Trimise de Vlad Hadarau

Scopul:

Sa pastreze traditia practicarii zborurilor cu porumbeii ?Galateni? de zbor si invirtitura si sa imbunatateasca caracteristicile de baza ale rasei, sa amelioreze si sa selectioneze exemplarele cu un pedigree valoros, sa inmulteasca exemplarele representative rasei.

Conditii de participare:

La concurs pot participa crescatori, membri ai asociatilor sau cluburilor columbofile, care indeplinesc urmatoarele conditii:

-sa aiba cotizatia platita la zi

– sa cunoasca si sa selectioneze porumbei de zbor si invirtitura in cadrul rasei, sa nu raspindeasca exemplare necorespunzatoare

– sa aiba o conduita columbofila exemplara, fiind un crescator pasionat, indragostit de cresterea porumbeilor si de propasirea lor

Porumbeii care participa la concurs, trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

-sa fie inelati cu inele inchise, avind serie unica

-sa corespunda rasei, adica sa se incadreze in una din varietatile rasei( baltati, capaciti, cazaci, florii, revarsati, moriscari, unicolori, leftati,savesti, ghita rosu)

– trebuie prezentati la control inainte si dupa aterizare

Pe fisa de zbor, fiecare porumbel va avea o rubrica separata in care se va trece seria de inel, sexul, culoarea, varietatea, punctajul pentru zbor, punctajul pentru joc.

Crescatorul,trebuie sa dea dovada de fair-play si sa mentioneze care exemplar joaca,iar acesta va fi punctat corespunzator cu prestatia din aer.

Stolul de concurs trebuie sa fie format din minim 5( cinci) si maxim 9 (noua) porumbei

Stolul poate fi compus din porumbei mature,tineri sau mixt

Lansarea se va face intre orele 09-12

Concursul se amina doar in cazul in care ploua, este ceata sau vint puternic.

Arbitrii delegati vor fi stabiliti de catre concurenti

Daca in timpul zborului, unul sau mai multi porumbei se pierd sau sunt prinsi de rapitoare,se va calcula suma punctelor porumbeilor ramasi, chiar daca sunt mai putin de 5.( cinci)

Acordarea punctajului

Pentru zbor:-se acorda maxim 40 p., astfel:

-pt ridicarea porumbeilor la inaltimea ?fluture?, ?punct?sau ?disparitie-licarire? , in termen de maxim 15 minute se acorda 10 puncte

-pt fiecare ora de zbor la mare inaltime( fluture, punct sau licarire-disparitie) se acorda 6 puncte

-stolul se va urmari cite 10 minute, de 3 ori pe ora

-se va puncta zborul,(la mare inaltime),doar daca porumbeii apar de sus, nu din lateral

Daca stolul( porumbelul) apare din lateral, se vor puncta doar fractiunile de 10 min., care au fost constatate pina la ultima urmarire a stolului ( pt. mare inaltime)

-pentru zborul sub inaltimea apreciata ?fluture?, se acorda 3 pct / ora

Porumbeii trebuie sa fie prezentati la control pina la lasarea intunericului. Porumbeii care nu coboara pina atunci nu intra in concurs.

Pentru joc: – se acorda maxim 40 p., astfel:

Pt. jocul in tumbe( 1-2) se acorda 5 puncte

– pt. jocul in snururi scurte (3-10 tumbe) se acorda 10 puncte

– pt. jocul in snururi lungi ( peste 5 metri) se acorda 20 puncte

Daca dupa 2 ore de zbor se va constata ca porumbeii ramasi joaca, atunci punctajul se dubleaza, in functie de prestatia descrisa mai sus.

Punctajul pentru joc se acorda o singura data, pt. fiecare exemplar, in functie de modul de joc.

Modul de premiere:

Se va premia stolul care obtine cel mai mare punctaj, rezultat din suma punctelor a minim 5 porumbei( care au punctele cele mai mari)

Porumbeii participanti la concurs, vor fi prezentati la expozitii, unde vor fi arbitrati si dupa frumusete, astfel:

– cap,ochi, gene, cioc ? 10 p.

-penaj ( culoare si baltatura) ? 5 p.

Tinuta – 5 p.

Se va premia individual, porumbelul care are punctajul cel mai mare

Punctajul final, se va calcula astfel:
Punctaj= puncte zbor+ puncte joc + puncte frumusete

ZILELE DE CONCURS SUNT SAMBATA SI DUMINICA

CONCURSUL SE VA DESFASURA IN PRIMA JUMATATE A LUNII NOIEMBRIE

Fisa de arbitraj.

Porumbei la Tomis

Introducere

Motto: Dat Veniam Corvis Vexat Censura Columbas
(Critica cru?? corbii ?i chinuie?te porumbeii)

Juvenal, Satire II .63

CONSTAN?EI – meleagul vechi al primilor mei pa?i ?n columbofilie.

Am scris aceast? carte pentru columbofilii Constan?ei, dar ?i pentru cei ce ?ndr?gesc aceste ginga?e fiin?e, porumbeii. Am ?ncercat ?n acest fel ? ?i nu vreau s? fie altceva ? o u?oar? aducere aminte despre trecutul ?i prezentul cet??ii, al oamenilor ei, ?n pasul trecut al istoriei.
Niciodat? nu voi afirma c? am spus totul despre ace?ti porumbei deosebi?i ai const?n?enilor ?i ai Dobrogei, sus?in?nd un singur punct de vedere.
Orice ad?ugire de interpretare este binevenit? oric?nd ?ntr-un ?nscris, pentru c?, a?a cum spune proverbul latin: Verba volant, Scripta manent – vorbele zboar?, cele scrise r?m?n.

AUTORUL

MOTIVA?IE SENTIMENTAL?

De c?te ori m? ?ntorc acas? de pe coclaurii unde m-au aruncat furtunile vie?ii, c?nd trec Dun?rea ?mpletindu-m? cu ghirlanderia metalic? a podului de la Cernavod?, ies pe culoarul trenului ?i deschid fereastra. Inspir ad?nc. Simt c? sunt acas?. Doroban?ul de la piciorul podului parc? m? salut?, spun?ndu-mi c? mai am pu?in p?n? la Marea cea Mare. Abia atunci se furi?eaz? ?n toat? fiin?a mea mireasma de pir ?i cucut?, de mu?e?el, de nalb? ?i lev?n?ic? s?lbatec?, mirosul de alge ?i crabi ?i simt dogoarea nisipului cernut parc? ?n v?nt, ?n strig?tul t?nguitor al pesc?ru?ilor.
?i eu, o dat? cu r?ndul genera?iei mele, purtat de m?n?, mi-am ?mpleticit picioarele pe nisipul v?lurit al malului m?rii, zdrelindu-m? ?n scoicile sidefate ?i colorate ?n curcubee multicolore. ?i marea? albastr? ?i violet?, c?nd ro?ie, c?nd verde ?i galben?, ?i ?n c?te alte culori ?i nuan?e n?scute din capriciile ei ?i ale v?ntului.
Atunci c?nd am ?nv??at s? merg, primul meu drum a fost la mare, iar atunci c?nd soarele, pironit acolo sus pe bolta albastr?, m-a v?zut, mi-a zdrelit trupul sl?b?nog de copil, l?s?ndu-mi ca amintire s?rut?rile lui, ca s? le ?iu minte p?n? la vara viitoare.
Marea nu m-a ?nsp?im?ntat a?a cum v?d ast?zi la mul?i copii, la v?rsta mea de atunci. Niciodat? nu m-a ?nv??at cineva s? ?not. Cred c? am ?tiut ?nainte de a m? na?te.
C?tunul, satul, mahalaua Anadalchioiului, ?n care am deschis mai bine ochii, se l?sa ?n afara Constan?ei, ?n turcime ?i t?t?rime, ?ntinz?ndu-se c?tre ghioluri, p?n? la v?rsarea acestora ?n mare. A?a le numeam noi atunci, ghioluri, Ghiolul Mare, Ghiolul Mic, adic? Siutghiol ?i Lacul T?b?c?riei. Acolo am f?cut eu mai ?nt?i ucenicia ?n ale pescuitului, apoi la mare. Z?bovesc ast?zi deseori pe malurile lor, ?n spatele pescarilor cu sculele lor moderne ?i sofisticate, aduse de peste m?ri ?i ??ri. Nu prind nimic, sau aproape nimic. Noi, copiii mahalalei, plecam la pescuit ?n cete mari, cu be?e sub?iri de corn, sau de salc?m ?i cu ??tru?uri?. In loc de guta dimensionat? de ast?zi, cu un mosorel ?i mai rar cu ?p?r?, atunci c?nd aveam norocul s? smulgem c?te un fir din coada calului vreunui sacagiu. Acele le ?ndoiam din bolduri sau din s?rmuli?e o?elite ?i prindeam, nu glum?, bibani ?i guvizi, ?n locuri numai de noi ?tiute, ?n?ir?ndu-i pe sfori ?n ?iraguri, ?i cufundate ?n ap?, s? ?in? p?n? seara t?rziu, c?nd ajungeam noi acas?. Momeala, r?mele mu?cate cu gura ?i ?b?zoii? care n?v?leau pe spatele nostru ?ncins ?i t?b?cit de soare, din luna mai ?i p?n? in octombrie. Treceam prin nisipul fierbinte de la ?v?rsare? la pesc?rii, la mare s? prindem ?negraci?, la ?Tataia? ?i la dig, la capul digului, la ?Trei Papuci?, la ?Duduia?. Plecam de acas? cu noaptea ?n cap, ?nfulec?nd dintr-un ?coltuc? de p?ine; prindeam oterin? cu c?ma?a la ?v?rsare? ?i o frigeam pe o tabl? pres?r?nd peste ea sare din bulg?rii turmelor de oi care p??teau pe malurile Siutghiolului. Ro?iile ?i castrave?ii le luam d?nd iama ?n gr?din?riile lui nea T?nase, bulgarul, gr?din?rii care se aplecau p?n? ?n marginea Ghiolului Mic.
Veneam acas? c?nd mahalaua ??i aprindea l?mpile cu gaz, iar pe la por?i, mamele care ne purtau grija m?rii, ne a?teptau cu ?joardele? ascunse la spate. ?i s? te ?ii ?chilomane?, cu tot ?iragul frumos de guvizi pe care ?l fluturam noi ca trofeu ?ntru iertarea p?catelor.
Alt?dat?, c?l?ri pe b?rcile pescarilor, le cur??am ?ncheieturile ?i le ?ndesam rosturile cu c?l?i peste care turnam smoala topit?, c?l?f?tuindu-le. Asta ne c??tiga dreptul s? ie?im cu ei ?n larg la pescuit de hanus, chefal ?i cambul?. Altfel, r?m?neam la mal s? prindem la ciorap garizi. Arunca?i ?ntr-o oal? cu ap? ?n clocot ?i pu?in s?rat?, erau un deliciu; ?i m?ncam ca pe semin?e. Ne t?iam degetele de la m?ini dup? stridiile prinse zdrav?n de pietrele digului, iar la ghiol dup? raci, care ne ag??au cu cle?tii lor.
C?nd ne ?ncingeam de soarele amiezii, ne azv?rleam ?n valurile ?cu berbeci?, ce se loveau cu putere de pietrele digului, iar alt?dat? c?nd apa era rece, tremuram vine?i, cl?n??nind din din?i; atunci ne ?ngropam ?n nisipul c?ldu? ?nc? de la ar?i?a de peste zi. S?ream de sus, de pe cele mai ?nalte pietre ale digului, de pe ?cataroaie?, f?c?nd figuri; iar ?n ap?, trec?nd printre grotele s?pate de valuri, ?ntrec?ndu-ne s? st?m cu ochii deschi?i sub ap? ?i s? ne ?inem c?t mai mult respira?ia, cobor?nd ad?nc, p?n? ce ne vibrau timpanele, ca s? scoatem ca dovad? o piatr? sau un pumn de nisip din ad?nc.
In zilele fierbin?i, c?nd marea z?cea ?oglind??, c?rduri de delfini s?ltau ?n orizonturi, dar ?i mai aproape de maluri ?i nu odat?, marea arunca pe plaje, c?te un astfel de uria?, pe care pescarii t?tari ?l cur??au de toat? gr?simea, l?s?ndu-i doar scheletul, pe care ?l albea toat? vara ar?i?a soarelui.*
Mai t?rziu, c?nd ora?ul s-a mai apropiat de mahalaua noastr? mergeam mai des s? facem baie la Cazinou, s?rind ?n faptul serii ?n apa limpede ?i plec?nd ?not la far, la farul vechi din capul digului ce str?juia maestuos intrarea navelor ?n port purt?nd efigia ?n bronz a regelui Carol I ?i a reginei Elisabeta. Acolo tr?geam c?te o?ascuns?, c?ut?nd s? ne descoperim ?n c?rarea argintie a lunii. Ne ?mbr?cam uzi, marea l?s?nd pe noi ?i pe haine urme albe de sare. De sus, de pe mal, se vedea cum clipesc la intervale regulate farurile de la Tuzla ?i de la Capu Midia. Alteori, ne duceam ?n port, pe cheuri, s? juc?m fotbal cu nuci de cocos sau cu portocale ?i, urc?ndu-ne pe barcazurile turce?ti, ne jucam cu timona p?n? alerga dup? noi vreun matelot, strig?ndu-ne c? suntem ?ghiauri pezevenghi?. Plecam c?tre cas? trec?nd prin fa?a statuii lui Ovidiu, care st?tea g?nditor ?i trist pe soclul lui, ?i silabiseam ?n rom?ne?te versul s?pat ?n piatr? de Canara :
?Sub aceast? piatr? zace Ovidiu,/ c?nt?re?ul iubirilor ginga?e,/ r?pus de-al s?u talent./O, tu, ce treci pe-aicea,/ dac? ai iubit vreodat?./ te roag? pentru d?nsul,/ s?-i fie somnul lin ?.
Pentru c?, abia mai t?rziu, licean fiind la liceul Mircea cel B?tr?n, care are un secol de existen??, domnul profesor de limba latin?, Blum, avea s? ne ?nve?e versul latin al poetului exilat la Tomis:
?Hic ego jaceo tenerorum lusor amorum/ingenio perii Naso poeta meo,/ ad tibi qui transis nesit grave, quisquis amasti,/ dicere Nasonis molliter ossa cubent?.
?n fa?? la Hotel Regal, mesele se ?ntindeau de pe trotuar p?n? ?n mijlocul pie?ii, iar orchestra ?i c?nt?re?ii de la restaurantul Elite din Pia?a Independen?ei -orchestra clasic?- condus? atunci de renumitul Iancu Constantinescu ne f?cea s? c?sc?m gura p?n? t?rziu.
Urcam la gar? (gara veche), pentru c? ?tiam noi c? era un tren de sear? care pleca la Mamaia, trec?nd prin mahalaua noastr? (era pe atunci o cale ferat? ?i o gar?, c?nd sta?iunea Mamaia avea cl?dite stabilimente din lemn, p?n? t?rziu, c?nd au ars). Ducea nu numai sezoni?ti; oprea des, la mai toate barierele, unde coborau cantonierii din serviciul de noapte: la magazii, la Obor, la Coiciu, la Radu Ene, la Florescu, la Raicu, la Smeu? , la Calu? B?lan, la Papuc ?i la Botu? Calului.
Mai departe, erau gr?din?rii ?i c?mp p?n? la Mamaia. Noi s?ream din mers c?nd ajungeam ?n mahala, ?n dreptul gr?dinii t?tarului Abgiali, din livada c?ruia ne umpleam s?nii cu caise, de multe ori verzi, ?i m?ncam p?n? ni se strepezeau din?ii. Alt?dat?, c?nd erau coapte ?i dulci, le puteam m?nca, dac? sc?pam din b?taia pu?tii cu sare a paznicului Babagian.
?n alte zile, ne duceam la Ci?mea. Mergeam descul?i, iar labele pcioarelor ?i genunchii ne erau numai r?ni. Bolnavi? Singurul medicament pe care l-am ?tiut vreodat? a fost o?etul de trandafiri ?i m?na mamei, care f?cea cu frec?iile ei s? mi se ?ndoaie oasele. De acolo, la vechile hangare, unde a???am ?erpii, p?n? se luau dup? noi, rostogolindu-se ca o roat? de c?ru??. Ne scufundam dup? scoici, iar acas?, carnea lor, tocat? ?i amestecat? cu urzici, hr?nea toate or?t?niile din curte. Miroseam a scoici, a n?mol ?i a pe?te, p?n? t?rziu la ?nceputul iernii, c?nd c?deau primii fulgi, a?ez?nd z?pada pospai; ninsori t?rzii ?i mai rare la Constan?a. Dar ?i c?nd se a?eza pe iarn?, marea era ca plumbul topit, url?nd n?praznic ?i ridic?ndu-?i valurile p?n? sus pe faleza Cazinoului ?i peste digul portului, ?cer?nd om ?. ?i v?ntul? v?ntul care ??i t?ia obrazul cu mii de lame nev?zute.
De multe ori, am privit marea p?n? departe, cum ??i f?urea fantasmele albe, zb?t?ndu-se furioas? s? scape din str?nsoarea de ghea?? care o cuprindea doar ceva mai departe de mal. Atunci, urc?ndu-ne pe sloiuri, ?ncercam s? plutim, s?lta?i de valurile surde ce gemeau sub ghea??. Natura se ?nchiciura, cea?a se l?sa p?n? la p?m?nt, iar geamandurile se t?nguiau amarnic. Cu patine, ?ndoite din picioare de sobe vechi, alunecam p?n? ?n mijlocul Ghiolului Mic, ?nghe?at bocn?; ?i s? te ?ii joac? la dou? por?i, cu ni?te cutii de conserve goale, adunate din gunoaiele gropilor Damadian* .
C?nd venea vremea colindelor, nu odat? veneau cu noi ?i copiii turcilor ?i ai t?tarilor, dar ce spun eu, toat? suflarea copil?reasc? a mahalalelor. Ast?zi, c?nd ne aducem aminte cum noi, copiii rom?nilor, ?i frecam cu ?orici (domuz) la gur?, ne cuprinde un r?s nest?p?nit.
De la o vreme, sim?eam mirosul prim?verii. Veneau pe r?nd S?pt?m?na Patimilor, Deniile ?i Pa?tele. Totul se transforma, v?ruit ?n alb. Mergeam la bisericu?a noastr? din mahala, cu buche?ele de zambile ?i narcise proasp?t ?nflorite, ce te ?mb?tau cu parfumul lor, a?ez?ndu-le pios la icoanele Domnului ?i, ?n Vinerea Mare, ne ?mp?rt??eam dup? trecerea pe sub Sf?nta Mas?. Atunci, promiteam ?n sufletul meu c? voi fi ascult?tor p?rin?ilor mei ?i nu voi mai da iama prin gr?dinile lui nea T?nase ?i nici prin ale t?tarului Abgiali. Dar degeaba, jur?mintele nu m? ?ineau mult.
Luam de acas?, pe ascuns, ou? ro?ii, pe care le d?deam ca plat? pentru a ne da ?n lan?uri ?i ?n scr?nciobul instalat de Sfintele Pa?ti pe c?mpul Oborului.
Apoi, venea din nou vara ?i iar??i fugeam la mare, ?ntinz?ndu-ne pe cataroaiele vechiului dig. Ne ?ntreceam care din noi f?cea prima baie ?i cine este mai bronzat. Amestecam ?ntr-o sticl? o?et cu untdelemn ?i ne ungeam, mirosind a? salat?, ?i vai de c?m??ile noastre. C?utam monede vechi ?i le g?seam la zidurile b?tr?nului Tomis. Efigii din argint ale ?mp?ra?ilor Romei antice, al zei?ei Fortuna, monede din care mai p?strez ?i ast?zi. Treceam cu c?m??ile ?n cap pe sub zidurile castelului ?u?u, ?n care mai b?teau pe atunci valurile m?rii. Inaintea taluz?rii malurilor ?i a ?ndiguirii, marea mai ?m?ncase? pe acolo c?teva str?zi. Apoi, prin golful pesc?resc, sus, la Farul Genovez ?i, din fa?a c?pit?niei portului, ne ag??am de garniturile vagoanelor cu p?cur? ce ie?eau din port prin tunel, sus, la vechea linie ferat? ce ducea alt?dat? la ?B?ile de la vii?. C?utam drumul pr?fuit ce ducea la mahalaua viilor noi, tocmai ?La nuci?, c?tre Medeea, lu?nd ?n picioare a?a-zisul ?cartier al demobiliza?ilor?, asmu?ind toat? liota c?inilor, care ne petreceau cu l?tratul lor p?n? departe.
Se ?nsera de-a binelea. Simt ?i acum ?n n?ri mirosul de pe?te pr?jit ?i de m?m?ligu?? cald? ce plutea ?n aer de pe la casele din mahalaua mea.
Acas?, urma chinul cel mare, sp?larea. ?in minte c?, disperat?, mama m? freca cu o c?r?mid?. Purtam p?n? t?rziu, c?nd ?ncepea ?coala, urme de p?cur?, iar m?inile mele erau negre de la nucile decojite ?nc? necoapte. M? g?ndeam atunci, ce vor spune stra?nicii mei ?nv???tori, domnul Abagiu ?i domnul C?ciul?, c?ut?nd cu nuiaua lor de corn ?n palmele mele. La mas?, mo??iam cu nasul ?n farfurie ?i, nu o dat?, adormeam cu capul pe mas?. Nu ?tiu cum, dar diminea?a m? trezeam ?n pat.
De multe ori, plecam de acas? cu noaptea ?n cap, cu al?i copii de v?rsta mea, s? prindem p?s?ri ?n scaie?i, undeva prin spatele vechiului cimitir, pe atunci c?mp cu sem?n?turi. A?teptam cu respira?ia t?iat? stolurile de scatii ?i sticle?i, de spini, de botgro?i ?i pitpalaci. Pot?rnichile s?ltau de l?ng? picioarele noastre, iar iepurii dolofani ??i ?ntindeau urechile alerg?nd. ?i stoluri de porumbei, de toate culorile, ciuguleau ?n ?armane?, ce mai r?m?nea dup? baterea gr?ului.
C?nd ploua, ne b?l?ceam cu picioarele goale prin b?l?i sau jucam t?t?r??te ar?ice ?i coci cu limonii frumos colorate sau cirlic*.
Crescusem ceva, eram liceean (c?t de duios ?i nostalgic ?mi pare acum acest cuv?nt)** ?i ?mi purtam pa?ii prin acelea?i locuri, vis?nd nostalgic. Eram ?ndr?gostit.
La ?nceputul vacan?elor mari, ?ncheiam anul cu excursii la Insula lui Ovidiu din mijlocul lacului Siutghiol – insul? care mai purta pe atunci urmele unor vestigii antice – ori la farul din Insula ?erpilor, sau, pur ?i simplu, colind?nd Dobrogea, care gemea de vestigii istorice, de la Histria la Callatis, la Adamclisi, la Ostrov, la Enisala ?i Heracleea, p?n? departe, ?n bra?ele mirifice ale Dun?rii, la Porti?a ?i la Sulina, c?tre Marea cea Mare.
?i Dun?rea? fiin?a neamului rom?nesc. A?a cum spunea M. Kog?lniceanu: ?Cheia m?ntuirii noastre este drumul Dun?rii la marea larg??. ?i aceasta aveam s? o ?n?eleg mai bine atunci c?nd am v?nturat lumea.
Vis?nd pe malul m?rii, privind marea ce se fr?m?nta, despletindu-?i valurile sure, c?utam pe cer stolurile de porumbei ce se roteau ?n infinitul albastru.
Iubesc porumbeii. De atunci iubesc mult porumbeii. De atunci, aveam s? nu m? mai despart niciodat? de aceste ginga?e fiin?e, d?ruindu-le ?ntreaga pasiune a vie?ii mele, singura mea leg?tur? de acum cu vremea de alt?dat? a copil?riei, de care m-am pierdut de atunci pentru totdeauna. Tocmai aceasta, zic, m-a ?ndemnat s? scriu abia acum – c?t de t?rziu ! – cartea pe care sper s? o citi?i: PORUMBEI LA TOMIS.

AUTORUL