Buna ziua ! Am sa va relatez o intamplare din viata mea de columbofil , neplacuta din pacate , dar care se repeta si la alti columbofili , totul din vina noastra .

Porumbei cresc de la 8 ani , pe atunci ii tineam prin mici custi . Acum 3 ani insa am facut prima voliera : era suspendata pe 2 tevi groase de fier bine infiltrate in mortal , la o adancime de 60 cm . Am hotarat sa o suspend deoarece o credeam mai in siguranta . Asa a si fost .

Peste un an am mai adaugat o anexa , care se situa in continuarea volierei , dar distanta de la sol si pana la aceasta anexa era de 2 metri , deci nu imi faceam griji . Aceasta anexa gazduia cu usurinta 2 perechi .

Acum o luna am mers intr-o excursie si ca de fiecare data cand lipsesc mai mult , l-am rugat pe tata sa le dea mancare si apa , stiind ca ma va ajuta . Toate bune , in excursie cand sunam parintii sa vad ce mai fac il intrebam pe tata mereu de porumbei , cei din anexa fiind liberi . Acolo aveam o pereche de voiajori extrem de frumosi si o pereche de galateni mascati . O splendoare . Dar din neatentie am uitat o scara de lemn sprijinita de acea anexa , deznodamanntul desi usor de inteles , il voi spune tot eu : o pisica din vecini care se situase la noi , a profitat si a mancat cei doi masculi . Femelele au plecat . Cand am ajuns acasa , abia ce am intrat pe poarta si m-am dus la porumbei . Cei din voliera erau intregi , nicio problema , dar cei din anexa lipseau . M-am plimbat putin prin curte si am vazut sub o oala o aripa de porumbel . Cand am vazut ce era acolo m-am intristat groaznic , dar nu pe tata , pe mine . Tata se simtea oarecum vinovat stiind ca i-am lasat porumbeii in grija , iar mama spunea ca ii era jena sa imi spuna ce s-a intamplat stiind cat tin la porumbei . Chiar dupa ce a pisica a terminat de mancat porumbeii iar tata a vazut-o a alergat dupa ea s-o prinda . Fara succes .

Necazurile nu s-au oprit aici , din dorinta de a creea o voliera mai mare si mai frumoasa , din continuarea anexei si pana la sol am creeat o voliera . O idee groaznica , deoarece se infiltra umezeala . Am demolat-o si au mai ramas cateva scanduri care se agatau de voliera suspendata . Duminica , in data de 26 iulie 2011 , am constatat ca un pui de voiajor alb , cumparat recent , este ranit serios la cloaca . L-am dezinfectat urgent cu spirt si i-am pus alifie cat sa acopere rana . Cand l-am urcat la loc , supriza : sora lui si ea alba lipsea . Atunci , am stat o secunda putin nervos si am mers sa iau barosul . Am daramat acele scanduri plin de furie si mi-am spus ca asta e ultima isprava a pisicii .

Un verisor mai mic era la mine in acel moment , si l-am rugat sa ma ajute sa pun o folie in jurul volierei deoarece vremea este urata , vantul batea tare si ploua , iar voliera era imprejmuita cu plasa . Zis si facut . Dar pentru aceasta am folosit scara , scara de lemn .

A doua zi dimineata , adica luni , la ora 6 tata ma trezeste incet : ionut , pisica ti-a mancat toti porumbeii !

Am sarit ca ars . Cand am ajuns la voliera vad un jucator tare “nazdravan ” deoarece mi-a scapat de cateva ori si nu a plecat ,pe o odihnitoare . L-am vazut si mi-a trecut spaima . Dar in spatele lui era napasta . Pisica statea pe o cusca si miorlaia de zor . Aproape sa plang , i-am spus lui tata : prinde-o si omoara-o ! Dar repede am schimbat ideea si i-am spus ca o voi duce eu departe . M-a surprins locul prin care a intrat : la portita prin care intru in voliera era un coltisor de plasa desfacut , prin care abia strecor pumnul . In ziua precedenta , in care mi-a disparut puiul alb verisorul mi-a zis de gaura , am indrepat plasa si nu se vedea nimic . nu v-ati fi dat seama ca acolo este plasa nelegata si nici porumbeii nu puteau iesi pe acolo.

In voliera era prapad : 2 pui de voiajor crescuti de mine si puiul alb ranit erau morti , deasemenea un cuc splendid si o cursiera la fel de frumoasa , o jucatoare castanie si masculul ei , plus inca un mascul care a venit la mine recent.

Toti acestia zaceau morti in voliera . Mai putin “nazdravanul ” . l-am prins si l-am bagat in anexa cu alte doua perechi de jucatori . Pisica am prins-o si am bagat-o intr-un sac . Pana sa cobor scara i-am dat sacul lui tata sa-l tina . Am mai apucat sa spun atat : tata nu ! si pisica era izbita de pamant cu tot cu sac . Inca o data , iar eu am strigat din nou sa nu o omoare , si inca o data iar eu am strigat din nou . A patra izbitura si pisica nu mai misca , iar eu i-am spus lui tata : nu trebuia sa o omori .

Din pacate aceasta pisica se invatase cu porumbeii mei si nu aveam ce sa ii mai fac , sper ca dumneavoastra , cei care ati avut rabdarea de a citi aceasta poveste sa nu repetati greseala mea . Asigurati-va ca volierele sunt sigure si nu omorati animalele . Pisica provine din animal salbatic iar noi nu ii putem scoate instinctele .

Cu respect , Coman Ionut !