Salut la toata lumea. Tot citesc de cateva luni bune articolele si cometariile de pe site,fac asta in fiecare seara vreo doua ore si imi aduc aminte de anii copilariei si a primilor pasi in columbofilie.Hai sa va spun o mica poveste din copilarie, cu un porumbel.
Mi-a dat si mie un nene de la Gaesti o pereche de gutani vineti,niste pui, ……… chinuie-te cu ei,da le pe cioc ,bla, bla, bla, am reusit sa fac si eu vreo 20-30 repejor.Intr-o toamna un pui face varsat(asa se chema atunci,acum habar nu am ca nu sunt in bransa) si saracului ii cade ciocul,o bucata de sus……….. si era asa frumos si asa imi era drag de el,nu avem puterea sa-i rup gatul(nu mai facusem asta niciodata) si am inceput sa il hranesc ,zi de zi, ii umpleam gusa cu grau si porumb de saracu deabia se mai ridica de jos sa zboare.
Am facut acest lucru cred ca timp de vreun an,ajunsese sa stea numai cu mine,la ora 12 ma trezeam cu el la scoala ,intra peste mine in casa,seara il dadeam afara el intra din nou.Pana intr-o zi cand am vazut ca s-a imperecheat cu o galateanca pripasita, iar baiatul a inceput sa ma “abandoneze”……. bine abandonul nu a durat decat o zi, ca i se facu foame, si sa-l vezi saracu cum nu stia cum sa se imparta,cand dupa mine,cand dupa galateanca.
Galateanca toata ziua statea si-l curata pe pene ca saracu neavand juma de cioc arata groaznic, zici ca era plin de ulei de motor. Am mai dus-o noi asa “in trei” vreo cateva luni,timp in care a incercat sa faca pui, dar nu a reusit,iar in toamna lui 1984,cand a trebuit sa ma mut cu scoala si nu mai veneam acasa decat la saptamana,a trubuit sa-i rup gatul. Aveam 13 ani si imi aduc aminte ca am plans o saptamana, practic imi pierdusem un prieten.
Sunt 27 de ani de atunci si pastrez locul unde l-am ingropat. Se numea Ciocatul……. daca as putea da timpul inapoi, l-as fi hranit cate zile avea el.
Costin Mihalcea
Ehe… pentru cate am dori uneori sa dam timpul inapoi…
Mi se pare uneori bizar ca tinem minte atat de bine porumbei pe care i-am avut cu zeci de ani in urma. Desi ne trec prin maini sute de porumbei, majoritatea ne raman cumva in memorie. Sunt chiar mirat de faptul ca inca retin detaliat majoritatea porumbeilor pe care i-am avut acum vreo 20 de ani, desi de atunci am mai avut sute de porumbei. Si mai inspaimantator mi se pare ca tin minte si locurile unde acestia isi aveau cuibul in cusca. Sper ca vi se intampla si voua! :))
Ceva trist din pacate da pe de alta parte frumos !! el saracu si-ar fi trait viata cu galateatca dar nu putea fara ajutor !!
Intr-adevar, emotionant si asa cum a spus si porumbei .ro, primii porumbei ne raman mereu in minte, eu realizez asta, pentru ca defiecare data cand am vise cu porumbei imi visez primii mei porumbei dar si casa unde i-am crescut, deoarece locuiam in alta parte in acea vreme si sunt aproape 20 de ani de atunci!
dupa parerea mea primi 10-20porumbei nu se vor uita niciodata sau cei care ne-au fost dragi sau avem o amintire placuta cu ei ….uitam 1-2luni de ei dar ne aducem aminte de ei dupa 10-20ani ….
Tin minte toate gainile bunicilor care s-au perindat pe sub ochii mei atatia ani de copilarie.
De primii porumbei, nici nu se poate pune problema.
La capitolul gaini m-ai facut Corbule. :)) Le mai stiu doar pe cateva. La fel la pestii de acvariu. Apropo, weekendul acesta este mega mare Pet Expo la Bucuresti.
unde este expozitia de animale in bucuresti in ce sector si un program?daca se poate:D
http://www.petexpo.ro/informatii_vizitatori_pet_expo.php
nici eu nu imi pot scoate din minte un mascul care l-am pierdut de 3 ani
trist…dar adevarat :(
sunt curios….oare ce s-a intamplat cu galateanca?
frumoasa povestea ta.Eu ca multi columbofili am inceput cu gutani.si acum tin minte aveam o gutanca dupa care am prins un mascul pripasit era un albastru de 2003 foarte bland manca mai mult din palma.nu a trecut mult timp si incercau sa se imperecheze dar eu credeam ca se bat si iam despartit.apoi ia mancat pisica.nu o sa uit niciodata masculu ala chiar daca a trecut cativa ani.
Interesanta povestea si eu primi porumbei au fost 2 gutani negri care imi erau asa dragi ii aveam cam acus 11 12 ani cam asa dupaceea mi-am luat 2 voiajori de la un vecin.Bafta
va salut……parerea mea Costin este ca nu trebuia sa-i rupi gatul……….poate i-ar fi dat galateanca de mancare si supravietuia….Cand aveam vreo 16 ani si cresteam porumbei,un uliu porumbar a venit si mi-a inhatat de spate un mascul negru care se afla pe jos prin gradina dar norocul lui a fost ca eu ma aflam prin preajma si am reusit sa-l salvez din ghearele ucigasului……….A ramas cu sechele in sensul ca avea muschii spatelui distrusi si abia mergea…..de zburat……nici vorba, dar i-am dat dreptul de a muri de batranete cativa ani mai tarziu pentru ca era “NEGRUL BATAN”. DA… aveti dreptate ca dragostea pentru aceste minunate pasari nu dispare si ne vom aduce aminte cu placere tot timpul de porumbeii pe care i-am avut…………asa imi amintesc si eu de “Printul, Pamela, Negru mic, Tarzan, Frumosu, Listu,Englezu, Guta, Lista, Najelu etc, etc…..si la fel ca si Andrei parca ii vad pe fiecare in boxele detinute…AMINTIRI MINUNATE. Doresc vant in pene si sanatate tuturor columbofililor si vizitatorilor acestui site.
pentru Andrei.B.:galateanca l-a jeluit o perioada, apoi si-a tras un galatean , a facut pui ,apoi nu mai stiu…..
Porumbei.ro, multam fain de informatie!
Voi incerca sa ajung pt. a ma amuza putin. Anul trecut vindea o tipa boboci de rata Kaki Campbell, la varsta de 1-3 zile cu pretul de 50 roni bucata. Un pret enorm. Femeia nici macar nu stia ce vinde si-i prezenta ca fiind din rasa Alergatoare Indiana. Multi cumparau pt. copii nestiind ce implica asta. In astfel de boboc a ajuns la mine, donat de un cuplu tanar care era realmente exasperat de cata mizerie poate face o rata pe un balcon :)) si rata era numai cat o palma.
foarte impresionant,vant in pene all
ati vazut la expozitia din bucuresti a facut reclama la televizor un piton costa 500ron si mancarea pentru o luna te costa 400ron :))) incredibil si ce preturi piperate au la toate pasarile
@Corbu: superbe ratele kaki! Ma dispera si pe mine cat mint unii. Nu stiu daca ai fost la expo chinologica de la Campulung de luna trecuta… am vazut la intrare de vanzare pui de “ciobanesc carpatin”… albi. :))
@Costin Mihalcea – acum nu mai ai porumbei?
parerea mea este ca nu trebuia sa ii rupi gatul putea sa-l hraneasca galateanca mie mi sa intamplat aveam o porumbita galateanca imperecheata cu un mascul rosu voiajor dar pentru ca ea nu putea zbura pt ca nu avea toate penele intregi masculul o hranea si pe ia si pui cusca mea atunci era deasupra cotetului de porc deacea nu puteam sa intru la ei sa le dau apa si mancare in nauntru pt ca eram mai mic . Vant in pene tuturot de pe site
Nu numai ca sunt superbe insa sunt si niste outoare excelente. Exista exemplare care pot ajunge la 300 oua pe an.
La expo am vrut sa vin ca si participant insa constructia unor voliere m-a impiedicat (eu tot ce am facut in curte pt. ce cresc, am facut ajutat doar de bunica-miu, sa mi-l tina D-zeu sanatos).
Referitor la “carpatinii” albi, discutia o vom aprofunda altadata. ;)
si eu am hranit pe cioc un mascul aproape un an,dupa care l-am dus la tara intre porumbei.mi l-a luat cumatru uliu dupa un an
frumoasa povestea :)
frumoasa povestea,dar in acelasi timp si trista.
mda frumoasa poveste.vant in pene.all
Primi mei “porumbei”mi aduc aminte cu mare drag,nu aveam mai mult si nici mai putin de 3 in toamna anului 2008 prieteni ma indeamna sa ii bag la concursuri!!
Au fost 2 etape extrem de grele la tecuci si vaslui!!!la tecuci fiecare columbofil avea in rpima zi 1 maxim 2 porumbei sositi eu nu prea stateam de ei mancau cu gainile si beau apa de la strasina casei:)))
Eram campion aveam 3/3 in prima zi!!
Iarna mi`au disparut toti 3:((
Cred ca de ciuda mi-au furat cnv!!!
As da orice sa ii mai pot lua inapoi daca mai traieste vreunul!!
sall
primi mei porumbei….:( …..am fost cu tatal meu la piata intr-o dimineata cand aveam vreo 10-11 ani si mi-a luat vreo 5perechi…am venit acasa si iam bagat in voliera….timp de 1saptamana nu mai mam dezlipit de voliera nu ma saturam sai vad cum zboara….mananca….si se bucura de cotetul facut de mine si parintele meu….
cu parere de rau la columbofili este o lege ceia ce-ti este pus pe inima…, pateste oricum ceva pina la urma…
M-a miscat povestea pentru ca am patit si eu ceva de curand si vreau sa va zic pe scurt ce.
Eu am porumbeii la tara iar de stat stau la bloc. In fiecare wekend sunt la ei. Stiam ca o pereche de voiajori albi au niste pui care trebuiau sa faca peste 1 saptamana si ma pregateam sa gasesc 2 pui, cu ceva pene pe ei. Spre tristetea mea am gasit un singur pui si acela vai de mama lui, slabit vizibil, cu gusa goala, lipita de gat aproape.
Am zis ca daca nu ii dau eu ceva repede, de murit moare sigur ca fratele lui de cuib. Era clar, parintii nu i-au crescut.
Am inceput sa ii dau niste grau inmuiat in apa. Va jur ca de la primele boabe, a inceput sa se miste usor usor si am inceput sa aud primele piuituri. Era fragil si eram atent sa ii aluncere bobitele usor pe gat. Ii dadeam sa manance mereu cat sa nu fie gusa nici foarte plina, dar sa fie si saturat. In fiecare zi imi lasa impresia ca, creste. Au inceput sa ii creasca usor usor si penele. Se invatase cu vocea….doar ii spuneam “pui mic” si incepea sa miste aripioarele si sa piuie.
Intr-o seara in schimb, am dat sa il mangai putin, a venit spre mana mea, dupa care dintr-o data, fulgerator nu sa mai ridicat de jos. Nu intelegeam ce se petrece, pentru ca nu ii facusem nimic. Mi-au dat lacrimile. Puiu meu mic nu se mai putea ridica de jos. Dintr-o frumusete de pui, acum pur si simplu se taraia pe jos si parea ca are picioarele paralizate. Nici in ziua de azi nu am inteles ce sa petrecut. I-am dat o perioada de mancare dupa care, el singur si-a dorit sa moara pentru ca se vedea ca numai vroia sa inghita.
Din toata povestea am inteles ceva, ca trebuie sa las natura sa isi faca treaba si ca trebuia sa il las sa moara in cuib. Niciodata un porumbel care nu este crescut de parinti nu cred ca are o imunitate buna. Deaia trebuie lasata natura sa isi faca datoria. Intr-un fel, mai mult l-am chinuit, pentru ca si eu nu am putut sa ii rup gatul sau sa il duc la veterinar sa ii faca eutanasiere si pana a murit, a suferit. Chiar daca ar fi trait, era de 2 ori mai mic fata de 2 pui care culmea erau cu 1 saptamana mai mici dar care erau triplu ca marime fata de el, evident hraniti de parinti.
Eu zic ca e bine sa ii lasam sa moara pe cei care au probleme. Intr-un fel, tot or sa moara mai devreme sau mai tarziu si eu cred ca, daca nu se poate bucura de viata ca orice porumbel normal, degeaba traieste.
Grit i-ai dat? Daca nu, s-a elucidat misterul.
sa sti k si eu am crescut la inceput gutani si erau blanzi dar acum am voiajori
Imi aduc aminte cu drag de primii mei porumbei.Doi pui solzati voiajori, i-am tinut intr-un cotet improvizat, pana intr-o zi cand puii au iesit la zbor. Mentionez ca ma-am speriat ca nu se vor intoarce si am aruncat prin cotet si afara o galeata de grau-porumb.Un pui mi l-a luat uliu si unu mi l-a mancat pisica.
Dupa un an tatal meu mi-a adus o vanata de 2001 si un mascul solzat fara inel,m-am bucurat enorm.
Le dadeam drumu mereu, dar nu ii lua uliu (si azi ma gandesc cum nu ii lua uliu iarna,cand acum daca le dau drumu la porumbei imi i-a cel putin unu).
Intr-o zi cand mam dus sa le dau de mancare ,am bagat de seama ca porumbeii nu mai erau (au fost furati) ,doar fulgi si doi puisori de cateva saptamani.
Cred ca am plans o ora daca nu mai mult, am luat puisorii si i-am cescut. Puii era un porumbel si o porumbita (porumbelul ma musca de deget si canta porumbita insa era mai sperioasa).Dupa catva timp perechea aceea batrana(porumbita de 2001 si masculu ei) mi s-au intors,ce bucurie pe mine.Dar peste putin timp porumbei au disparut iara.
Am stat un an fara porumbei apoi am mers la piata si am luat alti porumbei(trei porumbite,nu cunoasteam atunci porumbeii de porumbite.)si asa m-am apucat serios de porumbei.Acum am aproape 30 si o sa bag pui la toamna.
VANT IN PENE !!!!!
Porumbei.ro – marturisesc ca nu i-am dat grit. Poate ca o fi una din cauza careaia s-a prabusit asa dintr-o data. Mancarea, era foarte buna, pentru nimfe, avand o sortimentatie mare de seminte si mai ales seminte mici, chiar daca erau de floarea soarelui sa zicem + ca scria pe punga ca existe o multitudine de vitamine, si scria acolo dar numai retin.
Am auzit ca unii le-ar fi dat si vitamine in apa si iar m-am gandit ca poate a fost una din cauze. Eu acum stau totusi si ma gandesc : oare si daca i-as fi dat grit si vitamine, ar fi crescut ca o pasare normala pe care o cresc parintii ?. Deci ma uit la porumbeii de la mine de la tara………cei care sunt crescuti de parinti, cresc vazand cu ochii si parca sunt mai “tepeni”…mai bine inchegati, mai sanatosi si mai stabili pe picioarele lor…..nustiu daca am putea inlocui vreodata acele substante care le dau parintii si care e dat de la Dumnezeu sa fie cei mai bun ca sa creasca cat mai normal si mai bine, cum si laptele de mama nu poate fi inlocuit de cel praf din comert…parerea mea
poveste trista ***vant in pene***
Khaki Campbell ducks – pentru cine vrea sa le vada.
Wikipedia.
trista povestea….apropo de grit ,sunt un incepator si tot fregventand acest site miam dat seama ca este foarte important pentru porumbei as dori sa aflu de unde pot cumpara si cam cat costa
Exemplu: http://www.porumbei.ro/magazin/ – premium mineral.