“Primul contact cu porumbeii, fascinatia”
De câte ori trec cu maşina prin vreun sat şi văd porumbei pe câte o casă mă cuprinde un sentiment plăcut. Nu aş putea să explic de ce nu am acelaşi sentiment când văd aceeaşi porumbei prin oraşe. Poate că satele cu oamenii lor simpli, cu viaţa lor simplă, cu sinceritatea lor, deschid mai uşor porţile sufletului meu. De ceva timp am văzut pe un site o poză cu porumbei intitulată “porumbei la casa părintească”: porumbeii erau pozaţi pe un acoperiş de şură aveau o intrare in pod specială pentru ei şi în rest libertate! Libertatea cea mult preţuită de oameni, libertatea cea mult dorită de porumbei.
Oraşele parcă nu mai reuşesc să asigure porumbeilor această libertate. De vreo 3 ani am fost acasă la un prieten columbofil intr-un oraş mare care de obicei lăsa porumbeii liberi. De data asta porumbeii erau închişi. Intrebării care a venit de la sine, i-a urmat răspunsul: vecinul şi-a făcut acoperiş nou la casă , l-a asigurat la o firmă de asigurări care l-a înştiinţat ca nu asigură acoperişul contra păsărilor. Crunta realitate. Nu este peste tot aşa, dar mie mi se pare un început al dezastrului. Generaţia noastră încă nu are decât puţin de suferit, dar ce vor face copiii noştri care vor iubi porumbeii, ce vor face nepoţii noştri?
Odată cu intrarea in U.E. cresc pretenţiile idioate pe care nu le mai enumăr. Bineînţeles ca uniunea asta ne dă şi soluţiile salvatoare: parcuri special amenajate unde sunt crescătorii de porumbei sau alte păsări bineînţeles contra cost (chirie) la primărie. Este o soluţie pe care mulţi o adoptă din dragoste pentru porumbei dar poate înlocui aceasta porumbarul din curte, unde te trezeşti dimineaţa cu guruitul porumbeilor în urechi? Sacrificii peste sacrificii ne cere uniunea asta: sacrificăm puţin din timpul de odihnă trezindu-ne mai devreme să ajungem să dăm mâncare la porumbei, sacrificăm puţin din banii noştri să ne plătim chiria respectivă, sacrificăm puţin din sufletul nostru că nu putem creşte porumbeii în curţile noastre cum am făcut-o de atâta timp.
In viaţa mea am pus mare accent pe formarea tinerilor columbofili. Norocul a făcut ca pînă nu demult să locuiesc la marginea unui oraş, în apropierea unui sat. Am aruncat multe “seminţe” (vorba pildei) puţine au rodit! Aşa e viaţa. Mă bucur chiar cu acel puţin care există.
Schimbând puţin pesimismul de până acum o să vă prezint două astfel de “seminţe” care au dat rod. Dar să încep cu începutul. In urmă cu vreo 6-7 ani vine la mine un copil de 8 ani (Marian Andrei) adus de alt copil de 12 ani (Ciciovean Marius) să cumpere porumbei. Porumbei frumoşi, rasă curată românească. Ii vedeam pe băieţi cum sorbeau din priviri porumbeii, şi îmi ziceam în sinea mea: hai să mai incerc şi cu ei. Am aruncat momeala: o pereche de porumbei frumoşi contra la un preţ nici mic nici foarte mare. Imi ziceam eu: dacă copilul ăsta se chinuie să strângă banii aştia înseamnă că băiatul chiar iubeşte porumbeii. După sărbătorile de iarna vine copilul cu banii strânşi de la colindat (avantaj SAT) şi îi dau porumbeii. Cu banii primiţi îl înscriu în asociaţia columbofilă din oraş. Sămînţa a început să rodească! Cu chiu cu vai şi-a făcut un coteţ, la standarde mici, dar dacă au libertate porumbeii nu mai au pretenţii. A achiziţionat porumbei de calitate, a obţinut rezultate în expoziţii, la etapele de zbor. A crescut! Lîngă el, două case mai încolo altă sămănţă care a dat rod: Ciciovean Marius. Tot crescător de rase româneşti. Un mic centru columbofil în centrul unui sat.
In continuare o să las pozele să vorbească pentru mine.
La sfârşit întreb: sat sau oraş? Care e mai bun?
Semnează: un crescător de rase româneşti. Doamne ajută!
1.La începutul vizitei l-am surprins pe Andrei în curte reparând biciclete cu alţi meşteri. Merita imortalizat!
2.O căruţă mare şi lungă (să nu ajungă).
3.Porumbarul lui Marian Andrei.
4.Porumbei crescătoria Marian Andrei
5.idem
6.Zburător negru codalb românesc crescatoria M.A.
7.idem
8.Ultimele achiziţii: zburator visiniu codalb românesc crescătoria M.A.
9.idem
10.Grivei
11.Avem si treabă
12.Căluţii trebuie sa mănânce şi ei!
13.Căluţii mai de aproape
14.Alte orătănii
15.Roller de Cluj în crescătoria Ciciovean Marius
16.Zburător vişiniu românesc crescătoria C.M.
17.idem
18.idem
19.Zburători bujori româneşti crescătoria C.M.
20.Marius şi porumbarul cel nou, nepopulat încă.
Crescatorule de rase romanesti, ma inclin in fata ta si-ti multumesc! Este un material de nota 10, care produce o bucurie interioara greu de descris. Ne-ai delectat cu un text dulce-amar dar totusi optimist si niste fotografii de pus in rama (sau pe rana). Sa ne traiesti! Cat mai multe impliniri micilor crescatori de rase romanesti!
“La sfârşit întreb: sat sau oraş? Care e mai bun?” … complicata intrebare. Ca de obicei calea de mijloc e cea mai buna… universul satului e seducator dar si orasul ofera multe lucruri pe care la sat nu prea le poti avea… asadar as raspunde cu varianta: “la sat cat mai aproape de oras” :).
Referitor la “UIE” si toate tampeniile, acele LAGARE de porumbei cu crescatorii grupate in ciorchine mi se par absolut oribile. Oricum la noi n-ai sa vezi asa ceva prea curand, aici se taie felii de parcuri intr-un Bucuresti sufocat de praf si masini, ca sa mai construiasca niste smecheri blocuri… si noi vorbim de locuri de inchiriat pentru crescut porumbei?!??? Vremuri cacacioase. In rest, toate bune… :))
fara cuvinte!!incredibil..deci se poate!!f frumoase cotetele!!bafta si vrem sa vedem cat mai multe astfel de cazuri pe viitor!!respect si pt domnul Andrei,administratorul porumbei.ro care face o treaba de nota 10…bravo !!..jos palaria!
personal tin porumbeii la sat,acolo unde si locuiesc,dar la 7 km de cel mai apropiat oras…pe viitor nu doresc nicidecum sa imi schimb domiciliul tocmai din pricina acestui lucru, a libertatii acordate porumbeilor si a zonei deosebit de frumoase & linistite…
foarte frumoase fotografiile,probabil o camera cu multi pixeli,dar foarte reusite toate fotografiile.
p.s.@andrei mi-ai luat-o inainte la comm,speran sa fiu primul:D
f f f frumos,un material de nota 1000.
“la sat cat mai aproape de oras”-frumos spus , acolo stau si eu , dar tot se mai gasesc niste vecini …..care te incurca numai din invidie si ar vrea daca se poate sa-si plimbe vacile si caprele si in aer nu numai prin gradinile altora , sau pe dealul satului unde mai nou nici nu te lasa te mai duci k le sperii animalele , dar oricum pentru porumbei cred ca tot la sat e mai bine , dar si aproape de oras ca daca nu de unde servici k sa te intretii si pe tine cu familia si familionul porumbeilor, frumos topic multa sanatate tuturor columbofililor si porumbeilor lor
foarte frumos si emotionant in acelasi timp articolul este cruda realitate a zilelor noastre si a celor urmatoare…..felicitari pt materialul realizat
frumos text.la casa la marginea orasului cum spunea si porumbei ro la oras sunt si avantaje si dezavantaje
Felicitari celor doi crescatori si mentorului lor. Codalbii de la Marian Andrei ajunsi in Ungaria sunt extraordinari, crescatorul la care au ajuns este extrem de incantat de ei si pentru ca este o persoana care apreciaza foarte mult latura sportiva a pasarilor o sa isi bazeze crescatoria pe ei. Mai avea o pereche lauti din Ungaria si 2 perechi din Croatia dar a zis ca sunt mult sub ce a primit din Romania. La oras este foarte greu sa cresti si antrenezi porumbei de agrement. Prima problema este amplasarea crescatoriei, care este foarte greu de realizat si intretinut la bloc, iar cartierele de case sunt foarte restranse. Acest subiect a fost amplu dezbatut de mai multe ori pe aici. Chiar daca ai norocul sa stai intr-un cartier de case, datorita haosului din mintea celor ce administreza orasele este posibil ca langa a ta casa pe un nivel vecinul sa obtina autorizatie pentru un P+1 si sa faca de fapt un P+2 si daca ai putin noroc iti umbreste si crescatoria. In momentul asta activitatea columbofila de agrement este incheiata si se poate face in conditii bune doar cu investitii imense in timp si nervi. Iti trebuie pasari extrem de bine educate ca la antrenamente sau concursuri oficiale pasarile sa nu aleaga casa vecinului drept punct de observatie sigur. La sat nu se simte inca aceasta lipsa de spatiu vital si sunt inca in majoritate curti intinse, unde chiar daca se gaseste o casa mai rasarita in zona este suficient de departe ca porumbeii sa nu o foloseasca drept punct de stationare si sa o aiba doar ca reper. Vad in poze ca una din crescatorii este chiar la marginea satului, se vede un camp intins dupa gard. Asa ceva nu vei vedea la oras, aici de obicei curtile sunt cat sa bagi 2 masini.
Felicitari Caline pentru ideea asta de-a prezenta fata frumoasa si adevarata a pasiunii pentru porumbei.Ca de-aia hada,care vede numai rezultate si trofee dar in mare masura dezumanizeaza,ni s-a luat.
FOARTE FRUMOASE POZELE
FELICITARI! (orice alt comentariu este de prisos)
Sat sau oras?
Indiscutabil sat.
Sat versus oras. Nu cred ca incape indoiala ca satul este locul preferat de porumbei.Eu am crescut porumbeiatt in oras cat si la tara. In copilarie, acum vreo 35-40 de ani era ok sa cresti porumbei in oras. Am copilarit undeva intre Calea Vitan si Cheiul Dambovitei, intr-un cartier de case unde pe o singura stradaerau cel putin 10-12 crescatorii, daca le putem numi asa. Porumbeii erau intr-un cotet situat in varful unui par pt a fii la adapost de pradatori. Toata ziua erau liberi, mancau jos pe batatura si cea mai grava boala care o faceau era malaiul in gat.Au fost cei mai frumosi ani de crestere a porumbeilor. Pe urma a urmat mutatul la bloc, chinul cu ei pe balcon, apoi pe terasa blocului, apoi la un prieten si apoi odata cu plecarea in armata despartirea de ei pentru 20 de ani.
Acum cca 5 ani ( si ai aici ai si tu o mare parte din “vina”), “nebunia”a revenit si am inceput sa cresc porumbei in plin centrul Bucurestiului(cal.Calarasilor).Am amenajat intai o camera, apoi o parte din pod, dar pasarile nu simteau prea bine in acest habitat. vara era inabusitor atat inauntru cat si tabla fierbinte.Jos era exclus sa coboare , de la nivelul et 5, in traficul de masini si tramvaie.Puii erau firavi si putini,bolile loveau necrutator(aveam o farmacie intreaga) deja numai stiam daca cresc porumbei sau pasari exotice. Deasemena invatatul era dificil(pasarile ieseau pe un ochi de geam) de aici foarte multe pierderi.De pradatori nu eram scutit chiar daca fiind in oras ar fii trebuit sa fie speriati.erau al dracu de acomodati cu galagia si oamenii(la un moment dat un soim s-a lasat pe antena la cca 5 m de mine), in plus au aparut si unii noi: pescarusii.Pt adulti erau buni ca doar ii fugareau dar pt puii abia iesiti erau letali.
Dupa cca 2 ani am luat hotararea sa-i mut mai aproape de mediul lor natural, adica la tara. De la vorba la fapta nu a mai fost decta un pas si in vara lui 2009 am reusit sa-i mut, la casa de vacanta din Snagov care odat cu mutarea porumbeilor a devenit resedinta permanenta, iar eu am devenit “navetist”.
Aici schimbarea a fost totala, bolile parca numai exista(medicamentele au expirat rand pe rand si au ajuns la gunoi), rar pereche care sa creasca 1 singur pui(anul trecut din cca 15 per am scos 98 de pui). Pasarile sunt libere atat vara cat si iarna( e drept ca la vremea asta se mai ia cate un erete dupa ei dar cam fara succes).
Asa ca daca s-ar pune din nou problema sa aleg cred ca nu as ezita nicio clipa sa aleg mediul rural.
Cat despre parcurile speciale destinate porumbeilor, la noi asta e o utopie. Si apoi cat timp poti sa dedici pasarilor intr-un astfel de parc, cand eu ii am in curte si sunt zile cand le pun mancare si apa pe intuneric si-i inchid seara tot pe intuneric?
frumos articol, intr-adevar adevarati iubitori de porumbei nu columbicultori…
fff frumos …..exact asa i in general la toti tinerii de la sate care au porumbei…extraordinar de placut si emotionant!!FELICITARI!!!
super tare articolul iar pozele sunt super , probabil sunt oameni de la oras care nu au vazut o asemenea crescatorie ( cea veche) … super oricum ;)
Foarte interesant topicul, ma bucur pentru copii astia , au dat startul acestei minunate pasiuni cu porumbei de calitate. Pot sa va spun ca locuiesc la bloc , unde nu am gasit intelegere la niciun vecin; ca murdaresc geamurile, gauresc cartonul de pe bloc, etc, . NU am putut renunta la pasiunea mea de o viata, chiar daca am avut perioade de intrerupere, nici nu ai cum, mori cu pasiunea asta, si mi-am luat un teren la marginea orasului. Aici am reusit prin multe sacrificii sa infintez o columbarie si inca mai fac sacrificii ca s-o mentin in viata. De exemplu , ca porumbeii mei sa fie liberi , am eliminat pisiciile din zona, mi-am facut o cusca capcana , in care sunt prinse pisicile si apoi eliberate in alta zona, plus ca fac drumuri zilnice la porumbei pt hrana si mai ales apa, care ingheata foarte repede acum. Merita chiar daca te costa ceva.
Am citit acest topic cu placerea cu care citeam romanele lui Marin Preda ( pe vremea cand imi placea sa visez).
Multumesc de articol, este desavarsit.
Am descoperit un autor de mare bun simt ( nu in ultimul rand lipsa numelui; un ,,ilustru anonim” cum spunea un filozof).
Uite Andrei un motiv ca acest proiect sa mearga mai departe : astfel de articole si astfel de oameni ( care din fericire inca exista).
As avea o intrebare retorica pentru cine se simte si stiu ca citeste : Oare rasele romanesti fac sport?
foarte frumos si felicitari,ati reusit sa mai aduceti printre noi niste iubitori de porumbei,mai ales niste tineri,mult succes pe mai departe. faza cu asigurarea,omul acela nu da drumul sarmanilor porumbeilor pt a nu-si pierde asigurarea, cica porumbeii strica acoperisul bullshet,cum pot sa gandeasca asa ceva cei de la asigurari,dar restul pasarilor care coboara pe casa nu strica acoperisul? si ce pot face porumbeii sa-l manance,am porumbei de 13 ani si ina nu am ramas fara acoperis :))
Super articol, felicitari Calin !
Felicitari !
foarte frumos!!!!!aduc o mare bucurie in suflet!!!!!!
extraordinar de frumos,eu locuies la oras dar pe o strada mai retrasa dar farmecul de la sat din romania nul pot avea….mult succes tuturor
Jos palaria pt dumneavoastra!
Cel mai bine e la sat dar stul sa fie aproape de oras.
multa sanatate dv si porumbeilor dv!
ca de obicei cu talentul sau de scriitor “porumbei.ro” a spus cam tot in cateva cuvinte ! Este frumos sa vezi evolutia in bine a unui crescator,dar mai ales sa vezi ca exista cineva care “seamana” pentru a culege (de regula majoritatea vand porumbeii urmand ca mai apoi sa nu-i intereseze,ba mai mult considerand pe oricine adversar,deci nu trebuie ajutati azi ca maine iti iau cupa).Stima si respect pentru tine CRESCATORULE,si pentru elevii tai.Au pasari foarte frumoase si ingrijite cum nu au multi crescatori cu ani de columbofilie.La sat este mai frumos din multe motive, versurile lui L.Blaga :
“Eu cred că vesnicia s-a născut la sat.
Aici orice gând e mai încet,
si inima-ti zvâcneste mai rar,
ca si cum nu ti-ar bate în piept,
ci adânc în pământ undeva”……dar dupa cum isi urmeaza viata cursul evolutia este la oras,si cum spune “porumbei.ro” solutia cea mai buna este intre ele.
Sat sau Orash? Eu zic ca mai bine la sat:P
Frumos…..
linkurile celor 2 columbofili
http://maarius.sunphoto.ro/
http://codalb.sunphoto.ro/
salut Andrei! salut tuturor! interesanta relatare, asa cum a zis si andrei de pus la rana pozele…ce sa mai o bucurie. cat despre sat sau oras la fel ca si Andrei la sat dar aproape de oras sau la casa la marginea orasului…fiind mai putin aglomerat ca sa zic asa… salutare si numai bine tuturor!
Sat sau oras?Yo zic din punctul meu de vedere sat deoarece sunt mai multe conditi naturale pentru prietenii nostri !
App foartre frumosi porumbeii mult succes in continuare
fff frumos,nu va speriati pt urmasi nostri in priviinta columbofiliei,mai mult sa va temeti de droguri si ierburi etnobotanice caci despre legile aparute cica date de UE sunt doar inventii romanesti pt a demonstra europei ca romanu face in 2 zile ce alti au facut in zeci de ani,dupa ce apele se limpezesc in legile prostesti linistea columbofila va fi alta nu cea de azi,am umblat in multe tari dar ca la noi ,la nimeni,foarte rar am auzit in afara romaniei sa aiba cineva pb cu porumbei(excludem pers cu vecini braconieri),chestii de genu(nuti asigur casa,ca ciorile isi fac nevoile pe acoperis)nu asigura parlamentu nostru niste WC ecologice pasaresti?si nui cere celui de sus sa le invete sa-si faca nevoile in ele?prostie romaneasca si parlamentari somnorosi,altceva nu gasim in tara noastra.iar cind ro va intra total in UE cu ia va veni si protectia animalelor si tare ma bucura faptu vazind nemernici care bat bietele animale cu bestialitate stînd frumos in beciu cu gratii.Eu stau la curte,ce lege poate intra in curtea mea sau vecin sami zica ,ce si cite animale sa tin?nimeni in schimb vecinu ma poate denunta de maltratare si asa legea imi poate calca curtea in urmatoarele 5 minute,cind se va misca legea romania asa repede pt un biet animal cind ei lasa pina si omu sa moara??????????
Felicitari andrei pentru publicarea acestui articol.Pozele din articol evidentiaza adevarata columbofilie:cateva pasari,procurate cu bani putini, stransi cu greu, intr-un porumbar improvizat rapid, cu libertate totala , fara enspe mii de medicamente.
cu legile de la UE,vei vedea ca in curand vom trebui sa inregistram toti porumbeii la primarie si sati deie autorizatie pentru ei.nush cat de curand,dar va fi.
Locuiesc la oras de 15 ani, niciodata nu mi-a trecut prin cap sa cresc porumbeii aici. Asa ca porumbeii au ramas la tara, la 100 de km de orasul in care locuiesc acum. O vreme i-am mutat la vecinul si el cu aceeasi pasiune si vorbeam la telefon zilnic numai despre porumbei. Intre timp, i-am mutat in curtea mea unde tata si mama sunt loft manageri, bucatari, antrenori, in lipsa mea. Rolul de doctor si finantator mi-au ramas mie. Merg la tara de fiecare data cand pot, cel putin o data pe saptamana si de fiecare data stau acolo cel putin 2 zile. Multumesc lui Dumnezeu ca am unde si cu ce sa imi hranesc pasiunea asta care ma relaxeaza mai mult ca doua saptamani de concediu intr-un loc exotic!
Mircea-Galati
Emotionanta relatare, grea intrebare: “sat sau oras?”
Din punctul de vedere al columbofilului sportiv cursier, este greu la sat, sa vii la imbarcari de la sute de Kilometri, iti face viata un calvar, aproape un calvar este si pentru noi orasenii care inca mai avem servicii si pentru elevi si studenti, daramite pentru cei care locuiesc la sat la sute de Km de locul imbarcarilor, va spun sigur ca se vor lasa de acest sport.
Poate ca pentru columbofilii cu porumbei zburatori si jucatori este O.K. la sat.
Cine dumnezeu nu si-ar dori o hulubarie undeva departe de oras, in liniste si aer curat, sa stai sa-ti studiezi proprii porumbei lasati liberi nonstop, sa savurezi in liniste o cafea, sa-ti umpli plamanii cu oxigen etc, etc….
Pentru mine, sunt doar vise, n-o sa pot sa realizez asa ceva decat daca voi iesi la pensie, si daca voi mai apuca momentul acela…
Visam, visam, visam… doar atat ne-a mai ramas.
Inima buna.
Sunt plecat de de 12 ani afara dar cu ajutorul lui Dumnezeu mai stau putin si ma retrag acasa.Ce ma asteapta acasa?Un lot de 130 de voiajori care sunt in grija tatalui meu si el columbofil de-o viata am mare noroc de el altfel nu aveam cum sa-i tin.UNDE? La tara binenteles!Am facut mari eforturi financiare sa schimb porumbeii vechi care nu mai faceau fata acum astept sa vad ce va iesii.DAR problema este alta sa ai porumbei si sa nu poti sa te bucuri,sa te trezesti dimineata sa vezi stolul zburand in jurul casei ca sa nu mai vorbesc de placerea de a-i imbarca sau mai ales de a-i astepta acasa.CUM este?Foarte urat va spun eu!Sambata ma duc pe la diversi prieteni columbofili de aici sa asist la sosiri dar occidentalii sunt altfel,tot mai frumos este acasa cu nea ghita sau nea vasile cu alte cuvinte ca acasa nu e nicaieri mai ales la tara,parerea mea,binenteles.Sanatate la tota lumea!
Mircea, daca te gandesti mai bine si iti doresti suficient de mult, visele astea se pot realiza si maine. Chestia asta ma intriga cel mai tare. Seara dupa serviciu, in loc de tv cu toate stirile si emisiunile lui infecte, puteti rasfoi site-ul asta, este inspirational… http://viatalatara.wordpress.com/blogul/
In UE intradevar sunt anumite legi care reglementeaza cresterea porumbeilor doar daca stai la bloc ai probleme gen tinut pe balcon etc. altfel nu prea daca stai la casa stai la casa ai probleme cu vecini si va asigur ca de cretini nu duc lipsa nici ei dar nu pot face nimic doar ca primesti control de la DSV de exemplu si daca esti in regula ma refer la vaccinuri si altele atestate de un medic veterinar lucru obligatoriu si la inceperea sezonului nu ai probleme sa nu mai vorbesc de un caz care il cunosc cind presedintele federatiei a intervenit personal pentru un membru columbofil oarecare si a rezolvat problema.SI inca ceva la fisa de start e obligatoriu certificatul de proprietate al porumbeilor deci braconierii chiar daca sunt nu se arata.
bestial articolul din linkul oferit de “porumbei.ro”,ca tot vorbeam in articolele trecute de libertatea pasarilor noastre,ei citind articolul as spune ca noi suntem prizonieri in propria lume pe care o consideram libera,obisnuitii fiind cu “gratiile” nu ne dam seama ca suntem inchisi.
Mircea-Galati
Multumesc domnule Andrei pentru site-ul indicat, dar…eu am o pregatire pe care am profesat-o de peste douazecisicinci de ani si pe care nu am unde sa o profesez la tara, naveta nici nu ma gandesc sa fac la peste 100Km, afara de invatamant nu stiu ce as putea gasi de lucru la tara, doar fermier, dar asta implica mult curaj, si de care eu, personal, nu dispun, la legislatia actuala si guvernarea actuala…e greu sa te incumeti actualmente sa faci o schimbare.
Nu-mi ramane decat sa sper, bineinteles ca nu stau cu mainile incrucisate si astept, am facut diferite cursuri, am invatat diferite programe si invat in continuare, si ma perfectionez pentru mai multe domenii, chiar daca am varsta pe care o am.
Oricum nu disper, si pana la urma voi gasi o cale, dar acum nu-i momentul.
Inima buna.
Nu exista nimic mai frumos pentru un copil
decat copilaria la tara,natura,animale…libertate.
Pentru adulti e altfel.Procesul de migrare de la tara
la oras a inceput de mult: industrializare, colectivizare
emigrare si continua si acum.Nu poti intretine o
familie facand aricultura cu doi caluti…
Ca sa ducem viata “idilica” a bunicilor nostri ar
trebui sa renuntam la multe:la scoala copiilor,la asigu-
rarea de boala , la asigurarea de pensie, la concediu, la
masina si la internet cu porumbei.ro. Cu ce incepem?
Tot mai putini vor putea lucra in agricultura,chiar si agri
cultura biologica cere efecienta.
Exista insa o noua sansa de a trai la tara. Tinerii care
lucreaza pentru firmele lor prin internet,home office,
pot locui si la tara si se pot bucura de animalele si de
gradina lor.
Cu UE e asa o chestie. Numai nemultumiti!,unii pentru
ca plateasc prea mult,altii pentru ca primesc prea putin
si toti impreuna ca trebuie sa se repecte anumite
regli.Din UE se poate iesi usor dar care este alternativa ?
Presiunea globalizarii si modernizarii ar fi si mai mare.
80% din populatia lumii o duce mult mai rau decat noi
care “suferim” in EU.
Nu ne ramane decat sa acceptam viata moderna,sa inven-
tam produse competitive care se pot vinde in Asia si
sa ne facem fiecare o idila proprie la oras sau la tara
pe cat posibil cu porumbei superbi ca cei din articol.
Am mai postat fragmentul care urmeaza acum 2 ani pe site, n-as vrea sa devina agasant, dar poate multi din noii veniti nu l-au citit si merita, mai ales ca este legat oarecum de topic.
Este scris tot de o “ilustra anonima”, care a semnat simplu: Ana. Desi avea o situatie buna in strainatate, s-a intors in tara si a motivat cu acest fragment care mi-a placut mult.
——————-
am purces, intr-o zi, intr-o calatorie initiatica, lasandu-i pe-ai mei cu lacrimile nod in barba.
Plecat-am (hehhee, Naica …”surghiun dracului pomana”) sa ma caut, sa ma fac om, sa ma-mplinesc.
Avui mai mult decat noroc – si job de cand ajunsei, bunicel, si om de ma iubea, convenabil, basca cetatenie de mi-ar fi placut…
au incetat asa cum s-au pornit, ca ploile de vara.
vorbeam limba si ma placeau oamenii, io nu-i plasheam pi iei.
io-n limba me nu mai puteam sa-njur si cand, pe la o amiaza gandii direct “j’peux plus!” in loc sa strig “nu mai pot, vericule, trai in ce nu-s io, ca ma pierd in pastele ma-sii si ma transform in suflet pitic si schiop…” atunci …hm, mai era DORUL: s-adulmec dunarea trecand tulbure dupa ce sarutase-n treacat gura siretului, la galati, sa ma trantesc in shura, sa-l las pe grivei sa-mi linga ochii, sa privesc soarele, filtrandu-mi printre gene amintiri, imagini si mirosuri …s-aud gainile cotcodacindu-si treburile dimineata, sa-mi sterg cu dosul palmei spuma laptelui ce insami l-am primit cu bucurie, de la … sursa.:)
sa…tra-la-la-la si hai-hai-hai … ce dor mi-era sa iar ma bata tata …sa-i infrunt iar otzelul din priviri.
ce dor mi-era s-o aud iar plangand pe mama – cum planje, doamne, din orice!
si-n plusul plusului, departe intr-un sat, pe mal inalt de buzau, intr-o cascioara napadita de puieti de salcami, ce azi traieste doar in mine ma pomenea in rugaciuni un suflet … heeee … din care-s parte …buna mea, cea datatoare de puteri, dandu-mi in bobi, pe prispa, cu trei razuste-n poala…
si m-am intors.
Bravo !
Nu prea am cuvinte ….
Toate cele bune
Nicu
porumbei.ro
Ana a spus tot ce putea sa spuna DOAR un suflet românesc ….
Stima celor la care am vazut aceste exemplare, chiar negru codalb nu am vazut pana acum, si chiar as fi vrut sa am si eu asa ceva dar voiajor sa fie, poate ca voi avea candva…
Dar sa spun ceva… oare de asta la tara sunt ce-i mai multi braconieri, dar cred ca nu le putem spune braconieri, ca nu trag cu pusca….dar prind porumbei din curse….sau chiar cu prastia… nu laudati pe toti cei care cresc porumbei la tara ca multi si prind porumbei si ii vand….daca ati sti cate pasari prinse am vazut intr-un sat? va intrebati cati din acei care aveau porumbei acolo zburau? nici unul…toti prindeau, prindeau pasarile si intre ei…. nu recunosc ca eu nu am cumparat pasari, dar am dat bani pe ele…. strangeam bani cum reuseam ca pana nu acum mult timp eram unu’ mic si prost…. am cumparat si pasari straine, pe bani multi pentru mine, nu si pentru altii… si totul s-a incheiat cu cumparatul pana mi-au prins 2 pasari….in 2 zile 2 mi-au prins, una o gasisem in cusca la ala de la care am cumparat-o, imi amintesc si acum o neagra sfichiata superba, inalta, 2006 porumbita…nu mai retin seria, si m-am dus la ala si i-am spus….mi-a alungat uliu pasarea in stolul tau, e imediat de recunoscut ca ai 3 albi in 8 pasari cate mai ai si mi-am vazut pasarea in stolul tau cand a intrat…. si m-a luat ala pe invartite, si i-am spus, daca-ti aduc seria mi-o inapoiezi, bine zice ala….ma duc, corespund primele 4 cifre, si ultimele 2 le scrisesem prost, erau invers scrise de mine…..si mi-a ras in fata ca nu-i pasarea de la mine, si i-am spus, bun, da’ nu tu mi-ai vandut-o? a inceput sa rada….si-mi spune nesimtitul ala….ca da-i drumul la vanatul meu care ti l-am vandut si iti dau pasarea inapoi, de draci nu am acceptat….l-a rupt pisica pe vanatul ala, asta era prin februarie 2010, si i-am spus la ala, cat o tii inchisa? da-i drumul sa vedem daca o inveti( avea omu’ o hulubarie mare, inalta…. si i-am spus, cand ii dai drumul? in martie, vine martie ma intalnesc cu ala, ba ce e cu pasarea, nu-i dai drumul? sa vezi ca are oua, cand ies puii, apoi imi spune, de hram ii dau drumul, ma intalnesc cu el de hram, ai dat drumul la pasare? la care imi spune….nici pereche nu si-a luat, nici nu a vrut sa se invete, i se invartea capul non-stop sa plece si am vandut-o la unu’ care nu da drumul la porumbei niciodata…. . Asa ca nu-i laudati niciodata pe toti pana nu vedeti despre ce e vorba
.
Eu merg, ma uit pe la ei prin crescatorie, daca au sau nu ceva frumos, daca merita si mi se pare ca merita banii il iau….. dar am renuntat la asta fiindca nu am nevoie decat de doici pentru ca am porumbei din care sa scot linie, porumbei ori pui din batranii mei, ori pasari luate de la un crescator din localitatea mea…. si doici cumpar doar gutani care nu-s sensibili,nici mofturosi, si numai bine de invatat cu noua crescatorie….poate ca o sa atasez si eu poze la Juniorii columbofili…
cine nu a crescut la sat, nu va sti niciodata ce a pierdut.Eu unul nu as creste porumbei la oras caci din cate am inteles eu, este vorba despre porumbei aici
fara cuvinte
FOARTE FRUM ARTICOLUL DAR SI POZELE SUPER, FELICITARI SI DUMNEAVOASTRA SI DOMNULUII ADMINISTRATOR , BAFTA PE MAI DEPARTE SI MULTA SANATAE!!!!!!
Frumos articol. La tara se pot tine porumbei in conditi foarte bune, fara scandaluri cu vecini, porumbei care se lovesc de cabluri ……etc. Felicitari micilor crescatori care cresc rase romanesti…..m-ati facut si pe mine ca in viitorul apropiat sper sa detin cat mai multe rase romanesti.
frumos articolul,bravo…:)
foarte frumoase cuvintele ANEI.
acest articol e nemaipomenit.
felicitari copiilor si porumbei.ro
felicitari pentru articol;).referitor la intrebare:la sat as tine mereu porumbeii.sunt multe motive.unul fiind cel mai important este spatiu apoi vin vecinii si alte motive.
si eu tot la tara am porumbeii,la 5 km distanta.dupa ce termin facultatea ma mut la sat,ca m-am saturat de bloc
acolo ma simt cel mai bine,chiar daca nu am facilitatile de la oras.
satul ramane baza,de acolo pleaca omenia si respectul.
la oras e multa marlanie,lumea e mai agitata,nepasarea e mai puternica.nici nu suntem de codamnat:toti fugim dupa bani ca asta e,suntem saraci.utam ca trebe sa mai hranim si sufletul.
asta e,sa speram ca va fi mai bine,desi fraza asta o aud de vreo 15 ani din gura parintilor.
pe multi ii aud intrebandu-ma:Ce faci ma cu porumbeii,ii mananci,dau lapte,oua?Le dai mancare degeaba,mananca mai mult ca o gaina.Eu ce sa le mai zic?Ii injur in gand:)))))
SANATATE
f frumos eu stau la 5 km de orasul iasi si ma bucur ca nu stau in oras deci aleg sat si in privinta acoperisurilor nu stiu ce sa spun eu am avut porumbei in podul casei de cand ma stiu gutani care au venit singuri acolo nu ea adus nimeni si acoperisul nu e afectat acesta fiind de tabla si de vreo zece ani cresc eu porumbei adica de la 14 ani imi aduce aminte de mine aceasta poveste:) f frumos inca odata
Domnule administrator nu-i de mirare că se blochează server-ul !
Răspusul meu la întrebare: LA SAT .
Mă-ntorc să mai citesc odată şi să readmir fotografiile.
Şi să nu uit … remarcaţi OSB-ul în noua construcţie ?
Si eu am avut parte de copilari plina de amintiri frumose cu porumbei am porumbei de aproape 3 ani ni ami palc foartemult dar in leg. cu prumbei visini codalbi e de lucru asa cred eu sa aiba numai bucuri copil din imaginea de mai sus vant in pene zicala veche a noastra a columbofililor
E foarte rustic articolu :). Daca nu aparea caruta, grivei, sau momentul cand Marian Andrei duce fan la caluti…parca nu ar fi avut acelasi farmec :)…intrebarea : unde e mai bine sa tinem porumbei, la oras sau sat are un singur raspuns….la sat..cat mai aproape de oras :))…..porumbei.ro ..ai fost genial :))…raspuns pe masura articolului, bravo domle.
felicitari tinerilor succes in continuare bravo pt rasele romanesti succes incontinuaresi sa aveti sanatate si alti tovarasi asemenea voua sunteti la un nivel ridicat nu mai sunteti incepatori bravo
Foarte frumos materialul!!!! NOTA 10+ bravo! asa da omanenii sa tot intalnesti!sa azum numai de bine!
Foarte frumos articolul! In ultima perioada au aparut mai multe articole “de corazon” asa cum a spus porumbei.ro si despre aricolul pe care eu l-am scris cu ceva vreme in urma.
Acest lucru pe mine personal ma bucura foarte mult in ideea ca oamenii nu si-au pierdut bunatatea si sensibilitatea intr-o lume atat de sintetica si axata doar pe castig material. Vorbeam in articolul meu despre faptul ca nu exista pe niciun seit o rubrica cu donatii-iata ca s-a infiintat! Felicitari! Spuneam ca juniorii columbofili nu sunt ajutati-iata ca sunt ajutati din ce in ce mai mult! Felicitari! Semne bune… Sa fim sanatosi!
Foarte frumos articolul…m-a lasat fara cuvinte…
La fel casi dl. Andrei(porumbei.ro) as prefera la sat,dar langa oras..
Dragi colegi oameni din acestia ne trebuiesc, care stiu cum sa ajute un incepator, nu care ii vinde o porumbita la un incepator care face oua limpezi cu toti masculii {culmea ca la mine a scos pui si se zgaria pe fata:)) }. Si cati dintre veterani a facaut asa ceva ca sa de-a porumbei pe bani, dar cu banii aceia sa inscrie copilul in asociatie. Deci domnule ai un suflet enorm, pacat ca esti primul de care aud. La intrebare categori cum a spus si porumbei.ro la sat aproape de oras. Bafta in continuare. Vant in pene.
La sat, dar cat mai aproape de oras. Asta e cazul si in acest moment cand porumbeii sunt la vreo 40 de km de Bucuresti si unde tata este loft manager. Frumos gestul de a promova si creste rasele romanesti, lucru pe care as vrea sa-l fac si eu in viitorul apropiat asa ca un compartiment din crescatoria mea va fi populat cu bimotati ardeleni. Acestia sunt, dupa parerea mea, una dintre cele mai frumoase rase existente.
foarte frumos,felicitariii
domnule calin felicitari pt ce ati facut pentru ei am luat si eu o pereche de codalbi de la andrei si o sa mai urmeze inca un lot tot de la el flicitari lor
foarte frumosi porumbei zburator visiniu rominesc ini doresc si eu dar din pacate nu gasesc prin galati , sat sau oras eu locuesc la marginea orasului la curte, parerea mea e ca la curte e cel mai bine intun cartier marginas sau in sat daca distanta e pinan 10 km de oras e extraordinar de bine ,legile europene sar parea ca sint mai mult la noi can alte parti in italia am locuit o perioada un prieten crestea 200 de papagali la bloc alti ce ce locuiau la case aveau diverse rase de porumbei voltati juc de galati si nu le zicea nimeni nimic eu personal mergeam periodic la ferme demi cumparam porc sil taiam [injungeam] il pirleam cu butelia ca la noi si na venit nimeni vreodata sami zica ca terebue asomat asta e la noi ca la nimeni sanatate si pasari cit mai multe
fii tare andtrei nu face diferente intre sat si oras…..
io stau la orass si nu pot sa antrenez bine porumbeii din cauza braconierilor de pe linga mine ei nu stiu sa realizeze ceva stiu doar sa ( prinda) pasarile altora si sa se mandreasca nu sa munceasca
@ dani
Visinii mai aproape de tine gasesti la Braila si Bucuresti.
foarte frumos acest material deci se poate………
cine are de vanzare codalbi negrii si visinii sa ma contacteze id marius_botyk
am uitat sa specifi si de vargati … cafenii si viorii
mersi domnu tanase
incontestabil la sat!!!
citind aceste minunate randuri mi sa facut pielea gaini…doamne cat de bine a descris frumoasa viatza la tara…la curte…m-au napadit amintirii…ganduri…nostalgia clipelor copilariei…am tresarit…mi-am amintito exact lafel pe strabunica…prispa…curtea…pisoii…galbiorii puisori de gaina…sunt mandru de ce copilarie am avut, imi polace prapadita asta de tara asa cum e ea,si sunt mandru ca sunt roman.
pentru donmul andrei, citatul din comentul 41 :)
cat despre columbofilie sunt total deacord cu domnul andrei :cel mai bine e la sat cat mai aproape de oras…si nu mai e nevoie sa argumentez stiti de ce cu totii…posibilitati,conditii,optiuni…etc
foarte frumos ! ….iata cum se poate “umple” sufletul! :)
despre ulita, batatura, livada, garla, coclauri etc. , ……nimeni nu-ti poate “povesti” atat cat sa poti “cuprinde”! (cum dracului sa explici gustul merelor padurete, al coarnelor al maceselor al fragilor si chiar al florilor de salcam?!?!?) ……poate sa-ti placa au ba dar, …..merita “gustat”! ;)
cum distanta nu se mai masoara in zile parcurse calare iar timpul deseori e masurat de semafoare, …..RURAL ramane!
pt. com. nr. 41, am o singura obiectie: …..se termina!
numai bine, tuturor!
PS: cat o fi sa fie, macar o dimineata pe an, ma trezesc aici: http://www.youtube.com/watch?v=XIzWCyKlpV4
sunt mandru si norocos sa pot spune: “acolo am crescut”!
cucuuu & cipcirip :) super filmuletul, fericitule…
frumosi,sa-ti traiasca
Porumbeii lui Andrei in Ungaria se pot vedea aici: http://kecskemetigalambasz.hu/index.php?page=10&al_category=161 .
frumos domnule calin exemplu bun rasele noastre le cresc strani in loc sa le crestem noi
am vazut an sua un album cu rasele de porumbei de rasa unde specifica ca uni din ei stiu pre bine ca sant de origine romana dar scria ca sant din ungaria cei ce nu mi se pare corect
adrian catalin petre . miau placut cuvintele cu care te aiexprimat ami amintesc de mine din copilaria frumoasa petrecuta an meleagurile bucovinei plecat de peste 30 de ani din romania a venit timpul sa ma antorc anapoi an romania si sa locuesc antre munti si sa zbor porumbei scuzati scrisul.
DRAGA ANDREI,PENTRU CA LA VIRSTA DE 50 ANI PE CARE EU AM, AI REUSIT AZI IN ZI DE SFINTA DUMINICA , SA MI BUCURI SUFLETUL SI INIMA PINA LA LACRIMI ADEVARATE, FAPTUL CA AZI DUMINICA SFINTA ZI, CAUTAM INFORMATII DESPRE UN PRIETEN CARE ESTE DINCOLOE DE OCEAN, SI PE CARE L AM GASIT PE NET, CHIAR LACOMENTARIILE ARTICOLULUI TAU, CRED DIN TOT SUFLETUL CA NU INTIMPLATOR ACEL PRIETEN ESTE SI EL IUBITOR SI PROTECTOR AL MINUNATEI INDELETNICIRII , COLUMBOFILIA, ANCESTRALA SI NOBILA PREOCUPARE, ASA AM DECIS EU CA ATUNCI CIND VOI VENI IN TARA, UNUL DIN LUCRURILE PE CARE LE AM DE FACUT VA FI S ATI FAC O VIZITA ORIUNDE AI FI IN ROMANIA, SI S ATI PROPUN UN MIC PROIECT DEMN DE UN MARE COLUMBOFIL, PE LINGA ACTIVITATEA TA DE COPIL MINUNAT CARE CRESTE SI PROTEJAZA CEA MAI PURA PASARE , SIMBOLUL CEL MAI PUTERNIC AL PACII SI ARMONIEI, IN INTREAGA LUME, INPREUNA CU INITIATORUL TAU CARE T IA VINDUT PORUMBEI, AM PUTEA PUNE LACALE UN MARE PROIECT DE SENSIBILIZARE A OPINIEII PUBLICE DIN ROMANIA SI PE PARCURS NU NUMAI, SENSIBILIZAREA UMANITATII LA STAREA ACTUALA A NATIUNII PRIN CARE TRECE SI ROMANIA, STARE CARE FORTUIT DUCE LA DEGRADAREA MORALA , MATERIALA SI CEL MAI MULT LA PERICOLUL PACII PE TERA, ACEST SUBIECT POATE FACE OBIECTUL UNUI PROIECT PRIN CARE TU IMPREUNA CU COLUMBOFILII DI ROMANIA SA VA UNITI SI SA PREGATITI CITEVA SEMNALE DE ALARMA PRIN A ORGANIZA INTILNIRII A UNIUNI COLUMBOFILILOR IN ORASELE CELE MAI MARII , INTILNIRII CARE SA TRAGA ACEST SEMNAL DE ALARMA A PERICOLULUI NATIUNII , SI PRIN EXPUNEREA DE CONFERINTE COLUMBOFILE CU CONOTATIE BENEFICA ASUPRA MINTII SI BUNATATII OMULUI DIN ZILELE NOASTRE, SI PRIN EXPUNEREA DE ECHIPE DE PORUMBEI CARE BINE PREGATITII SA FIE EXPUSII PUBLICULUI LARG IN CENTRUL MARILOR ORASE , CA UN MIC TRNEU, SI SA FIE PREGATIT UN MIC SPECTACOL COLUMBOFIL DE CATRE FIECARE CRESCATOR, SPECTACOL CU TEMA CLARA, STAREA NATIUNII SI A TEREI IN PERICOL DE PACE SI BUNASTARE, DESIGUR UN BUN SPECIALIST VA STI CE VA AVEA EXACT DE FACUT, DAR CERT ESTE CA ODATA INCEPUT ACEST MESAJ VA LUA AMPLOARE F MARE IAR COLUMBOFILI SARACI SI SIPLI VOR BENEFICIA POATE SI EI IN URMA CREERI UNUI SITE A ACESTUI MESAJ DE PACE IN LUME, SI DESIGUR FIECARE COPIL DIN SCOALA VA DORII UN MIC PORUMBEL IN COLIVIA LUI LA BLOC UNDE ACUM CRESTE UN SOBOLAN, ACESTI COPII CARE LA TARA CRESC PORUMBEI VOR PUTEA EXPUNE SI EI IN SCOLILE SI IN DIFERITELE INSTITUTII DIN ORAS NOBILA LOR MISIUNE IN FAVOAREA PACII, CRED F SINCER CA ACEST PROIECT POATE FI REALIZAT DOAR DE SPECIALISTI IN COLUMBOFILIE PURA , ORI EU NU SINT IN DOMENIU DE ACEEA ROG TOTI COLUMBOFILII CARE AR PUTEA FI INTERESATI DE ACEST PROIECT SA MA CONTACTEZE SA LE SPUN C U R A J SI S AI SUSTIN IN ACEST PROIECT, DESIGUR UNUL DIN CELE MAI MEDIATIZATE SPECTACOLE COLUMBOFILE POATE FI ASOCIAT CU ALTE PROIECTE SI EXPUSE DECE NU PINA SI IN CADRUL UNEI FESTIVITATII LA PARLAMENTUL ROMANIEI S AU IN STRAINATATE, SA NU VA GRABITI SA SPUNETI CA AM LUATO RASNA CI CA S AR PUTEA INTIMPLA ACEST LUCRU DOAR DACA VOM GASII OAMENII POTRIVITI, CU CE FONDURII? BANII VOR VENI ULTERIOR F MULTII DIN MESAJELE TRANSMISE IN LIVE REAL S AU VIRTUAL CATRE INTREAGA LUME, CATRE INTREAGA LUME , IMAGINATIA UNEORI TREBUIE MUNCITA F MULT CA SA CREEZI UN PRECEDENT MIC CARE SA PRINDA VIATA MARE, CEI CE INTELEG ACEST MIC PROIECT AL MEU POT SA MA CONTACTEZE LA EMAIL , mariaparcu@yahoo.fr cu mult curaj, iata azi in urma vizionarii acestui sit a expunerii lui andrei , ce minunat s a intimplat sa mi fie mintea si sufletul luminate de moment de un simplu porumbel si de puterea copilariei lui andrei de la tara lui ROMANIA. CU MULT DRAG PTR TOTI ROMANI CARE AU SI ALTE IDEI CE S AR PUTEA REALIZA .
Buna Nu am nimic impotriva porumbeilor la sat
Dar ce ne facem cu acei crescatori de porumbei care ii cresc inlibertate nu in acele custi amenajate special
Muncim toata ziua ca prostii in gradina dar nu raminem cu prea multe din cauza acelor vecini care nu stiu anumite reguli elementare despre cresterea porumbeilor
In acest caz ce masuri trebuie luate? Ce sfaturi puteti sa ne dati
Pt. com. 84, sfatul este sa va mutati la oras. Viata la tara nu va prieste. ;)
Am plans cand nu mi-am mai gasit cateaua preferata si puii ei ca sa-i hranesc. Ii luasera hingherii, in anul progromului impotriva cainilor, nascut din vina unei bunici care nu a avut grija de nepotul ei. Cei nevinovati au platit cu viata lor vina batranei, asa cum este legea pe acest pamant. Cainii din Bucuresti au fost prinsi de hingheri si eutanasiati. Printre ei si cateaua mea frumoasa. Nemernicii au fost mai multi (deghizati in oamenii cerebrali si mintosi). De ce ma miram atunci, doar am citit Biblia si acolo este explicat totul, inclusiv si faptul ca vine Apocalipsa. Nemernicii sunt din ce in ce mai multi. Iar cand nu au de ce sa se lege, se leaga de porumbei. Am fost amenintata cu politia daca mai hranesc porumbeii comunitari, ba chiar m-au amenintat ca otravesc tot stolul de porumbei. Ma-ntreb cati ani vor trece pana vor hingheri legal (dar fara suflet) porumbeii comunitari si-i vor eutanasia ca pe caini?
Lipsa de suflet o vor transmite copiilor lor (prin exemplul propriu), acesta este marele bine pe care-l vor face propriilor urmasi, indepartandu-i astfel de Dumnezeu (“Lasati copiii sa vina la Mine” spune Iisus in Biblie).
In alta ordine de idei, cine vrea custi special amenajate pentru porumbei, sa locuiasca el mai intai in astfel de cusca sa vada cum se simte un an de zile, apoi sa vorbeasca. Din cate stiu doar desteptii muncesc, prostii nu muncesc ca n-au cu ce.
Eu hranesc porumbeii comunitari din banii de salariu, consumand cam 25-30 lei pe zi pe arpacas, pe care-l arunc pe strada. Prefer sa postesc eu si sa hranesc niste suflete nevinovate, decat niste oameni lipsiti de suflet. Aia n-au nici o sansa spre viata vesnica.
In tinerete ajutam astfel de oameni, care mi se plangeau de diferite neajunsuri. O tipa ajutata a ajuns de m-a facut nesimtita, altii s-au intors ca “porcii si cainii” (din Biblie) sa calce in picioare sfaturile mele si credintele mele si “sa ma rupa”.
Cine are (suflet) i se va mai da, deci poate sa ajute toate animalele. Cine n-are, i se va lua si putinul pe care-l are … iar saracia interioara se va vedea in exterior [adica va fi mirosit de ceilalti ;)].
Dixit!