Salut. Incep aceste cateva randuri prin a ma prezenta colegilor mei de breasla ce vizioneaza acest site. Ma numesc Petre si cresc porumbei voiajori de aproape tota viata dar gustul concursurilor am inceput sa-l simt de 4 ani. Cu acesta am avut ceva rezultate dar sporadic si fara insemnatate. Si in orice caz subiectul pe care vreau sa il dezbatem este porumbelul in sine si nu eu ca si crescator. Tot timpul mi-am pus intrebarea “De ce sunt atat de fascinat de porumbei”. Intrebarea asta apare dupa ce raman consternat ore in sir in fata volierei si dupa sacrificii personale fara numar, familiale, financiare etc.

Ce insemnatate are o pasare atat de comuna cu care omul a convietuit atata timp si mai ales de ce decat o parte din noi suntem atat de vrajiti de acesti porumbei pe cand altii sunt total scarbiti de sobolanii cu aripi plini de microbi? Gaini am avut o viata dar in momentul in care am avut o problema le-am taiat si le-am degustat plin de placere fara remuscari. In urma framantarilor mele ajunsesem la o concluzie banala pe care am desfintat-o dupa cateva meditatii mai profunde – porumbelul provine dintr-o veriga inferioara omului care a aparut anterior si intr-un anumit fel porumbeii par a fi stramosii nostri legandu-ne un simtamant ancestral. Pentru cateva minute am fost multumit dar mi-am adus aminte ca si gaina provine din aceleasi lucruri deci totul pica. Revenind la intrebare am inceput sa asemui porumbeii cu copiii unui parinte, ii cresti, ii hranesti, ii gazduiesti, vrei sa-i tii aproape etc. Dar apoi mi-am adus aminte ca le fac porumbeilor lucruri oribile pe care copiilor mei nu le-as face, rupt gatul la exemplare negative, fortat maxim la zboruri, vaduvie etc.

Deci framantarea mea devine si mai incalcita, pretinzand ca sunt un iubitor de porumbei dar eu in fapt ii chinui maxim pentru trei hartii amarate si o cupa de plastic si cel mai important vanitatea mea umana in fata colegilor invinsi. In final imi dau seama ca defapt nu porumbelul in sine este atat de imporatant ci ceea ce ofera el. Cu porumbeii tai poti fi sincer si ei la fel cu tine. Figura unui porumbel care te rasplateste si bucuria sa de a sosi acasa pentru un pumn de boabe si un loc pe o scandura in cotet sunt lucrurile care ma vrajesc atat de mult iar bucuria de a reusi impreuna cu tovarasii mei innaripati fac ca toate lucrurile lumesti, as spune sa para niste amintiri indepartate.

In concluzie un amrat de porumbel poate sa te duca de la extaz la agonie oferindu-ti un cocktail de simtiri pe care nu cred ca le gaseti nicaieri in alte ocupatii. Va multumesc pentru atentie si as vrea ca fiecare coleg in loc sa comenteze randurile mele banale sa spuna ce inseamna porumbelul pentru el. Cu stima. Succes in noul an!