Aud tot mai des expresia asta: “columbodroamele sunt viitorul”. Oare?

Ce fel de viitor? Unul in care nu mai concurezi decat pe columbodrom si in rest tii acasa o matca inchisa? Unde mai e placerea de a vedea porumbeii zburand, de a creste puii, de a ingriji porumbeii in fiecare zi? Unde mai e placerea de a forma un porumbel din stadiul de pui pana a ajunge sa concurezi cu el la varsta de 4-5 ani, trecand alaturi de el prin multe?

Columbodromul poate fi doar o sursa suplimentara de adrenalina si divertisment, un mod de a-ti masura porumbeii in echitate cu alti colegi de pasiune (si asta relativ, unii porumbei nefiind remarcabili la varste fragede). Poate fi intr-adevar un mijloc de a ramane in acest hobby cand timpul nu-ti mai permite sa te ocupi de porumbei acasa. Dar cam atat. Nu o sa poata inlocui niciodata columbofilia clasica, cel putin nu pentru cei care inca nu au ajuns la nivelul in care vad in porumbei doar niste cifre si pedigree, mijloace de a obtine faima si eventual bani.