Din seria “ce mai povestim” sa va mai zic una de azi. Unii se vor amuza, altii se vor intrista, povestea e … confuza :) Azi, ca a fost inorat, dar cald, am decis sa ma apuc sa le fac zburatorilor curatenie, ca e o mizerie la ei de nu se mai vede podeaua de gainat si mi-e rusine mie de ei.

Ideea e ca atunci cand le fac curat, ii scot afara, la zbor, ca sa nu mi se incurce printre picioare, maini, pe cap, etc, eu sa-i sperii, ei sa ma-ncurce, sa-mi ridice praful, etc.

De ce profit ca e inorat? Ca daca e soare, sunt mai expusi la atacuri de uliu, dinspre soare, asa au mai multe sanse. Basca, fiind un pic umezeala, nu se ridica atata praf.

In fine. Am decis. Oricum, nu termin intr-o singura zi, dar fac macar jumatate azi, si jumatate maine-poimaine, ca sunt OCD (maniacal), si curat cu racleta, periuta, etc.

Dau drumul la inaripate. Astia, dupa atata stat inchisi, ies cam timizi. Si, ce am oservat si datile trecute, iarna, parca-s curcani ingrasati, nu voiajori. Abia zboara. Nici gand sa se lanseze. Se urca pe cotet si de acolo admira, se infoaie la fete, mai zboara pe casa, inapoi pe cotet, rar cate un ratacit face cate o roata timida in zbor. In fine. Am treaba. Ei afara, eu in cotet.

In cele cateva ore bune de ranit, cu 5-6 galeti de gainat adunate din doar 2/3 din cotetul porumbeilor, am iesit afara de 3 ori, cand i-am sesizat a fi atacati de uliu sau ce-o fi fost. N-am vazut atacul sau rapitoarea, c-am iesit dup-aia, dar am vazut ca mocofanii tare greu se mobilizeaza. N-am habar daca o fi luat vreunul, n-am sesizat, m-am uitat imprejur, pare ca nu, dar, i-am vazut pe zburatori foarte, dar foarte iesiti din forma. Aterizau fortat in tumbe dupa doar 2-3 ture, zburau jos sau foarte jos – deci abia luau altitudine, gafaiau de ziceai ca au zburat mii de mile, si odata la sol erau inerti. Ii culegeam de jos aproape ca pe capsuni.

Varza…. :(

Sa trecem peste.

Intr-una din pauzele mele de tigara, cred, sau cand iesisem cu ocazia vreunui atac, ma uitam la iesirea din cotet unde se bateau 2 masculi: unul mai batraior, un comun din 2013 si un tupeist baltzat tinerel din 2015. Curios care-nvinge, ii las in pace si ma uit. Invinge batranul, dar intamplarea face sa-l impinga pe tinerel nu in cotet inapoi, ci afara. Ghinionul e ca tinerelul NU zburase in 2015 afara decat 1 data si atunci nu a intrat singur inapoi, ca se intunecase si n-a mai nimerit, si l-am bagat eu. Zic “hopa, sa vezi belea, dupa ce ca astia zboara ca gainile, mai e si boul asta pe afara! Cum i-o fi norocul!”. Si ma-ntorc la facut curat.

Dadea sa se-ntunece.

Am terminat si eu curatenia.

Am iesit din cotet, le-am pus apa si hranitorile, ceva boabe, i-am chemat, si au inceput sa intre.

Ma uit, par sa intre cam toti.

Intr-un final imi aduc aminte de tinerelul baltzat de iesise afara. Ma uit in cotet. Nu se vede. Hopaaaa!

Unde esti boule? Pe cotet? Nu! Pe casa? Nu… Prinprejur? Nu se vede.

Cum stateam eu asa, vad pe vecinu-meu ca iese la poarta lui (am gard de sarma si se vede prin el) si ghici ce: de la poarta lui zboara…. porumbelu’. Futu’ti copchilu! Ce cauti la poarta? Pe jos!

Il urmaresc cu privirea (pe porumbel, nu pe vecin) …. zboara, ca balega, pe jos, la 1-1,5m de sol …. o ia spre camp… spre un canal, pe marginea canalului niste tufe, pomi, boscheti. Din pomul cel mai inalt plonjeaza – GHICI CINE – ULIUL – drept in capul lui. BAAAAAAA!!!! POMANAAAAAAAAAA! La nas i-a venit…. Si la sol amandoi.

Ma-ntorc pe calcaie, intru in magazie si schimb papucii pe cizmele de cauciuc.

Ies afara.

Vecinul, amabil:

– Vecine, nu-ti lipseste un porumbel? Ca era unu’ la mine la poarta! ( :p)

Io (negru):

– Ba da. Tocmai l-a luat uliul.

– ? Ce? Cum? Nu, ca acum a zburat incolo…..

– Stiu, am vazut, s-a dus inspre canal, si l-a prins acolo. Am vazut totul, ma duc sa vad daca recuperez ceva, macar inelul.

– !!! Vin si eu cu d-ta…

– Hai, da’ vezi ca e namol…

:-)

Plecam amandoi. Eram curios daca repet povestea cu Eroul si ma duc dracului kilometri intregi prin noroaie… N-a fost sa fie. Am ajuns acolo si uliul a zburat singur. L-a si speriat pe vecin, care asta nu s-astepta sa vada ditamai namila. E mare dracul asta cand il vezi de-aproape. Daca mai desface si aripile…. Sa te tii!!! Ca il prinsese pe porumbel si aterizasera amandoi pe peretele canalului si ne-a vazut tarziu, cand am ajuns la 2-3 m de el deci a decolat cam din scurt.

Dragut din partea lui (uliului) – a lasat si porumbelul – mort. Gaurit – ciur.

Drept pt care, l-am luat acasa, jumulit, si dat nevestei sa-l bage la cratita.

Care nevasta – ma cheama adineauri sa ma-ntrebe – ce e cu porumbelul asta de-i asa gras??

Mai, acu, io l-am jumulit, si doar nu e primul. E primul jumulit iarna. Atat.

Vi se pare anormal ca-i gras?

Eu cred ca unde gresesc eu e ca nu-i zbor suficient peste iarna; dar sincer, la cate rapitoare am in zona, la ~ 100 porumbei cat am acum, cred ca daca le dau drumul la zbor 1 data pe saptamana, nu ajung in aprilie cu mai mult de 50…

Buuun. Deci mai am de facut curat o data (sa termin). Teoretic, mai pierd unul :). Cel putin, ca inca nu stiu daca celelalte 3 atacuri de azi n-au mai facut vreo victima de care nu stiu eu nimic.

Unde esti primavaraaaaaaaaaaaaa!???!

V-am pupat pe apripioare! :)

Andrei_O

Buftea