Din seria “ce mai povestim” sa va mai zic una de azi. Unii se vor amuza, altii se vor intrista, povestea e … confuza :) Azi, ca a fost inorat, dar cald, am decis sa ma apuc sa le fac zburatorilor curatenie, ca e o mizerie la ei de nu se mai vede podeaua de gainat si mi-e rusine mie de ei.
Ideea e ca atunci cand le fac curat, ii scot afara, la zbor, ca sa nu mi se incurce printre picioare, maini, pe cap, etc, eu sa-i sperii, ei sa ma-ncurce, sa-mi ridice praful, etc.
De ce profit ca e inorat? Ca daca e soare, sunt mai expusi la atacuri de uliu, dinspre soare, asa au mai multe sanse. Basca, fiind un pic umezeala, nu se ridica atata praf.
In fine. Am decis. Oricum, nu termin intr-o singura zi, dar fac macar jumatate azi, si jumatate maine-poimaine, ca sunt OCD (maniacal), si curat cu racleta, periuta, etc.
Dau drumul la inaripate. Astia, dupa atata stat inchisi, ies cam timizi. Si, ce am oservat si datile trecute, iarna, parca-s curcani ingrasati, nu voiajori. Abia zboara. Nici gand sa se lanseze. Se urca pe cotet si de acolo admira, se infoaie la fete, mai zboara pe casa, inapoi pe cotet, rar cate un ratacit face cate o roata timida in zbor. In fine. Am treaba. Ei afara, eu in cotet.
In cele cateva ore bune de ranit, cu 5-6 galeti de gainat adunate din doar 2/3 din cotetul porumbeilor, am iesit afara de 3 ori, cand i-am sesizat a fi atacati de uliu sau ce-o fi fost. N-am vazut atacul sau rapitoarea, c-am iesit dup-aia, dar am vazut ca mocofanii tare greu se mobilizeaza. N-am habar daca o fi luat vreunul, n-am sesizat, m-am uitat imprejur, pare ca nu, dar, i-am vazut pe zburatori foarte, dar foarte iesiti din forma. Aterizau fortat in tumbe dupa doar 2-3 ture, zburau jos sau foarte jos – deci abia luau altitudine, gafaiau de ziceai ca au zburat mii de mile, si odata la sol erau inerti. Ii culegeam de jos aproape ca pe capsuni.
Varza…. :(
Sa trecem peste.
Intr-una din pauzele mele de tigara, cred, sau cand iesisem cu ocazia vreunui atac, ma uitam la iesirea din cotet unde se bateau 2 masculi: unul mai batraior, un comun din 2013 si un tupeist baltzat tinerel din 2015. Curios care-nvinge, ii las in pace si ma uit. Invinge batranul, dar intamplarea face sa-l impinga pe tinerel nu in cotet inapoi, ci afara. Ghinionul e ca tinerelul NU zburase in 2015 afara decat 1 data si atunci nu a intrat singur inapoi, ca se intunecase si n-a mai nimerit, si l-am bagat eu. Zic “hopa, sa vezi belea, dupa ce ca astia zboara ca gainile, mai e si boul asta pe afara! Cum i-o fi norocul!”. Si ma-ntorc la facut curat.
Dadea sa se-ntunece.
Am terminat si eu curatenia.
Am iesit din cotet, le-am pus apa si hranitorile, ceva boabe, i-am chemat, si au inceput sa intre.
Ma uit, par sa intre cam toti.
Intr-un final imi aduc aminte de tinerelul baltzat de iesise afara. Ma uit in cotet. Nu se vede. Hopaaaa!
Unde esti boule? Pe cotet? Nu! Pe casa? Nu… Prinprejur? Nu se vede.
Cum stateam eu asa, vad pe vecinu-meu ca iese la poarta lui (am gard de sarma si se vede prin el) si ghici ce: de la poarta lui zboara…. porumbelu’. Futu’ti copchilu! Ce cauti la poarta? Pe jos!
Il urmaresc cu privirea (pe porumbel, nu pe vecin) …. zboara, ca balega, pe jos, la 1-1,5m de sol …. o ia spre camp… spre un canal, pe marginea canalului niste tufe, pomi, boscheti. Din pomul cel mai inalt plonjeaza – GHICI CINE – ULIUL – drept in capul lui. BAAAAAAA!!!! POMANAAAAAAAAAA! La nas i-a venit…. Si la sol amandoi.
Ma-ntorc pe calcaie, intru in magazie si schimb papucii pe cizmele de cauciuc.
Ies afara.
Vecinul, amabil:
– Vecine, nu-ti lipseste un porumbel? Ca era unu’ la mine la poarta! ( :p)
Io (negru):
– Ba da. Tocmai l-a luat uliul.
– ? Ce? Cum? Nu, ca acum a zburat incolo…..
– Stiu, am vazut, s-a dus inspre canal, si l-a prins acolo. Am vazut totul, ma duc sa vad daca recuperez ceva, macar inelul.
– !!! Vin si eu cu d-ta…
– Hai, da’ vezi ca e namol…
:-)
Plecam amandoi. Eram curios daca repet povestea cu Eroul si ma duc dracului kilometri intregi prin noroaie… N-a fost sa fie. Am ajuns acolo si uliul a zburat singur. L-a si speriat pe vecin, care asta nu s-astepta sa vada ditamai namila. E mare dracul asta cand il vezi de-aproape. Daca mai desface si aripile…. Sa te tii!!! Ca il prinsese pe porumbel si aterizasera amandoi pe peretele canalului si ne-a vazut tarziu, cand am ajuns la 2-3 m de el deci a decolat cam din scurt.
Dragut din partea lui (uliului) – a lasat si porumbelul – mort. Gaurit – ciur.
Drept pt care, l-am luat acasa, jumulit, si dat nevestei sa-l bage la cratita.
Care nevasta – ma cheama adineauri sa ma-ntrebe – ce e cu porumbelul asta de-i asa gras??
Mai, acu, io l-am jumulit, si doar nu e primul. E primul jumulit iarna. Atat.
Vi se pare anormal ca-i gras?
Eu cred ca unde gresesc eu e ca nu-i zbor suficient peste iarna; dar sincer, la cate rapitoare am in zona, la ~ 100 porumbei cat am acum, cred ca daca le dau drumul la zbor 1 data pe saptamana, nu ajung in aprilie cu mai mult de 50…
Buuun. Deci mai am de facut curat o data (sa termin). Teoretic, mai pierd unul :). Cel putin, ca inca nu stiu daca celelalte 3 atacuri de azi n-au mai facut vreo victima de care nu stiu eu nimic.
Unde esti primavaraaaaaaaaaaaaa!???!
V-am pupat pe apripioare! :)
Andrei_O
Buftea
Tot e bine ca ai trecut de la papuci la cizme de cauciuc. :)))
Daca bine tin minte, parca nu ii concurezi… de ce nu ii lasi zilnic afara? Sau daca nu, sa ii tii inchisi pana in primavara. Mai rau le faci dandu-i afara cu pauze mari. Cu fiecare zi trecuta, musculatura scade, reflexul scade, greutatea creste… combinatia fatala. Daca le mai dai si mancare cat cer, frigul le stimuleaza instinctul sa bage in ei pentru zile negre pana nu se mai ridica de jos de grasi. Nu e ok… daca una din pasarile salbatice ar fi asa de grasa ar fi victima imediat in natura. Daca stramosul porumbelului se ingrasa ca porcu si se mai si imbuiba cu 30-40 de grame la locul de hranire, pana zbura inapoi cativa Km pe stancile unde dormea, il saltau toate rapitoarele posibile si disparea de mult ca specie.
Am un lot de porumbei rezerva care sunt in plus si cu care ma mai delectez la zbor… au si cu cate 150 de grame mai putin decat colegii lor inchisi din Octombrie. Mi-a luat unul pe 1 Decembrie si de atunci nimic pana la revelion, si zburau si 2 ore pe zi… iar la munte sunt rapitoare nu gluma. Erau si 7-8 atacuri pe zi. Spre finalul lui Decembrie s-au rarit atacurile spre zero, probabil s-a saturat sa tot rateze. Daca i-as scoate pe imbuibatii inchisi din toamna cred ca ar veni instant toti ulii de pe o raza de 5 Km si si-ar alege fiecare cate unul dupa preferinte.
Azi am scos iar rezervele ca era vreme buna, si pauza de vreo 10 zile s-a simtit, nu asa tare, dar nu mai erau 100% perfecti ca inainte.
Tardivii care nici nu prea apuca sa iasa pe afara se fac precum puii de ferma gata de scos in supermarket la pungi, mai ales daca nu sunt din linii cu pasari mai suple prin genetica lor.
Apropo, nu prea e selectie naturala asta, ci mai mult artificiala. ;) Daca tardivul ala iesea la zbor la timpul lui si zbura afara zilnic, cel mai probabil ar fi trait acum.
Nu ai macar 2 compartimente sau un hol? I-ai putea muta din unul in altul cand faci curat.
Eu nu le dau drumul pe tot parcursul iernii. Dupa ce ii eliberez in 2 saptamani ii fac ” ca noi” .
Cea-ce ai facut tu Andrei,este ca si cum lai fi omorat cu mana ta.Dupa cum spune si porumbei.ro,ca atunci cand le faci curatenie,mutai an altul compartiment.Eu am aproape 400 de capete si nu detin decat 2 compartimente anchise si alte 2 unde pot iesii la aer.La numarul asta mare,le fac curatenie pe fiecare zi si nu ma deranjeaza ca ai dau la o parte cu mana sa nu le tai piceoarele.Anul acesta am luat o hotarare occidentala si chiar ar fi un subiect de discutat despre scoaterea lotului de pui de iarna.An acest moment detin 10 pui de iarna si anca 20 de oua care urmeaza sa iese.Intrati pe adresa mea pe sunphoto marialmaandmari.sunphoto.ro si o sa vedeti acei pui de iarna cat de bine merg.Decat sa scot pui la +40 de grade mai bine ai scot la -10 grade si credetima ca boala nu se va prinde de ei calindui de mici.
Spaniolule, despre puii de iarna o sa mai vorbim peste 2-3 ani maxim. Daca ii scoti in Spania probabil e in regula
In Romania am incercat si eu sa scot pui iarna, in general am reusit. Puii i-am concurat intotdeauna, din observatiile mele, porumbeii mei campioni TOTI au fost pui de aprilie-mai. Va spun un secret ca suntem intre prieteni. Daca scoateti pui faceti asa incat perechea sa cloceasca ouale pe parcursul a doua luni. Adica clocitul sa treaca dintr-o luna in alta. Cititi cate ceva despre fazele lunii, eqinoctiu, etc. Poate vreun vagabond mai batran scrie cate ceva pe aici. Am eu un prieten care e plin de astfel de trucuri dar vad ca nu mai scoate capu…
hai sa mergem la cauza , nu la efect.
daca le-ai da o singura masa pe zi si aia pe nesaturate , formata numai din orzoaica, ca si-asa avem o iarna foarte blanda, lipsita de geruri, n-ai mai avea probleme cu ingrasatul….
ti-ar arata porumbeii ca niste fluturasi…
De fapt nu trucuri, ci observatii, experiente mai degraba. Ganditi-va ca e vorba despre magnetism pana la urma. Stiti experimentu cu porumbeii eliberati cu lentile de contact la ochi??? Practic orbi???? Pe scurt unii au ajuns acasa fara sa vada de la cativa km. Sau bazat doar pe simturi. Asta cu porumbeii nu este despre cum sa ii calim. Daca ii concuram, trebuie sa fim cat mai pragmatici- daca reusim si sa ,,exploatam” cat mai bine ce avem si experientele altora. Spaniolule nu e un atac, chiar imi esti simpatic. In afara de asta nici nu sunt vreo somitatebin domeniu. Sincer nici nu as vrea. Mai stam si noi de vorba ca batranii.
Eu nu te contrazic Jerry.Fac eu un experiment si nu andemn pe nimeni sa faca ca mine.Nu sant un columbofil renumit,dar am o matca buna si ai cunosc foarte bine potentialul.
Totusi nu te ia ameteala cand zici 400 de exemplare? :) Eu tot reduc an de an, am ajuns la 150 si tot mi se par multi. Mi se pare foarte greu sa intretii impecabil atatia porumbei, daca nu ai angajati si compartimente imense sau foarte multe care sa le asigure conditii optime. Regula zice ca trebuie sa tii 2 porumbei pe metru cub. Cati o respectam?
Eu le dau mancare pe saturate,2 mese-porumb,grau,floarea soarelui si mazare.Nici un porumbel nu se angrase daca mananca pe saturate decat acela care an corpul lui are un gram de boala an el.Eu unul am eliminate asfel de elemente care se faceau ca racaneii pana primavera si cand ieseau la zbor ziceai ca sant lebede,asa zburau.Toti puii de 2015 la mine pana an acest moment nu au vazut pastila sau vaccin si arata mai bine decat aia care le lungesc piceoarele facandui ca pe statui ca sa ai comercializeze.
Drept sa spun Andrei,ma cam ia ameteala caci din toata familia mea,sant singurul care are an sange astfel de microb.Nimeni nu ma ajuta cu absolut nimic an cea-ce priveste, curatenie sau material.Asta este si motivul pentru care nu am putut participa la concursuri pana an prezent caci tot ce fac din munca de constructii an marea parte bag an hrana lor.Nu ma vait ca este greu pentru ca este un lucru pe care al fac cu foarte mare drag si nu ma voi lasa pana nu ami voi angaja porumbeii an concursuri.Multi o sa ramana cu gurile cascate,chiar si cei din familia mea.
In legatura cu com 4 si 6 …
Nu pot confirma nimic in legatura cu reproducerea puilor de iarna mai ales pe intervalul de timp intre doua luni calendaristice ..insa acelasi secret daca pot spune asa l-am aflat si eu aici in Austria la cativa crescatori renumiti ..ei calculeaza exact dupa calendar …pun porumbeii la pereche incat tot procesul se desfasoara aproape 100% iar puii eclozati in ziua , seara sau noaptea respectiva cand e luna plina cica sunt porumbei de valoare …chiar mie personal mi se pare ceva ciudat insa sper la sfarsit de saptamana sa aflu mai multe detalii ..am aranjat o intalnire cu 2 colegi din club care practica metoda …
@spaniolul: pai tocmai asta spun, daca in loc de 400 ai tine 100, ar fi mai putin de curatat si hranit :). Stiu ca e al naibii de greu sa te desparti de porumbei… pe ala nu il dau ca asa si pe dincolo, pe ala clar nu, ala nici nu ma gandesc… etc.
Nu Andrei.Este ca si cum ai avea 5 copii si trebuie sa dai unul din ei,si totusi am facuto cu vanzarile de pui care iam vandut prin tara,si pe aceasta cale ai salut si ai respect pe aceia care miau recunoscut performanta puilor luati de la mine.Nu vreau sa spun mai multe caci va zice lumea ca fac reclama si sincer sa fiu nu am nevoie de asa ceva.Multi cred ca porumbeii buni se gasesc usor dar se anseala.Acum pun o antrebare pentru toata lumea.Cati dintre voi ati crescut 16 pui din prima lor zi de viata ?.Asa am reusit eu sa ami fac porumbeii pe care ai detin procurand oua si punand cate 3,4 ouala porumbeii pe care ai aveam atunci find obligat sa ai cresc sau a ai las sa moara.12 din acei pui crescuti de mine fac parte din porumbeii mei de baza.Ai luam cu mine la munca ant-ro cutiuta ca sa le pot da pasta cu seringa.A fost enorm de greu dar sant multumit de ei si aceleasi pretentii le am si eu de la ei sa ma rasplateasca pentru sacrificile facute.Deci an concluzie Andrei,nu ma ot despartii de multi porumbei chiar daca sant constient ca ar fi mai usor cu un numar mai mic dar facand acel lucru,as ramane cu un gol imens an inima si nu ami doresc asta.Prefer sa se piarda muncind,decat sa al dau eu cu mana mea.
Jerry…..Cu clocitul antre 2 luni,ma ancadrez.Lucrul asta al stiu si eu de la un batran Spaniol dar nu stiu cat poate sa fie adevarat,si cat nu.Ca un porumbel sa devina multi campion,trebuie sa andeplineasca urmatoarele conditii;sange nobil,crescator,sanatate si sa nu uitam de noroc.
eu fac curat cu ei inauntru si nu-i deranjeaza :). le dau o masa pe zi dimineata si atat. 33 % orzoaica, 30% porumb, in rest floarea soarelui, mazare, sorg rosu si alb, rapita, grau, toate in cantitati mai mici. am de gand sa le bag si niste orez verde, azi merg sa il iau(e comandat deja). sunt curios cum se vor prezenta in primavara. anul trecut in iarna le-am dat aceeasi mancare pe care le-o ofeream si in restul anului si sunt curios de rezultat. referitor la numar, am vreo 60(pana in 60) si sincer ar mai trebui sa ma extind, dar nu pentru a a vea mai multi, ci pentru ca vreau spatiu mai mult pentru ei. in plus asa o sa fie mai usor si pentru mine. anul asta dupa concursuri, o sa ma lamuresc si cam cati pui sa scot in fiecare an sa pastrez un echilibru. singurul lucru de care m-am lamurit, e ca nu mai zbor puii. mai bine ii duc eu cu masina decat sa fac varza cotetul cu tot felul de boli.
si Andrei_ O, eu nu-i mai las la zbor. nu mai departe de duminica l-am vazut in plopii aia dinspre nea Costica. statea chiar in varf si astepta. :) cand o sa am spatiu, am sa aplic metoda, clanul tardivilor, :) cam 25 ma gandeam si pe care o sa ii las afara toata iarna. sper sa se intample la iarna!:)
zi faina sa aveti!
De cand a inceput sa se mediatizeze sportul columbofil mai intens, povestile despre pescuit si vanatoare au devenit “pistol cu apa”. Am citit mai sus ca este truc sa cloceasca pe intervalul a doua luni, in alt comentariu ca urmaresc sa fie luna plina :)…sincer personal mi se par aberatii si spun si de ce, mai toti crescatorii urmaresc ca la matca sa aibe pui de generatie aproximativ egala, este ideal ca toate perechile sa-ti oua in interval de 3 zile toate de la prima la ultima, nu de putine ori 2-3 perechi oua in acelasi timp, cei care detin 20-30 cupluri de matca au cu mult mai multe perechi care sunt ouate in aceleasi zile…diferente intre pui la zbor sunt vizibile, la concursuri nu mai spun, unde-i teoria cu, clocitul pe doua luni ? Unii pui ajung sa faca rezultate, iar altii se pierd la antrenamente, cu luna plina la fel……
Personal nu cred in astfel de povesti, sunt amuzante cand le citesti si mai ales cand sunt scrise cu pasos de cate unu`, o singura teorie ramane in picioare si asa a fost mereu, ai pasari probate, de calitate,pasari cu bagaj genetic din generatie in generatie, zburandu-le ai si rezultate, restul sunt povesti de CAN-CAN !
In 2014 in ianuarie cred 20-25 ianuarie orele 14:30-15 duceam galetile de gainat a trecut uliu razant la vre-o 30 de metri de crescatorie mi-a insfacat o femela, nu stiam sa fiu nervos pe mine ca am lasat porumbeii deschisi cat le-am facut curatenie, faptul ca-i lasam liberi doar odata pe saptamana si o gramada de ganduri contradictorii, in iarna lui 2013-2014 am ramas cu vre-0 12 gauri.
In 2014-2015 i-am lasat liberi zilnic am avut doua pierderi toata iarna.
Pana la pauza de tigara am crezut ca Andrei ne prezinta un episod nou-nout din viata sa alaturi de porumbei. Eu fac curatenie cu porumbeii in voliera, ii tin inchisi din octombrie pana in 15 martie si cotizez cu maxim 2 tardivi in fiecare primavara.
O iarna fara peripetii tuturor!
Eu unul le fac curățenie și cu un aspirator vechi rusesc care face un zgomot destul de mare fiind bătrân. Porumbei sau învățat cu el și nu se sperie nici unul. Țin sa menționez ca am doar 50 de bucăți, dar Cum sau învățat așa îi ai.
Ai perfecta dreptate dar am constatat un fenomen valabil la oameni. Copiii conceputi intre ani. Adica in noaptea dintre ani, in ajunul anului noi, la miezul noptii, ies mult mai destepti. Practic conceperea copilului de catre un barbat si o femeie dureaza 2 ani.
Asta o stiu si eu de la Angela Merkel.
Din observatiile mele dupa ce au fost inchisi mai mult de o saptamana porumbeii isi ies din forma, ideal ar fi daca tot avem de gand sa le mai dam drumu sa o facem la 2,3 zile macar. Si asta in jurul pranzului, mai ales daca mai si luceste putin soarele. Atacurile rapitoarelor sunt mai dese dimineata si seara si in zilele in care este mai inorat. Cat despre mancare nu este foarte relevant, porumbeii se ingrasa iarna unii mai putin altii mai mult in funtie de organism, ca si la oameni de altfel unii se ingrasa si daca bea doar apa. Plus ca nu le putem da doar orzoaica pe toata perioada iernii si sa mai avem si sperante ca vor veni bine de la concursuri sezonul urmator. Mai bine mancare mai putina si mai buna decat multa si slaba calitativ, binenteles ca nu este OK nici sa-i indopam doar cu porumb :). Cat despre scos pui iarna fara a avea conditii adecvate ori puii ori parintii au de suferit. Personal cred ca ar trebui sa mergem in ritm cu natura si nu impotriva ei, oferindule astfel si porumbeilor ocazia de a-si reface fortele pentru anul care urmeaza. Bineanteles ca mai sunt si exceptii ca de exemplu atunci cand se urmareste concurarea puilor pe diverse columbodroame si astfel crescatorii scot pui iarna dar asigurandule toate conditiile pentru ca puii sa se dezvolte normal si cuplul de reproducatori sa nu aiba de suferit pe viitor.
PORUMBEI.RO, eu as reposta articolul asta http://www.porumbei.ro/nebunie-curata-2-ulii-in-cusca/
mai putin partea asta cu “ORICUM ULIUL NU MAI TRAIESTE!”. bai, am ras cu lacrimi cand am citit comentariile de acolo si inca nu le-am terminat!!! :)))
Nu as putea spune ca sunt un profesionist, dar eu am adoptat urmatoarea solutie: porumbeii mei in numar de 100 de bucati stau toata iarna liberi si mananca mancare de cea mai buna calitate. Pana acum nu am avut pierdere decat un pui tardiv care era putin cam bonlavior! Ii alearga rapitoarele de cel putin 10 ori pe zi si au o conditie fizica mai buna decat vara.
Sănătatea şi selecţia
Înainte de a sosi ora triajului anual, este important să ne amintim că sănătatea nu este aceeaşi la toţi subiecţii, nici la toate familiile. Acest lucru este valabil atât la porumbei cât şi la oameni. Este vorba despre familiile în care bătrânii mai traiesc şi care au trecut peste marile nenorociri de care vorbeşte istoria, rezistând la diferite boli precum pesta, holera sau tifosul.
Există totdeauna oameni la care ficatul de exemplu este mai sensibil, alţii însă sunt predispuşi să sufere de reumatism, ba chiar de gută sau alte boli. În aceeaşi măsură se poate considera că la fel ca la oameni, în lumea animală există adesea subiecte mai puternice şi altele mai slabe. Iar pentru cei interesaţi de columbofilie, precizăm că anumite linii sunt mai puternice decât altele.
Aprofundând sensul exemplelor, se poate face referire aici atât la exemplare de o vitalitate uimitoare care fac faţă condiţiilor dificile din iernile cele mai grele, cât şi la restul exemplarelor, mult mai numeroase, care imediat ce se apropie seara se cocoaţă pe odihnitori, cu capul ascuns în pene si stau marcate de un aer trist.
Înţelegem aşadar că tot ceea ce se petrece în crescatoria noastră semnifică că există diferenţe. Aceste diferenţe ţin de sănătate, de afirmaţiile că sănătatea generală este în directă corelare cu sănătatea interioară, aceea a organelor, care îşi îndeplinesc funcţiile în raport cu posibilităţile lor, niciodată mai mult. Calitatea sănătăţii organice este ereditară. Astfel, viaţa subiectului va fi marcată de măsura puterii fizice oferite de sănătatea organică. Durata acestei vieţi, apoi puterea de reproducţie a masculului şi a femelei.
Acestea sunt lucrurile care trebuiau spuse şi pe care fiecare columbofil trebuie să le cunoască. Ne aflăm la ora la care nu putem să nu tolerăm un porumbel bătrân în crescătorie dacă acesta face dovada unei mari valori. Fertil, până la vârsta la care ajunge chiar sa ne uimeasca. Îl amintim aici pe `Souillac` al faimosului campion Albert Gorin din Rameignes-Chin, mare specialist al curselor de fond. Acesta a fost un porumbel fertil pana la varsta de douăzeci de ani şi care încă zbura Barcelona la varsta de 12 ani. Acelaşi lucru putem spune şi despre strămoşul `Le Caramin` cumpărat la vârsta de 8 ani de catre Robert Fievez din Peronnes-les-Antoing care a reprodus până la varsta de 22 de ani.
Astfel de rezultate sunt de neimaginat în zilele noastre, când totul se dezvoltă aşa de repede, iar sportul columbofil a cunoscut, de asemenea, aceeaşi acceleraţie deoarece acest material genetic care se spune că este dat de sute de ani şi care este transmis generaţiilor este acela care trebuie înţeles ca fiind dat de sănătatea organică.
Columbofilul trebuie să vadă toate aceste lucruri pentru a avea posibilitatea să clădească peste ele. Este exemplul domnului Georges Cartens din Renaix, ultimul câştigător al Perpignan-ului, la care baza coloniei sale actuale se pune pe porumbei care au dat pui excepţionali până la o vârstă foarte avansată, cum ar fi `Bariole 452`, `Perpignan I`, `L’Ecaille 070` etc. Acestea explică toate marile performanţe, toate carierele de campioni, obţinute de catre amatorii care isi consacră prea puţin din timpul lor pentru porumbei. Este vorba despre porumbeii cu o robusteţe superioară care au nevoie de mai puţină atenţie şi îngrijire. Tinerilor amatori le recomandăm să se gândească la alegerea momentului pentru a introduce un porumbel nou în crescătoria lor. Valoarea sportivă la un porumbel nu se exprimă niciodată prin posesia unei sănătăţi de fier. Preocuparea pentru o sănătate totală trebuie motivată imperativ prin a nu accepta exemplare slabe printre porumbeii sanatosi, robuşti, la momentul selecţiei de la începutul iernii.
Repetăm că un porumbel nu poate fi unul de regularitate dacă nu este fizic sănătos şi dacă are nevoie de foarte multe tratamente pentru a-l menţine în condiţie. Fiecare exemplar se prezintă prin propriile sale mijloace. Pentru a preciza amploarea acestor mijloace, nu există altă posibilitate decât de a-l situa într-o suşă selectată judicios an de an. Şi cu cât această selecţie se apropie de perfecţiune, cu atât se regăseşte la porumbel mai multă robusteţe şi, de ce nu, longevitate.
Întorcându-ne la cazul exemplarelor de porumbei care trăiesc în sălbăticie, trebuie să adăugăm că la aceştia selecţia naturală, în toată rigoarea sa, elimină exemplarele slabe, fie pe cele la care puterea organică nu este normală. Triajul raţional la porumbel poate atinge aceeaşi ţintă, cu toate că sunt puţini crescători care adoptă această metodă dură de selecţie. Pentru crescătorii amatori trebuie făcut cunoscut faptul că marii campioni practică o selecţie dură. Tot pentru informarea acestora trebuie decretate anumite reguli de bază ca de exemplu: “Selecţia naturală nu cunoaşte sentimentalisme. Ea nu ţine seama de origine, nici de splendoarea coloritului animalelor sau al penelor păsărilor. Ea loveşte de moarte exemplarele slabe!“
Aceste deficienţe se pot transmite la porumbei în bine sau în rău în cadrul liniilor şi ele ne dictează nevoia de a repera fără odihnă indivizii clădiţi pe un fundament trainic. Aceste selecţii trebuie realizate cu aceeaşi ambiţie de care avem nevoie pentru a reuşi în obţinerea performanţelor noastre. Să nu uităm şi să nu acordăm scuze. Sferturile de nobleţe pe care un porumbel le moşteneşte de la urmaşii săi nu trebuie să ne inducă în eroare dacă porumbelul nu-şi dovedeşte propria valoare. Luaţi-i în mâini. Studiaţi-i. Analizaţi cât mai mulţi porumbei şi comparaţii apoi cu tatăl lor, cu mama, cu fratele sau cu sora. Încercaţi apoi să aflaţi câte calităţi fizice trebuie să aiba pentru a realiza echilibrul perfect care trebuie sa existe la un porumbel înainte ca acesta să obţină un premiu mare.
Toate detaliile pe care un crescator le face referitor la porumbeii din crescatoria sa pot avea valoare numai când provin de la cineva care cunoaşte ce înseamnă porumbei slabi şi porumbei puternici.
Toate informaţiile despre un porumbel bun sunt în directă legătură cu informaţiile semnificative despre sănătate. Sunt aşadar multe lucruri care se pot observa la un porumbel si de care trebuie sa tinem seama daca dorim sa reusim in sportul columbofil.
Victor, tu stii cum arata la mine cotetul porumbeilor; eu am pus plasa aia verde de plastic opaca – (pentru cei ce nu stiu la ce ma refer e cea de genul plaselor de plastic care se pun pe garduri ca sa nu se vada prin ele, verzi sau maron, ca sa nu intre vegetatia, semintele, si eventual sa protejeze de vant)- deci cum ziceam, am pus plasa aia spre camp din 2 motive – 1 ca sa nu bata ploaia, vantul si zapada in cotet, lasand totusi sa se aeriseasca, ca aia nu e ermetica, asa ca policarbonatul, practic intra si soarele, dar mai filtrat, si 2 – CA SA NU-I VADA ULIUL. Mi s-a intamplat de mai multe ori, chiar cu mine in cotet, sa se izbeasca rapitoarea de peretele volierei, sa se agate de peretele de plasa si sa se uite balind inauntru. Din fericire nu ar putea intra, dar va puteti imagina panica zburatorilor din interior.
Asa, cu plasa aia, avem parte de protectie la intemperii, aerisire decenta, iluminare asa si asa (cam 10-20% din lumina intra, mai mult daca bate soarele direct) si elimin sa atace aiurea uliul.
E drept ca se depune praf pe ea de pe penele porumbeilor, dar din cand in cand, un futun, ceva apa si aia e.
Men….Conditia fizica o fac toti porumbeii, dar credema ca conteaza foarte mult si zona an care ai amplasata voliera,Daca porumbeii au vizibilitate buna,este foarte greu sa ai ia uliu.
@Adrian B., @men: in ce localitate aveti crescatoriile?
Voi aveti voiajori, deci pasari cat se poate de ancestrale inca, sub aspectul formei si al instinctelor.
Eu am porumbei de ornament si agrement.
Pana in acest weekend, cand faceam curatenie porumbeilor (cu exceptia compartimentelor unde am matcile de Castanii de Craiova si Trenati de Bucuresti), le dadeam drumul.
Evitam astfel stresul lor si al meu. Al lor ca nu sunt toti doritori sa ma aiba la 10-15 cm de ei si al meu ca-i vad agitati pe unii si-mi zboara in cap.
Totul era bine si frumos cu exceptia faptului ca, pana terminam, aveam morcovul infipt bine.
Cam de fiecare data mi se intampla sa aud falfaitul care ingheata sangele in venele oricarui crescator de porumbei si atunci ieseam val-vartej afara din cotet, aruncand spaclul si farasul.
Multumesc lui D-zeu, in general, am avut noroc mare.
Sambata trecuta am trecut peste practica anterioara si am facut curatenie cu ei inauntru.
Efectiv mi-a fost frica.
Daca in anii trecuti in zona isi facea veacul ‘Coana Mare (o uriasa femela de porumbar care facea stricaciuni toata iarna), anul acesta cucoana a disparut si locul i-a fost luat de un mascul tanar, foarte iute si foarte indraznet.
Am zis ca daca voiajoristii aleg sa nu se joace cu c…l gol pe langa p..a s….ta, e’ cazul sa nu o mai fac nici eu, mai ales ca scot pe acoperis rase care n-au nici o treaba cu zborul (unele) deci sunt total handicapate in fata regelui vazduhului – uliul porumbar sau, si mai si, in fata imparatului vazduhului – soimul calator (cu referire la Tippleri, Ciungi, Galateni si Voiajori).
Buna seara as dori sa va intreb daca cunoaste cineva produsul Ektosol spot on am fost la farmacia vedetrinara si am cerut un produs pt deparatizare interna si externa si mia dat acest produs, ce parere aveti pot sa il folosesc pt ce am precizat eu sau nu e bun..o seara fumoasa dragi columbofili