Autor: Cosmin Popa

Standardele raselor de porumbei intr-o viziune critica

In lumea columbofililor se apeleaza deseori la conceptul de standard al rasei atunci cand vine vorba de a judeca valoarea porumbeilor. Este drept, mai putin in sfera celor care cresc voiajori pentru concursuri dar foarte des si in multe imprejurari cand vine vorba de celelalte compartimente ale columbofiliei.

As putea spune chiar ca standardul rasei reprezinta pentru crescatorii selectioneri si pentru cei care aspira la asta, reperul cel mai important al vietii lor columbofile, care ii marcheaza, si face sa se gandeasca ore intregi la imperecheri si sa cheltuiasca sume foarte mari far?a stirea familiei, toate astea in speranta ca porumbeii lui vor atinge perfectiunea sau vor fi cat mai aproape.

La concursuri si expozitii, pe baza prevederilor standardului se ierarhizeaza porumbeii si se acorda titlurile de campioni iar crescatorii afla unde mai au de lucrat in imbunatatirea exemplarelor pe care le detin.

De fapt asa ar trebui sa fie.

Dar nu putem sa trecem cu vederea, ca pentru noi romanii, lucrurile nu stau chiar asa, mai ales cand vine vorba de expozitii si arbitraje. Multi se considera atunci nedreptatiti iar arbitrii sunt deseori acuzati de lipsa de impartialitate si cunostinte.

Si vazand ca de fapt in marea majoritate a cazurilor nu este vorba de incorectitudine sau nestiinta m-am gandit ca de vina sunt standardele raselor de porumbei.

Pare ciudata afirmatia mea nu-i asa? Atunci poate o sa intelegeti mai bine citind randurile urmatoare.

As putea argumenta mai bine pozitia mea daca as porni de la definirea standardului unei rase. Ce reprezinta oare el?

Un raspuns ilustrativ l-am gasit postat pe internet, atribuit d-lui Feliciu Bonatiu:
Rasele de porumbei se deosebesc intre ele datorita unor insusiri sau caractere morfologice si fiziologice specifice fiecarei rase in parte. O insumare idealizata a acestor caractere sunt cuprinse in standard. Deci, standardul este o descriere model, a tipului dorit spre care se tinde in ameliorarea rasei respective. Daca in trecut, in cresterea animalelor, standardul cuprindea indeosebi descrierea severa a caracterelor morfologice, azi el cuprinde si insusirile care oglindesc sau conditioneaza scopurile productive pentru care se creste rasa.

As putea reformula altfel : Standardul unei rase de porumbei reprezinta o descriere a idealul estetic de porumbel pe care crescatorii incearca sa il atinga prin selectia pasarilor pe care le detin.

Asa, si unde vezi tu problema, probabil o sa ma intrebati!

Eu gasesc de cuviinta ca desi definitia standardului este cunoscuta si acceptata, cu practica in schimb, stam mai prost.

Gasim pe internet rasfoind paginile crescatorilor din tara noastra, sub denumirea de standard, descrieri diferite ale aceleiasi rase, majoritatea traduse din alte limbi.. Poate cineva sa spuna care este cea valida? Cea acceptata de crescatori? Daca rugati un arbitru si evalueze pasarile in cadrul unei expozitii si dati si un instrument de lucru acceptat de toti (sau majoritatea)?

http://porumbei-agrement.net/se-intampla-in-romania

Si considerand ca ati raspuns nu, atunci intreb cum putem cere cuiva sa judece dupa criteriile fiecaruia dintre noi ? Nu este normal ca arbitrul sa foloseasca descrierea cunoscuta de el ca reprezentand idealul rasei respective?

Dar aceasta nu este cea mai grava problema in opinia mea. Pentru rasele straine, standardele sunt relativ uniforme ca si continut, fiind traduse de regula din engleza. Pentru rasele romanesti se folosesc de regula standardele publicate de dl. Feliciu Bonatiu. Din nefericire fie din cauza stilului de descriere, fie ca urmare a traducerii, standardele nu sunt suficient de expresive pentru ca o persoana sa poata judeca si clasifica exemplare din cadrul aceleasi rase.

Daca aveti indoieli puteti face urmatorul test. Puneti o alta persoana sa va citeasca standardul unei rase fara sa va spuna pe care anume a ales-o.

Veti fi neplacut surprinsi sa constatati ca in majoritatea cazurilor nici macar nu o sa stiti despre ce rasa e vorba, decat atunci cand se ajunge la un detaliu foarte specific (cum ar fi “ incepand de la baza ciocului pana la varful cozii are culoare castanie intensa cu reflexe metalice verzui.“, ceea ce tradeaza Castaniul de Craiova).

De fapt putem face chiar un experiment.
Am ales eu un standard din care am omis capitolul privind originea, o singura regiune corporala si variettaile de culoare.

Voi ghiciti despre ce rasa este vorba?!

Aptitudini de zbor: zbor de inaltime, rapid in stol.
Caractere de rasa:
Capul: rotunjit, cu fruntea inalta si bombata, crestetul arcuit usor turtit, ceafa aproape rotunjita.
Ochii: albi, cu gene late, de culoare alb-galbuie.
Ciocul: de lungime mijlocie, usor indreptat in jos, maro-deschis. Narile scurte, cu suprafata neteda, pudrate cu alb.
Pieptul: larg, bombat, usor indreptat in sus. Abdomenul plin, usor arcuit.
Spatele: scurt, drept se inclina usor oblic spre coada.
Aripile: lungi, purtate de unii deasupra, dar mai ales sub coada, putin trenate.
Coada: lunga 11-13 cm, lata, plata, purtata orizontal sau usor ridicata.
Picioarele: de lungime mijlocie, neincaltate.
Penajul: scurt, des si strans lipit de corp.
Greseli grave: corp cu structura grosolana, statura inalta, cap colturos, cioc lung, ochi galbeni, geana rosie, gatul acoperit partial de pene, penaj baltat, coada ingusta, culoare neintensiva.
Marimea inelului: 7 mm

Sau puteti ruga pe cineva, (o persoana care este oarecum familiara cu porumbeii), sa deseneze porumbelul pe care voi il descrieti prin citirea standardului
( http://www.pigeons-romania.ro/index.php?action=standarde&id=7 )

Nu-i spuneti despre ce rasa este vorba. O sa observati, facand abstractie de talent ca il veti pune in mare incurcatura.

Aceste dificultati provin din modalitatea in care se transpune in cuvinte “idealul” care se doreste a fi descris.

De exemplu descrieri precum spatele drept, picioare scurte, ciocul putin inclinat nu ne pot ajuta prea mult sa deosebim exemplarele valoroase de cele mai putin reusite, in contextul in care rasa are ca trasaturi specifice spatele drept, ciocul inclinat si picioarele scurte.

Diferentele intre exemplare fiind doar de cativa milimetri, sau chiar mai putin, cum le putem sesiza? Sau, incercand sa identificam o rasa dintre alte cateva zeci, cat ne poate ajuta o expresie precum: picioarele sunt scurte, aripile purtate pe coada, etc.

Cu atat mai mult cifrele sunt inutile, cu exceptia cazului in care animalele sunt cantarite de exemplu si atunci precizarea: greutatea cuprinsa intre 1000 si 1200 grame, este foarte importanta si poate descalifica anumite exemplare. Ar trebui sa stea sa observe cineva daca porumbelul are 12 pene in coada si daca nu are de unde stim ca nu a fost smulsa accidental?

Cifrele pot fi totusi prezentate, ca si dimensiuni corporale specifice rasei, fara insa a se crede ca pot fi termen de comparatie in arbitrarea porumbeilor.

O alta bariera in calea formarii unei imagini corecte cu privire la trasatura sau insusirea ce incearca sa fie descrisa in standard provine din omisiunea de a preciza locul din care se priveste porumbelul atunci cand se caracterizeaza acea trasatura.

Sa analizam de exemplu formularea :Pieptul: larg, bombat, usor indreptat in sus, abdomenul plin, putin arcuit. Spatele lat in dreptul umerilor se ingusteaza putin spre coada.

Trebuie multa atentie si antrenament in a intelege ca autorul a privit mai intai porumbelul din fata, de la nivelul ochilor si a vazut ca latimea pieptului este mare, (larg). Ca in figura 2

Apoi l-a privit din profil, tot de la nivelul ochiului si a constatat ca prin dreptul gusii, linia inferioara de contur a corpului este foarte bombata, ca la un porumbel care tocmai a inghitit o gramada de graunte (bombat). Ca in figura 2

Din aceeasi pozitie a observat ca linia inferioara a pieptului ce tine de la gusa pana la cloaca este obliga, urcand de la coada spre gusa (usor indreptat in sus). Figura 2

In fine a observat tot din profil faptul ca linia exterioara a abdomenului este una rotunjita (abdomenul plin, putin arcuit). Ca in figura 2.

La final o ultima perspectiva ne obliga sa privim porumbelul de undeva de sus, din spatele sau (Spatele: lat in dreptul umerilor se ingusteaza putin spre coada). Ca in figura 2 .

Deci o insemnata limitare in a ne putea imagina porumbelul ideal este legata de faptul ca nu ni se indica de unde trebuie sa privim pasarea atunci cand analizam o trasatura. Acest lucru este foarte important, deoarece pe parcursul descrierii se fac treceri succesive de la o perspectiva la alta.

O alta limitare este aceea ca de cele mai multe ori descrierea nu indica modul in care ar trebui sa fie o trasatura ci ni se da o descriere a unei trasaturi comune aproape tuturor porumbeilor din rasa respectiva.

Iata 2 exemple de formulari, prima varianta fiind ilustrativa iar a doua mai putin fericita:

1. Aripile: trebuie sa fie cat mai lungi. Este de preferat ca acestea sa fie purtate sub coada dar nu este un defect nici daca acestea sunt purtate deasupra acesteia.

2. Aripile: lungi, purtate deasupra, dar mai ales sub coada.

Observati ca din cel de-al doilea exemplu, care este un citat, nu se poate deduce daca in cadrul rasei este de preferat un porumbel cu aripile mai lungi sau mai scurte. Nici care are intaietate intre cel cu aripile purtate deasupra cozii si cel cu aripile purtate sub coada.

In reformularea facuta de mine (1) arbitrul este obligat sa acorde un punctaj mai mare porumbeilor cu aripi mai lungi, iar intre cele doua categorii (porumbei cu aripile purtate sub coada/porumbei cu aripile purtate deasupra cozii) este obligat sa o prefere pe prima.

Un alt impediment al capacitii de a ne reprezenta porumbelul ideal este creat din cauza formularilor contradictorii sau care par contradictorii.

Sa luam ca exemplu urmatoarea fraza:
Spatele trebuie sa fie lat, neted, usor bombat, bogat in fulgi si sa se ingusteze spre coada, spatele nu trebuie sa fie cocosat. De asemenea nu trebuie sa fie prea descoperit. Un spate ingust si sarac in pene se penalizeaza.

La prima vedere este greu sa ne dam seama cum trebuie sa arate spatele care trebuie sa indeplineasca simultan urmatoarele conditii:
Seria 1: sa fie neted, sa fie usor bombat, sa nu fie cocosat.

De fapt, cuvantul neted se refera probabil la penajul care acopera spatele (Foto nr.1) Caracteristica de a fi bombat putin, dar nu cocosat (adica nu prea bombat), se poate verifica privind porumbelul din profil, de la nivelul ochiului si analizand linia spatelui ( Figura 2).

Pentru a nu crea confuzie, se pot evita formularile care au sau care pot crea senzatia ca au sensuri contrare si pe cat posibil se va descrie ceea ce trebuie sa fie sau cum trebuie sa fie porumbelul. Numai intr-un capitol special, la defecte, se va mentiona prin propozitii negative, cum nu trebuie sa arate porumbelul.

La urma urmei daca se mentioneaza ca porumbelul trebuie sa aiba capul mare se subintelege ca nu trebuie sa fie mijlociu, sau mai grav, mic.

In incheiere as vrea sa spun ca apreciez pe toti care si-au dat silinta dea lungul timpului sa ajute la promovarea sportului columbofil si sa ne ajute sa aflam cat mai multe lucruri despre pasarile noastre favorite.

Sper ca aceste observatii sa contribuie la redactarea unor standarde mai ilustrative, mai clare, mai usor de inteles si folosit.

De aceea incerc sa sintetizez la finalul finalului o serie de principii si reguli care mi se par utile si logice, necesare redactarii unui standard.

Principii.
a. Standardul descrie un model ideal. Nu exista nici o pasare vie care sa corespunda intru totul descrierii.
b. Descrierea este una de natura estetica si nu stiintifica. Standardul nu trebuie sa se bazeze pe precizie sau rigoare stiintifica ci pe armonie, functionalitate, limbaj plastic, alegorie.
c. Standardul are un caracter temporar. Din cand in cand trebuie revizuit, deoarece prin selectia exemplarelor dintr-o rasa, cerintele sale pot fi nepotrivite. Standardele nu au fost scrise pe tablitele lui Moise deci sa nu consideram a fi blasfemie modificarea lor.
d. El reprezinta o viziune comuna a mai multor crescatori. De aceea pentru a avea valoare, standardul rasei trebuie realizat, dar mai ales aprobat, de catre cei care se dedica rasei respective . Altfel poate fi privit doar ca o propunere.

Cateva reguli de redactare

1. Lucrarea trebuie sa fie structurata pe capitole intr-o maniera logica. Daca sunt prezentate si informatii care nu descriu doar porumbelul ideal (cum ar fi istoric, etimologia numelui, marimea inelului) atunci poate ar fi mai potrivit ca titlul compozitiei sa fie “Descrierea rasei”, sau ceva similar.

In cadrul standardului este de preferat sa se inceapa cu impresia generala. Aceasta trebuie sa creeze cititorului o imagine de ansamblu asupra rasei si asupra trasaturilor fundamentale ale porumbelului ideal, care il fac remarcabil.

De exemplu: Porumbelul Xmarin face parte din categoria porumbeilor pentru ornament, avand o talie mijlocie, este nemotat si neincaltat.. Se remarca prin coada sa deosebit de bogata in pene, care are forma unui disc incomplet.etc.

Se poate trece apoi la descrierea mai detaliata, din punct de vedere estetic, a porumbelului ideal. Sa ne imaginam ca suntem la lectia de pictura si nu la cea de anatomie.

Regiunile corporale nesemnificative in procesul selectiei pot fi tratate expeditiv, simplu. Numarul de puncte afectate fiecarui criteriu este important, sistemul de punctaj indicand care elemente sunt mai importante si care sunt neinsemnate in efortul de selectie al crescatorilor.

2. Cu privire la limbaj este de preferat, asa cum am aratat la inceput, sa se aiba in vedere:

– folosirea formei afirmative a verbelor si doar prin exceptie a formei negative.
– precizarea unor dimensiuni, simetrii, forme care sunt dorite, placute, de preferat si nu descrierea aspectelor comune ale rasei.
– evitarea cifrelor
– evitarea expresiilor, cuvintelor care pot genera conflicte de sens, chiar daca sunt aparente.
– precizarea unor puncte de reper atunci cand se folosesc cuvinte precum: drept, intors, proportional, deoarece pot crea confuzii.
– folosirea comparatiilor cu figuri geometrice sau alte obiecte foarte uzuale. Comparatiile cu trasaturile altor rase sau ale unor obiecte mai putin uzuale sunt adesea inutile.

Daca standardele ar fi mai usor de inteles, cu un caracter estetic mai pronuntat, arbitrarea s-ar putea realiza cu public si cred ca ar deveni interesanta chiar si pentru cei neinitiati. Standardele ar putea deveni astfel instrumente importante de promovare columbofia.
Aceasta este opinia mea si cred ca orice sugestie pe aceasta tema nu pot fi decat folositoare.