratele meu iar de anul acesta vom concura separat :))). Iar acum eu fiind student parintii mei sunt managerii crescatoriei mele pana incepe sezonul iar facultatea poate astepta ca doar este si sesiune de restante:)))
Eu personal sunt columbofil de la varsta de 20 ani si l-am facut si pe tatal meu columbofil la varsta de 47 ani :))
tatal meu lucra la o unitate militara, un coleg(Dumnezeu sa-l odihneasca) de-al lui avea o voliera cu voiajori, care participau la concursuri, deabia asteptam sa vina sambata si duminica,sa merg si ue la unitate sa-i vad,aveam vreo 7 ani eram clasa a-I a,eram disperat dupa acei porumbei . Odata i sa intors o porumbita cu aripa lovita, iar nea Ilie a vrut sa o sacrifice, m-am rugat de el sa nu o omoare si sa o puna intr-o lada separat, fiindu-mi rusine sa ii cer porumbelul ,dupa cateva zile m-am dus si am furato. asa m-am apucat eu de porumbei, frumoase amintiri
ce tare e topicu asta si cate comentarii!!!
uitati-va la acest clip , mai precis la secunda 57…..asa devii columbofil:
http://www.youtube.com/watch?v=fMf_9QvoI58
urmariti-l in :
”watch in high quality” [nu am mai vazut pana acum pe youtube un clip cu o astfel de claritate….’care o fi ”secretul’? ]
La varsta de 7 ani am fost cu tatal meu la un prieten sa-l ajutam la sacrificarea unor miei(de Paste)…am vazut la acesta un cotet plin cu vreo 70 de porumbei…acesta mia promis o pereche de pui in toamna..
Insa pana atunci un alt columbofil din zona care avea in jur de 200 de porumbei mia adus prima oara un gutan alb alb foarte frumos..iar peste vreo 3 zile inca alti 2 gutani negri dar si un voiajor.Pana in toamna mia adus si acel om care mia promis perechea de pui(erau voiajori). dupa ce am citit si m-am mai documentat miam dat seama ca erau de o calitate foarte slaba..atunci un vecin care imi este prieten bun si azi mia vandut primi voiajori adevarati si ma imbolnavit cu ,,POVESTILE COLUMBOFILE” ca ala mi-a venit de acolo.. ca e scos din ala…ca pe tacsu il am de la nustiu cine…peste 3 ani ma prins si febra concursurilor..unde spre uimirea mea porumbei acetuia din urma erau chiar buni aducandu-mi multe satisfactii.Acum am mai crescut si am porumbei de 10 ani..si totusi sunt atatea lucruri de invatat despre aceste pasari suberbe..Nici un columbofil nu e atat de experimentat incat sa stie totul..Mult succes!!
Eu pot sa spun ca am avut noroc ptr ca de cand ma stiu am avut porumbei , a avut si bunicul si tatal meu dar acum i-am preuluat eu . Insa eu am inceput sa ma documentez si am fost primul din familie care am bagat porumbei la concursuri . numai bine
Buna ziua!!
Emotionant topicul!!! Primul contact cu porumbeii l-am avut la varsta de 6-7 ani cand am fost la bunicii mei din partea tatalui pentru a doua oara, atunci am urcat la etajul unei anexe unde cresteau porumbei voiajori pentru consum, atunci am vazut cum arata un pui de porumbel, de atunci am ramas cu pasiunea intiparita in suflet abia la 13 ani mi-am cumparat primii 2 porumbei voiajori, si de atunci si pana acum istoria mea columbofila e colorata ca un film SF.
Salutari!!!
In anul 1978(la varsta de 8 ani). Un vecin a avut porumbei voiajori iar cand s-a mutat si-a luat si porumbeii.Dupa o perioada un mascul s-a intors si s-a asezat pe pervazul geamului meu de la baie.Dupa 3 zile vazand ca nu pleaca i-am cerut bunicului meu o femela.Am taiat aripa femelei i-am pus apa si mancare si i-am dat drumul in baie, lasand geamul deschis.Masculul a intrat dupa femela ,l-am prins si ei au fost primii mei porumbei.Masculul era un solzat deschis cu ochiul alb si cu inel de aluminiu din anul 1974,iar femela era o neagra tot voiajoare dar fara inel.Dupa aceia am achijitionat porumbei.:100%Bricoux(Udrea Oprisan) 33613-75, zburat in anul 1978, 5910 km Bricoux x Sion (Dr. Dumitru Paul),Van Spitael,Robert Sion ,Gerard Vanhee, Maurice Delbar,Pierre Dordin,Victor Fabri,Oscar De Smet.Toti erau 100% si proveneau din originalii importati de Dl. ing. Cretulescu Cornel.Pierre Dordin de la Dl. Ludu Vasile.Jules Rijckaert-Dl profesor Vasiliu Mihai.Dupa 1990au fost mai multe pasari dar tot de la cei mai celebrii crescatori.In mare majoritate Jan Aarden cu toate liniile celebre derivate din ea. Cel mai bun reproducator a fost M 29222-77 reprodus din 2 originali V. Spitael(M Belg 655472-73 iar F Belg 655492)-ing, Cretulescu. Cea mai buna familie -J. Rijckaert -domnul Vasiliu Mihai.
Ar fi multe de povestit dar am sa fiu scurt,pe la virsta de 10-11 ani pe linga cresterea sticletilor,scatiilor,papagali,canari si pesti de acvariu a intrat in cartier ca un curent cresterea porumbeilor,toti pustii aveam porumbei jucatori,galateni,gutani si voiajori,de ultimii am ramas atasat si in ziua de azi,marea performanta venind mai tirziu pe la virsta de 30 de ani.Bafta baieti.
imi place mult poza .. mi-ar placea sa am si eu in jurul meu niste porumbei
E off-topic, dar intr-un fel nu e. Fiind ca e vorba de inceputurile in ale columbofiliei, un link de pe care se poate descarca ” Rasele de porumbei din Romania” de Feliciu Bonatiu. Si-asa se gasesc greu sau deloc carti de specialitate…
http://pigeons-ro.blogspot.com/2008/09/rasele-de-porumbei-din-romania.html
sau
http://porumbei-agrement.net/rasele-de-porumbei-din-romania-de-feliciu-bonatiu/
Click pe “free user”. Uneori trebuie astepatat putin, pentru ca au prioritate la descarcat cei care platesc ( Premium user). Fisierul are 105 mega si dureaza ceva ( depinde cum merge netul). Dupa descarcare va trebuie Win zip.
Cartea e fotografiata pagina cu pagina si postata. Un gest frumos din partea cuiva care stie ca nu se gasesc .
Sper sa va fie de folos ca mie imi este!
Eu m-am nascut cu porumbei ,tatal meu creste porumbei de la 10 ani impreuna cu unchiul sau.Pe la vreo 3-4 ani m-am urcat pe scara de la pod inalta de 3-4metri sa urc la tata care era la porumbei.Auzind vocea mea tatal meu a deschis capacul si cand m-a vazut nu stia ce sa mai faca sa nu cumva sa cad dupa scara.asta a fost prima mea incursiune,de atunci sunt nelipsit din viata porumbeilor si invers.
salut.am inceput sa cresc porumbei de la varsta de 12 ani dupa ce unchiul meu mi-a facut cadou 2 voiajori,imi aduc aminte mai ales de mascul ca ramas fara femela dormea cu gainile si sarea imediat la bataie la vreuna care isi parasea locul.dupa un timp a plecat si el dupa o porumbita,iar eu dupa ce intreaga vacanta de vara am mituit paznicul primariei cu rachiul lui bunica pentru niste gutani,m-am hotarat sa ma duc in piata de pasari din galati.imi amintesc si acum acea senzatie cand am vazut piata asa cum era atunci prin 85′,plina de porumbei de toate culorile si formele,iar eu care cunosteam doar gutanii nici nu stiam ca exista atatea rase.
am facut ucenicie sa zic asa in crescatoria lui Strenate Petrica din Galati care are si acum pe vineti,capaciti si voiajori.nu aveam inca porumbei la bloc,dar de dragul lor ma duceam la nenea Petrica sa ma lase sa le fac curatenie doar ca sa pot sta intre ei.acum dupa 24 de ani de cand am prins ‘microbul’ asta si dupa o pauza lunga am inceput iar sa-i cresc.
cu adevarat ‘microbul’ nu dispare niciodata.
numai bine.
Povestea mea cu porumbei incepe la varsta de 14 ani cand am cumparat primi doi porumbei nu neaparat din dragostea pe care leo purtam pe atunci, ci datorita faptului ca toti prietenii mei aveau …… eu fiind singurul fara .Pasiunea mea pentru porumbei creste pe zii ce trece, iar bucuriile pe care ei mi le aduc este motivul pentru care ii indragesc aja de mult . Sper ca pe viitor sa pot sa imi depasesc profesorul ….. stie el cine este ….. :)) .
Am indragit aceste fiinte gingase inca din copilarie.Cand mergeam la bunici (comuna Bradu de Sus Arges) vizitam si pe tovarasul meu de la care am luat acest virus.Stateam pe la el ore intregi,uitam sa mai trec pe acasa,inaltam porumbeii tot timpul,mergeam sa facem lansari de la vreo 7 km,distanta pe care porumbeii o parcurgeau in vreo cateva ore s-au uneori nu mai veneau deloc.Primii porumbei i-am luat in anul 1990 de la un crescator din Leresti Arges.Erau 4 pui.Binenteles ca nu am avut rabdare sa-i tin inchisi si in cateva ore i-am eliberat.doi au plecat ,doi au ramas.Cu timpul am adunat mai multi si in anul 1994 i-am mutat la campulung.Aici am reusit transmit virusul mai departe la tovarasul meu cel mai apropiat Juganaru Claudiu.In 1995 am construit impreuna o crescatorie micuta in spatele unui garaj.In 1998 ne-am hotarat sa ne inscriem la un club columbofil.Cu ajutorul prietenului nostru Popescu Sorin am reusit sa devenim si noi membrii la unicul club care era in Campulung Muscel ,clubul columbofil 3/2.
hai sa fim seriosi………cati nu am devenit columbofili fara sa ne dam seama in momentul in care vedeam porumbeii(in mare parte gutufani) bunicului in timp ce zburau vara pe cerul albastru far sa stim ca peste cativa ani aceste pasari ne vor schimba pentru totdeauna!?
mie mi-au placut de mic pasarile,…eram fascinat de zborul lor,de modul in care rapitoarele planeaza pe cer,de turturicile care se ridica primavara in zbor si isi cheama perechea,….de gutanii la care le puneam paine pe pervazul geamului,si se adunau cu zecile,iar vecinii de mai jos faceau scandal deoarece le murdareau masinile si hainele puse la uscat :-j:))))la inceputul inceputului urmaream cuiburile de grauri,de vrabii,de turturici,furam puii acestora,mici,mari,cum erau,cum gaseam,eram un mic-mare terorist pentru lumea zburatoarelor din apropierea mea,….casa devenea ascunzatoare pentru micile vietati,si tinute prizoniere cresteau prin cutii de carton ascunse bine,iar cand erau descoperite se facea scandal,…dar se aplana repede caci fapta era deja facuta,…si era mereu un sfarsit si iar un inceput,….multe pasari isi luau zborul de la mine,…..o singura vrabiuta era asa atasata de mine incat nu zbura printre suratele ei pe trotuare,ci prefera sa doarma in buzunarul meu,…a avut un sfarsit tragic,…in fata blocului,….dormea in apropierea mea pe o tufa de iarba,iar un prieten trecand in graba nu a observat-o si a strivit-o,….:((((aceste lucruri se intamplau cand nu stiam eu ce este columbofilia,…eram mic,…si la propriu si la figurat,…porumbelul voiajor era o pasare necunoscuta pentru mine,…si gasind niste reviste de vanatoare la bunicu vechi,de prin 1997 am descoperit pe ultima pagina articole despre voiajori,….asa am aflat de cursele cu porumbei,de marii crescatorii cum ar fi Bricoux,Stichelbout,…Dordin,…M.Desmet,etc…si minunat de lumea ce am descoperit-o am privit mai bine in jur,…si am dat de prieteni care erau si ei la inceput in acest sport,…cu putine cunostinte despre columbofilie dar cu dorinta de a afla,….mai tarziu am cunoscut columbofilii mai vechi,…o data cu ei,…asociatia,cursele,…si pasarile cu spirit de lupta,cu dorinta de a invinge,dar si pasari slabe,pripasitiii,…Nu a fost usor sa intru in lumea columbofiliei,mai ales ca cei pe care i cunosteam erau si ei la inceput iar sursa de cunostinte era slaba,calitatea pasarilor la fel,…dar mai ales tzepele pe care unii abia asteptau sa ti le dea,…totusi ma consider norocos ca am descoperit acest sport si am evoluat mult datorita unor oameni care m-au introdus putin cate putin in lumea ce avea sa puna stapanire pe viitorul meu,,..COLUMBOFILIA,…..PORUMBEUL VOIAJOR,….le Multumesc pe aceasta cale ! se stiu ei care ! si la randul meu am incercat sa impart mai departe aceasta pasiune,iar prietenii mei cei mai apropiati sunt columbofili,…mi-am creat fara sa vreau un anturaj ce are la baza porumbelul voiajor,…..
eu am inceput sa ma ocup de porumbei de pe la vreo 12 ani.Aveam catziva colegi in clasa care aveau porumbei si treceam des pe la ei sa le vad porumbeii.dupa un timp am vrut sa imi cumpar porumbei voiajori dar tatal meu mnu a vrut sa ma lase fiindca spunea ca aduc boli,dar in ciuda spuselor lui eu am cumparat o pereche…..dupa ce au scos pui de doua ori m-am hotarat sa mai cumpar,iar acum bunica si tatal meu care urau porumbeii au ajuns chiar sa ii hraneasca si sa le faca curat cat timp eu eram la scoala:P
pai m-am nascut cu porumbei..tatal meu a avut porumbei voiajori..cred ca primii porumbei ai mei au fost pe la 5..ani..gutani binenteles care intrau la tata in voliera..si mii dadea mie sa ma joc cu ei..zicea ca voiajori nu-mi da ca imi bat joc de ei ..apoi pe la 10 ani..mi-a dat primii porumbei voiajori..pui binenteles si mi-am facut o volera deoparte…si kiar il si bateam la anumite concursuri :p binenteles cu pui de la el….
Si eu sunt inca la inceput.Am descoperit columbofia cand aveam 13 ani in prezent avand 15
Taxa de zbor pentru etapele 3-7 va fi urm?toarea:
? 0-10 buc. 20 lei/por – cresc?torii pot participa la fiecare etap? cu c?te 1-10 buc.
? 11-40 buc. 100? -cresc?torii pot participa la fiecare etap? cu 1-40 buc.
? 41-60 buc. 150? -cresc?torii pot participa la fiecare etap? cu 1-60 buc.
? 61-80 buc. 200? -cresc?torii pot participa la fiecare etap? cu 1-80 buc.
? 81-100 buc. 250? -cresc?torii pot participa la fiecare etap? cu 1-100 buc.
? 101-200 buc. 350? -cresc?torii pot participa la fiecare etap? cu 1-200 buc.
Conducerea A.C. Suceava
Cei care nu vor achita taxa de zbor p?n? la data de 1-04-2009 vor achita suma de 10 RON pe buc. la fiecare etap?.
N B ! Pre?ul este doar pentru etapele 3 – 7din Polonia. Ultimele doua etape, Gdansk si Elblag vor fi platite separat in cadrul Clubului Maraton Moldova.
UITE ASA DEVII COLUMBOFIL IN ZILELE NOASTRE CHINUINDU-TE SA STRANGI BANI CA SA-TI POTI ZBURA PORUMBEII
CE SANSE ARE UN INCEPATOR NU MAI VORBIM DE UN ELEV ,ASTEA SUNT PRETURI NUMAI PTR 5 ETAPE DE CONCURS .
PUNETI-VA IN SITUATIA ORICARUI INCEPATOR DIN ACEA ZONA.
Am mai scris si in alt topic ,cei din conducerea federatiilor si a asociatiilor,daca au urechi sa auda si ochi sa citeasca : reduceti domnilor taxele pt copii si tineri sau anulatile .Vom avea numai de castigat in viitor
foarte frumoase povestirile voastre , la mine acesta pasiune o mostenesc de la bunicul meu iar el de la tatal lui ,bunicul ma invatat tot ce stiu el avand porumbei de la 10pana la moarte 67 ani .foarte frumos sportul acesta pacat k unii se lasa .
salut eu ma ocup de porumbei de doi ani si sunt multumit de ei ieste ce mai frumoasa meserie
buna sunt ydili din cs si am inceput sa indragesc aceste superbe exemplare pe la varsta de 10 cand am mers cu bunica mea la un cantotul unde era padurar unchiul meu, acolo intro zi iesind afara la aer am vazut ca se zbate ceva pe jos de frica nu mam apropiat prima data dar pan la urma miam facut curaj si mam dus sa vad ce este,acolo se afla un porumbel gutan alb in intregime era lovit la o aripa lam luat inauntru lam tinut vreo cateva zile pana mam dus acasa la sat.La sat inpreuna cu bunicul meu am facut o cusca de 1m pe0,5m acolo am tinut porumbelu cateva luni sg pana intro zi cand un alt porumbel a venit si sa asezat pe cusca .Statea acolo zi si noaptea pleca ,nu stiam cum sal prind pana odata cand am luat porumbelu meu in mana si am deschis usa am pus mancare acolo iar dupa cateva min a intra sg .Am bagat si celalat porumbel si asta a fost prima mea pereche de porumbei .Pe urma vecinul meu de la tara avand voiajori si vazund ca imi plac porumbei mia dat cativa pui
salutare !!! mie microbul acesta mai fost dat de 2 porumbei…un voltat pereche cu o voiajoare prinsa…adusi de la bunici…bucuros am ajuns acasa cu ei lam rugat poe tata mia facut un cottet cu un cuib dintr-o massca de ghiuveta ;))…,nu dureaza mult km o jumatate de ora si varul meu imi umbla la porumbei si imi scpa porumbitza prinsa…am plans toata ziua dupa ea…dar norocul meu a fost k la vecinul meu de peste gard care sia desfiintat porumbeii sa ii se intoarca o porumbitza de 03 dupa un an de la buzau…eu fericit mam dus la dansul si lam rugat sa ii deschida cotetul si sa o prinda….a doua zi mia dat porumbitza era superba iar eu erau fff fericit…si asa am scos puii in ea cu voltatu =)) si porumbitza a r4amas la mine…am o relatie speciala cu ea…dak am vede sare pe plasa ma iubeste ff mult iaar eu si mai mult …nu cred k as putea sa o dau :D:D va salut cu respect de la Campina !!!
domnule Dejan andrei….mereu se intreaba tatal meu un lucru :)
prin anii 2004-2005…sa pripasit la noi un mascul vanat foarte frumos…avand de picior un bilet “dejan andrei si numarul de telefon” tata a scos biletul la citit s inainte s sune l-a pierdut:) porumbelul a ramas in lotul nostru timp de un an …zbura cu ceilalti…avea chiar s o porumbita si 2 pui….dupa c au iesit puii la zbor…la 2 3 saptamani au disparut impreuna cu masculul….d atunci nu mai auzisem d ei….timp de un an…cand masculul s-a reintors singur… tot cu bilet de picior dar fara nr de tel :(…..nu mai avem masculul…imi amintesc ca l-am gasit muscat de spate la intrarea in voliera….bafta :D
La cati am trimis cu bilete, naiba mai stie. Stati aproape de Campulung? Asta ar fi interesant de aflat.
buna eu am inceput sa cresc porumbei de pe la 12 ani am avut multe momente de emotii sa nu uitam ca a fi columbofil nu e necesar sa fii in asociatie ci dragostea de porumbei a facut ca multi sa inceapa sa crasca aceste fiinte gingase de care multi profita de dragostea pb de asi regasi casa pt a se lauda ca is campioni.pt mine campion e acel ce isi iubeste cu adevarat porumbeii acel e adevaratul columbofil
io am avut de la 10 ani
eu am anceput acum o luna de zile cu 5 perechi de gutani iar astazi miam cumparat 3 pui din rasa curcan .
salut.cind aveam 4 ani am gasit un pui de turturica dar a murit repede.in liceu am avut citiva amestecati.acum,la 35 de ani am 14 voiajori si sint inscris recent intr-un club din spania,donde locuiesc.succes.http://ragan.sunphoto.ro/pormbeii_mei
…m-am nascut ?ntre porumbei,mai serios ?n 90,?ntrebarea mi-o pun ,,c?nd ma voi lasa?
eu am devenit columbofil la varsata de 12 ani …………la inceput a avut doua perechi de porumbei care le-am dat drumul dupa o luna ……..au plecat si nu am reusit sa imi scot nici un pui din ei …….apoi am inceput sa imi iau pui d la columbofili care ii zboara si acum , i-am invatat am scos pui pe care i-am zburat si am avut succes cu ei …..si ii zbor in continuare
scuzati intarzierea :) pt domnul’ Dejan Andrei :D
locuiesc intr-un sat de langa targoviste :D
deci….porumbelul la-am gasit cu bilet…iar dupa un an a plecat….s sa reintors cu un alt bilet tot cu numele dejan andrei
poi de la 7 ani si acum am 12:D
Buna ma numesc rares sunt incapator am 12 ani sunt din cluj an 19 porumbei 10 sunt puii de anu trecut si am doar 3 porumbite restul sunt numai porumboi si as vrea sa ma ajute si pe mine cu 7 porumbite.Va nultumesc daca vrea sa ma ajute cineva sa ma contacteze adresa mea de meil andrei_porutiu.
Am si eu 20 de porumbei voiajori si imi sunt foarte dragi si de asta vreau sa stiu cat mai multe despre ei.Ai am de 1 an si pana acuma mia scos doar o pereche pui dar dupa scurt tim iam gasit morti.Vreau si eu cateva sfaturi ce sa fac ca sa am pui la porumbei.Ma puteti contacta la id Vasile_Pitboll_Rau.ASTEPT SFATURI
eu unul mam apucat de porumbei la varsta de 12 ani.intro primavara cand varul meu zbura pui.de atunci mam apucat de ei
Am crescut cu porumbei de mic,mostenesc microbul asta dela taicamiu,pot sa va spun caci am o deosebita pricepere la voiajori,nu am bagat bani cu nemiluita in porumbei dar prin pricepere si talent am reusit sa obtin porumbei de valoare,de fond si mare fond,deocam data nu mai particip la concursuri din probleme de sanatate am o pauza din 2005 pina la ora actuala mult noroc in continuare tuturor columbofililor,si vint in pene.
SALUT!!!! primul porumbel al meu a fost o argintie am prinso cand a ranito uliu avem 7 ani acum am 16 dar de atunci nu am mai putut sa ma las de ei in rest ce pot sa spun nu am probleme la curse~!!!!! salut
am inceput sa cresc porumbeii voiajori in 11 septembrie 1988 cand aveam virsta de 7 ani si sa concurez la virsta de 15 ani.
Salutare…sunt nou pe site :)…..tot caut si citesc si ma informez asupra columbofiei :)
In primu rand vreau sa felicit pe cei ce intretin site-u….pentru ca datorita lor noi cei tineri si neexperimentati….putem sa “culegem” niste informatii minime referitoare la columbofie.
Am 23 de ani si am pasiunea asta in suflet de cand eram copil…..din pacate pentru mine stau la bloc si imi este imposibil sa am asa ceva.
Doar ca am o casa la tara de curand care nu mai este locuita de nimeni….si acum in sfarsit vreau sa ma apuc si eu de ei. Am spus ca stau la apartament si este imposibil sa am asa ceva….ei bine cand eram mic mi-am luat in cateva randuri porumbei…..fara stirea parintilor :)…si cand ii descopereau prin casa….bataie si ii elibereau :)))). Eram mic…eram pasionat….si ce mai conta o mustrare cand venea vorba de porumbei.
Am tot cautat aici pe site ceva concret…sa stiu cum sa aleg niste porumbei….de exemplu…sa nu fie prea batrani….(cand sunt pui imi dau seama)…..sa nu fie bolnavi….sa nu fie hibrizi,corciti…..etc.
imi aduc aminte ca atunci cand imi cumparam porumbei….cumparam de la un mosneag……si care imi dadea binenteles numai porcarii doar ca sa scape de ei….iar acum mi-ar place sa ma invete si pe mine cineva cam cum stau treburile…….daca are cineva bunavointa si timpu sa imi raspunda la cateva intrebari…nelamuriri :)
O zi placuta la toata lumea :)
Bine ai venit si felicitari pentru decizie! Vor fi un deliciu pentru timpul tau liber.
Nu ai precizat daca vrei porumbei de ornament sau voiajori pentru concursuri. Cel mai simplu, cauti la sectiunea “columbofili” crescatori din orasul tau, cu porumbei buni, si-i contactezi.
Pentru alte intrebari ai http://www.porumbei.ro/intrebari-de-la-un-incepator/ , aici suntem offtopic.
sant din calarasi am 23 de ani acum 3 luni mam luat de porumbei si vreau sa vorbesc cu cineva din calarasi despre porumbei cineva care mar invata mai multe nr meu de tel 0756022123 as vrea sa si cumpar catva
io mam apucat anu asta mai precis 2009 am 14 ani si prin luna mai in curte mia aterisat un voiajor extenuat era mort de foame a intrat intr-un cotet de gaini si am inchis usa i-am dat de mancare si la scurt timp i-am luat o pereche au scos oua dar din nefericire decat unu a fost bun cat am fost plecat in spania in vacanta au mai scos o data tot un pui spre dezamagirea mea cand mam intors varamiu mi-a adus 5 voiajori iar la o saptamana mi-a adus si cumnatamiu 2 acu am 13 porumbei
ieu nu sunt un culombufil foarte expert de oare ce am doar 3 porumbei care ii creste un prieten,in care am foarte multa incredere ca ii creste cum trebuie- de oarece ieu traiesc in italia.acest hobby am inceput sa il practic acum 7 luni si sunt foarte fericit ca lam inceput.vint in pene .la toti columbofili!.
foarte bine!!!
am indragit porumbeii voiajori de la un vecin de la mn in care ma bagat la el in voliera si am ramas fara cuvinte si l-am rugat k sa imi dea si mie ca sa cresk si sa ma invete ce sa fak ci cum sa fac si mia intrat in sange aceasta pasiune si nu cred k am sa ma las de ia vreodata
Am 11 ani impreuna cu fratele meu primavara trecuta am primit o pereche de voiajori.Apoi am primit de la unchiul meu 5porumbei voiajori kre se numeste Stan Liviu.El zboara de multzi ani si ma sfatuieste cum sai ingrijesc.Acest hobi a devenit din ce in ce mai interesant asa ca el mai mia trimis5.Akm am 12 porumbei am perechi si o sa scot pui din ei numai vara si primavara iar iarna si toamna o sa le arunc ouale.Akm in primavara o sami trimita 20 de pui si in vara 20 si o sa bag si eu la zbor in aprilie si in toamna!Succes si voua zbor in pene!
eu am porumbei de la varsta de 7ani iar acum am 15 .tata avand j el in copilarie ma ajutat foarte mult.akm ii multumesc foarte mult ca ma ajutat sa le descoper frumusetea.tot timpul stau la ei .ii iubesc foarte mult
eu am inceput in felul urmator: matusa mea are o casa noua in sat langa casa bunicilor mei si in podul casei ei intrau multi porumbei pt ca nu era bine izolat acoperisul… si intr-o vara ne-am hotarat sa intram in pod sa ii prindem pe toti… dar intrebarea era ce o sa facem cu ei… si inainte sa intram cu o saptamana am facut o cusca de un metru lungime si jumate de metru latime si 70 cm inaltime… acolo am inghesuit 21 de porumbei prinsi iar mai tarziu am facut o voliera mare
SAL! Primul meu porumbel l am prins in pod aòergat fiind de un uliu, aveam 10 ani, I am facut o cusculita mica sus pe garaj, dar nu i dadeam drumul ca mi era frica sa nu fuga! Intr-o zi a venit un baiat pe la mine care avea porumbei si mi a dat 2 gutani pe el. Hehe asa am inceput sa i cresc!
intro dimineatza de toamna tata sa dus prin gradina el a vz un porumbel ranit si la prins.porumbelul era ranit asa ca lam ingrijit si lam dat unui columbofil.apoi am prins boala lor si mentorul meu in porumbei este un prieten de familie asa ca mia dat 4 porumbei voiajori obijnuiti doar o femela era mai deosebita pt ca avea parinti unguri.asta sa intampalt in anii 2008 si 2009.dar in acest an a trebuit sa renunt la ei pt ca tatal meu nu ma mai lasat cu ei.mia parut foarte rau ca nam mai putut sai tin dar acum incerc sal conving sa ma lase cu ei.apropo am 13 ani fac 14 anul acesta
am inceput cu jucatori de galati ,primiti de la un crescator renumit la galati ,pe nume florin papagalu ,si sunt tare mandru de ei am 8 perechi ,jucatori de galati pe negru ,am ramas foarte inpresionat de felul cum fac tumbe in timpul zborului este un adevarat spectacol,astept cu nerabdare sa am pui
eu am inceput acum 5 luni de porumbei cand am primit o pereche de kingi.miam facut o voliera provizorie dar la anu imi fac ca la carte.dar mie imi plac cei de zbor asa ca am cumparat 2 pereche de jucatori de galati si am mai primit de la un domn din Tulcea 2 pereche de jucatori de galati…..am mai primit 2 perechi de voiajori ff buni de la o persoana cu rezultate.eu sunt din judetul timis….
am devenit columbofil acum doua luni cand am prins in gradina mea un jucatar constantean,mi-au placut de atunci porumbeii si un prieten mi-a dat o pereche de voiajori eu locuiesc in cobadin!
eu am devenit golumbofil acum 1 an la varsta de 12 ani am vazut la un unchi de al meu ca avea porumbei atunci mia lasat niste pave si mia dat un golumbofil 1 perecke de voiajori acum detin 6 porumbei as dori sa primesk mai multi